ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2794/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 33

din 10 februarie 2004 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de

contencios administrativ, a fost respinsă contestația reclamantului A.G.,

formulată în contradictoriu cu Academia G.I.S., pentru anularea rezultatului

concursului organizat la 9 mai 2003, pentru ocuparea postului de director al S.C.D.V.V.

Odobești și a deciziei nr. 147 din 6 iunie 2003, prin care s-a dispus eliberarea

reclamantului din funcția de director al acestei stațiuni, ca neîntemeiată.

În motivare, s-a reținut că reclamantul

nu a dovedit un interes legitim propriu pentru anularea rezultatului

concursului, concurs care nu și-a produs efectele, întrucât nu a desemnat un

câștigător, iar decizia de eliberare din funcție este legal emisă, fiind bazată

pe cererea reclamantului de a demisiona din funcția deținută.

Împotriva sentinței,

reclamantul a declarat recurs, invocând prevederile art. 304 pct. 3, 8 și 9 C.

proc. civ.

Astfel, prin motivele scrise

depuse la dosar, recurentul susține că hotărârea atacată este nelegală,

deoarece a fost dată cu încălcarea competenței Tribunalului București, litigiul

dintre el și instituția publică pârâtă fiind un litigiu de muncă, iar nu de contencios

administrativ.

Cu privire la fondul

pricinii, se susține că soluția primei instanței este netemeinică și nelegală,

întrucât se bazează pe un material probator incomplet, și acesta greșit

interpretat. În context, recurenta arată că instanța nu a manifestat rol activ

pentru aflarea adevărului și din această cauză a reținut greșit că rezultatul

concursului nu ar fi fost validat, deși postul a fost ocupat de un participant

la concurs și că funcția de director la S.C.D.V.V. Odobești ar fi funcție

publică în sensul Legii nr. 188/1999.

Recursul este nefondat.

1 Din petitul acțiunii de

chemare în judecată, rezultă neîndoielnic că reclamantul a solicitat anularea rezultatului

unui concurs organizat de Academia G.I.S., pentru ocuparea postului de director

la o unitate de cercetare - dezvoltare din subordinea sa și a unei decizii emise

tot de această academie, prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din

funcția de director.

Potrivit art. 3 pct. 1 C.

proc. civ., curtea de apel judecă „în primă instanță, procesele și cererile în

materie de contencios administrativ privind actele autorităților și

instituțiilor centrale”.

Or, Academia G.I.S. este o

instituție publică centrală care, potrivit art. 3 din Legea nr. 290/2002, face

parte din sistemul național de cercetare-dezvoltare din domeniul agricol și

funcționează în coordonarea Ministerului Agriculturii, Alimentației și

Pădurilor.

S.C.D.V.V. Odobești, conform

art. 7 din același act normativ, este, de asemenea, o instituție publică, în

subordinea academiei, cu finanțare extrabugetară și personalitate juridică,

funcția de director având caracterul funcției publice, în sensul Legii nr. 188/1999.

În acest sens este și adresa

nr. 199 din 22 martie 2001 a Președintelui Academiei G.I.S. prin care s-a comunicat

recurentului-reclamant că a fost atestat în funcția de director al S.C.D.V.V. Odobești

„în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999, H.G. nr. 452/2000 și Statul

Academiei G.I.S.”.

Prin urmare, cererea reclamantului,

de anulare a rezultatului concursului organizat de o instituție publică

centrală și a unei decizii emise de aceeași instituție, este o cerere în

materie de contencios administrativ de competență în primă instanță a curții de

apel în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul (art. 3 pct. 1 C.

proc. civ. și art. 6 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990), cum

corect a reținut instanța de fond, prin încheierea de ședință din 9 februarie

2004, prin care a respins excepțiile de necompetență ca neîntemeiate.

postului de director al S.C.D.V.V. Odobești a fost organizat potrivit H.G. nr. 291/1993

(Anexa nr. 12 pct. 4) atunci în vigoare, anunțul fiind publicat cu mai mult de

15 zile înainte, în ziarul „A.” din 11 aprilie 2003.

Întrucât nici unul dintre concurenți

nu a întrunit condițiile pentru a fi declarat câștigător, rezultatul

concursului nu a condus la ocuparea postului pentru care a fost organizat, așa

încât, în mod întemeiat, instanța a constatat că reclamantul nu a fost vătămat

într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, mai ales că

punctajul sub limită pe care l-a obținut, nici nu a fost contestat.

Ocuparea postului cu

delegație de către unul dintre foștii candidați, care a obținut cel mai mare

punctaj, nu constituie validare a concursului, cum susține recurentul, ci

reprezintă soluția temporară prevăzută de lege, de rezolvare operativă a

problemelor de conducere la S.C.D.V.V. Odobești.

Prin urmare, în mod corect,

instanța de fond a reținut că numirea temporară prin delegare într-o funcție, este

lăsată de lege la aprecierea celui care deleagă, neîndeplinirea tuturor condițiilor

cerute pentru ocuparea postului pe durată nedeterminată, neconstituind impediment

la delegare.

În cauză, voința conducerii

Academiei G.I.S. de a numi cu delegație în funcția de director la S.C.D.V.V. Odobești, o altă persoană, decât recurentul-reclamant, a fost materializată în

decizia nr. 144 din 6 iunie 2003, care nu a fost, însă, contestată.

iunie 2003, prin care reclamantul-recurent a fost eliberat din funcție, a fost

emisă de Președintele Academiei G.I.S., potrivit legii, urmare a cererii de

demisie din 14 aprilie 2003, asupra căreia reclamantul nu a mai revenit.

Cum demisia reprezintă o

modalitate legală de încetare a raportului de funcție din voința funcționarului,

contestarea ulterioară, pe calea contenciosului administrativ, a actului juridic

de către funcționarul demisionar apare ca inadmisibilă, cum corect a reținut și

instanța de fond.

În raport cu considerente

prezentate, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală și

temeinică, iar recursul, nefondat și, ca atare, urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de A.G. împotriva sentinței civile nr. 33 din 10 februarie 2004 a Curții de

Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 aprilie 2005.