ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 349/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 15 aprilie 2010 petentul a formulat plângere penală prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de numitul B.G., medic stomatolog în cadrul P.M.S. Rahova, pentru modul defectuos în care i-a acordat tratamente stomatologice în perioada 2007-2008 precum și pentru întocmirea cu rea credință a unui raport de incident. Prin rezoluția din 16 august 2010 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată a plângerii formulate de petentul M.M. împotriva soluției din 12 iulie 2010 în Dosarul nr. 637/P/2010 al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București prin care s-a dispus în temeiul art. 10 lit. d) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de comisarul B.G., referitor la infracțiunea prev. de art. 246 și 249 C. pen. Împotriva acestor rezoluții petentul a formulat plângere la instanță prin care reiterează motivele invocate la parchet. Prin sentința penală nr. 357 din 4 noiembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus respingerea, ca nefondată, menținând rezoluțiile. Împotriva acestei hotărâri, petentul a formulat recurs, solicitând casarea sentinței pronunțate și atacate, admiterea plângerii, desființarea rezoluției și trimiterea dosarului la procuror pentru începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului sub aspectul infracțiunilor sus-menționate, apreciind că medicul a făcut o eroare medicală dovedind neglijența în serviciu.

Înalta Curte, examinând criticile în raport de actele premergătoare sub toate aspectele de fapt și de drept, constată că acestea sunt nefondate. Astfel din actele dosarului rezultă că persoanei încarcerate, recurentul în cauză, i s-au acordat tratamente stomatologice în datele de 13 aprilie 2007 pentru carie secundară – tratament refacere obturație definitivă, 1 octombrie 2007 consultație, 15 aprilie 2008, carie profundă – tratament obturație provizorie, iar la data de 4 iulie 2008 recurentul a refuzat acordarea unui tratament stomatologic. Așa cum s-a stabilit în raport de această situației de fapt nu a rezultat o legătură de cauzalitate între tratamentele stomatologice aplicate și punga de puroi pentru care ulterior acesta a necesitat o intervenție chirurgicală.

De asemenea, rezultă că din raportul întocmit de Comisia de Disciplină din cadrul Penitenciarului, că nu a fost aplicată vreo sancțiune disciplinară. Cum în cauză instanța soluționând plângerea, a verificat rezoluțiile în baza lucrărilor și a materialului din dosar și, ca atare, neexistând vreun indiciu că intimatul ar fi săvârșit infracțiunile susținute de petent, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. Pentru cele expuse, recursul petentului nefiind fondat în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen. cu referire la art. 189 alin. (1) din același Cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.M. împotriva sentinței penale nr. 357 din 04 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 1 februarie 2011.