ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 349/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 349/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
La
data de 15 aprilie 2010 petentul a formulat plângere penală prin care a
solicitat efectuarea de cercetări față de numitul B.G., medic stomatolog în
cadrul P.M.S. Rahova, pentru modul defectuos în care i-a acordat tratamente
stomatologice în perioada 2007-2008 precum și pentru întocmirea cu rea credință
a unui raport de incident.
Prin
rezoluția din 16 august 2010 procurorul general al Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel București s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată a plângerii
formulate de petentul M.M. împotriva soluției din 12 iulie 2010 în Dosarul nr. 637/P/2010
al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București prin care s-a dispus în
temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de
comisarul B.G., referitor la infracțiunea prev. de art. 246 și 249 C. pen.
Împotriva
acestor rezoluții petentul a formulat plângere la instanță prin care reiterează
motivele invocate la parchet.
Prin
sentința penală nr. 357 din 4 noiembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a
II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus respingerea, ca
nefondată, menținând rezoluțiile.
Împotriva
acestei hotărâri, petentul a formulat recurs, solicitând casarea sentinței
pronunțate și atacate, admiterea plângerii, desființarea rezoluției și
trimiterea dosarului la procuror pentru începerea urmăririi penale împotriva
făptuitorului sub aspectul infracțiunilor sus-menționate, apreciind că medicul
a făcut o eroare medicală dovedind neglijența în serviciu.
Înalta
Curte, examinând criticile în raport de actele premergătoare sub toate
aspectele de fapt și de drept, constată că acestea sunt nefondate.
Astfel din
actele dosarului rezultă că persoanei încarcerate, recurentul în cauză, i s-au
acordat tratamente stomatologice în datele de 13 aprilie 2007 pentru carie
secundară – tratament refacere obturație definitivă, 1 octombrie 2007
consultație, 15 aprilie 2008, carie profundă – tratament obturație provizorie,
iar la data de 4 iulie 2008 recurentul a refuzat acordarea unui tratament
stomatologic.
Așa cum
s-a stabilit în raport de această situației de fapt nu a rezultat o legătură de
cauzalitate între tratamentele stomatologice aplicate și punga de puroi pentru
care ulterior acesta a necesitat o intervenție chirurgicală.
De
asemenea, rezultă că din raportul întocmit de Comisia de Disciplină din cadrul
Penitenciarului, că nu a fost aplicată vreo sancțiune disciplinară.
Cum în
cauză instanța soluționând plângerea, a verificat rezoluțiile în baza
lucrărilor și a materialului din dosar și, ca atare, neexistând vreun indiciu
că intimatul ar fi săvârșit infracțiunile susținute de petent, a pronunțat o
hotărâre legală și temeinică.
Pentru
cele expuse, recursul petentului nefiind fondat în conformitate cu dispozițiile
art. 385
15
pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Văzând și
dispozițiile art. 192 C. proc. pen. cu referire la art. 189 alin. (1) din
același Cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
petentul M.M. împotriva sentinței penale nr. 357 din 04 noiembrie 2010 a Curții
de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul petent la plata sumei de
200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 1
februarie 2011.