ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 579/2011

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele: 1. Curtea de Apel București, secția I penală, prin sentința penală nr. 370/P din 15 noiembrie 2010 a respins ca nefondată plângerea în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. formulată de petentul P.M.I. împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale pentru inexistența presupuselor fapte ilicite sesizate de petentă adoptată în dosar nr. 369/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, menținând ca legală și temeinică rezoluția atacată sus-menționată în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Hotărând astfel judecătorul cauzei a constatat următoarele: A. Prin plângerea adresată Curții de Apel București la data de 30 august 2010 petentul P.M.I.

a solicitat desființarea rezoluției din 11 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București dispusă în dosarul nr. 369/P/2010 și a rezoluției din 22 iulie 2010 dispusă în dosarul nr. 1475/II-2/2010 de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București pentru nelegalitate și netemeinicie și trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale față de intimate, pentru comiterea infracțiunilor reclamate. În motivarea plângerii (motive scrise, susținere orală și concluzii scrise) petentul susținea că procurorul nu a examinat faptele imputate intimatelor și care intră sub incidența legii penale, nu au fost audiate intimatele, iar din dovezile depuse la dosar rezultă că intimatele, îndeplinindu-și defectuos îndatoririle de serviciu au atestat în încheierea din 02 noiembrie 2007 (dosar nr. 20417/299/2007) și în două certificate emise în dosar, fapte necorespunzătoare adevărului.

Pentru soluționarea cauzei au fost atașate dosarele Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 1475/II-2/2010 și nr. 369/P/2010. B. Curtea, verificând temeinicia motivelor invocate în plângere – pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 278 alin. (7) C. proc. pen. a reținut că prin rezoluția din 11 iunie 2010 de pe lângă Curtea de Apel București a dispus măsura de neîncepere a urmăririi penale față de intimatele J.C. (magistrat) pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. și față de intimatele T.F. și D.L. (grefier) pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 289 C. pen., temeiul de drept avut în vedere pentru această măsură fiind cel prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc.

pen. În rezoluția menționată s-a reținut că obiectul petiției îl constituie modul în care a fost soluționată cauza din dosarul nr. 20417/299/2007 la Judecătoria Sectorului 1 București în care a fost admisă acțiunea Asociației de Proprietari din București, luându-se act de modificările aduse actelor constitutive ale asociației. Recursul declarat de asociație, prin președinte P.M.I. (petentul din cauză) a fost respins prin decizia civilă nr. 994/R din 18 mai 2009 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, reținându-se că acesta nu mai este președintele asociației din 27 octombrie 2007 și nu are nicio calitate de a reprezenta asociația, această decizie fiind irevocabilă. Cu privire la intimata J.C.

s-a constatat că pentru aceasta, în calitate de magistrat, nu se evidențiază existența vreunei fapte penale care influențează imparțialitatea actului de justiție, modalitatea de soluționare a cauzelor de către magistrați nu poate face obiectul unor cercetări ale Ministerului Public, întrucât ar constitui o inadmisibilă încălcare a principiului independenței puterii judecătorești. Cenzurarea unei hotărâri judecătorești, inclusiv modul de admitere, administrare și apreciere a probelor de către judecător, se poate realiza prin exercitarea căilor de atac ordinare și extraordinare prevăzute de lege. Cât privește activitatea intimatelor D.L. și T.F., în calitate de grefiere, s-a reținut că D.L. a semnat încheierea de ședință din data de 02 noiembrie 2007 pronunțată de judecător, în calitate de grefier de ședință conform dispozițiilor legale în vigoare în acest sens, conținutul acesteia fiind elaborat de magistratul care a soluționat litigiul respectiv, iar T.F.

a precizat într-un certificat de grefă, care a fost obiectul cauzei și soluția dispusă de instanță conform înscrisurilor existente la dosar. Referitor la data emiterii acestui înscris respectiv 05 martie 2007, este evident că aceasta se datorează unei regretabile erori de dactilografiere, mai ales că, din actele dosarului, rezultă că cererea privind eliberarea certificatului de grefă respectivă a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București la data de 05 noiembrie 2007. Plângerea formulată de petent împotriva acestei rezoluții a fost respinsă ca neîntemeiată, prin rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București din 22 iulie 2010, reținând-se că motivele invocate și care vizează fondul hotărârii nu pot constitui elemente de cercetare penală întrucât aprecierea asupra fondului unei cauze deduse judecății aparține în exclusivitate magistratului judecător.

Aspectele indicate în cele două plângeri împotriva soluției adoptată de procuror, constituie critici ale hotărârii instanței de judecată, care nu pot fi primite întrucât organul de urmărire penală nu poate stabili alte situații de fapt decât cele stabilite de instanța de judecată. Prin normele de procedură, în asemenea situații se prevede posibilitatea părții de a folosi căile de atac legal prevăzute de lege la instanța de judecată superioară în grad. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că în urma plângerii petentului parchetul a efectuat acte premergătoare potrivit art. 224 C. proc. pen. în vederea începerii urmăririi penale.

Constatându-se că obiectul plângerii îl constituie pronunțarea de către intimata magistrat, a unei hotărâri judecătorești, a cărei legalitate și temeinicie poate fi verificată doar prin exercitarea căilor de atac împotriva acesteia, iar nu prin declanșarea unui proces penal, și de către intimatele grefier a modului de consemnare în încheierea din 02 noiembrie 2007 și a unui certificat privind situația dosarului și, corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale pe considerentul că faptele nu există. La dosarul cauzei s-au depus dovezi că petentul a exercitat căile de atac legale împotriva hotărârii pronunțate de intimata – magistrat, recursul său fiind respins. Se constată de asemenea că petentul susține temeinicia plângerii în cauza de față, prin invocate unor împrejurări faptice străine de obiectul plângerii (calitatea sa de președinte al asociației), ceea ce echivalează cu transferarea în plan penal a unor stări de fapt și de drept care exced sferei penalului.

Dacă s-ar considera întemeiată plângerea petentului s-ar ajunge în situația ca o hotărâre judecătorească civilă să fie contestată în afara cadrului procedural stabilit de lege, ajungându-se la o instabilitate a raporturilor juridice greu de prevăzut. Mai trebuie arătat faptul că în cauză, nefiind efectuat vreun act de urmărire penală, ci doar acte premergătoare nu se poate reține că se impunea ascultarea intimatelor ori efectuarea altor acte procesuale ce țin de fondul urmăririi penale. Astfel că în raport de situația actelor procesuale și procedurale ce au făcut obiectul plângerii, se constată că rezoluțiile criticate sunt temeinice și legale, așa încât, potrivit art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen. urmează a respinge ca nefondată plângerea petentului, menținându-se rezoluțiile criticate. 2. Recursul în termen legal împotriva hotărârii amintite declarat de petentul P.M.I., reiterând motivele de nelegalitate și netemeinicie din plângerea introductivă ce au format obiectul dezbaterilor la judecata în primă instanță având ca finalitate judiciară desființarea rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., este nefundat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare: Prin rezoluția din 11 iunie 2010 adoptată în dosar nr. 369/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus, în baza art. 10 lit. a) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de magistratul J.C. – judecător în cadrul Judecătoriei Sector 1 București, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., deoarece din cuprinsul actelor premergătoare efectuate nu au rezultat indicii temeinice și concludente privind existența faptei și D.L. și T.F. - grefieri în cadrul Judecătoriei Sector 1 București, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen., deoarece s-a constatat că fapta nu există. În fapt, P.M.I. a solicitat efectuarea de cercetări penale împotriva judecătorului J.C.

precum și a celor două grefiere, pentru faptul că, pe parcursul judecătorii dosarului nr. 20417/ 299/2007 al Judecătoriei Sector 1 București, au fost emise două certificate de grefă în care au fost consemnate mențiuni necorespunzătoare realității iar încheierea de ședință emisă în cauză la data de 02 noiembrie 2007 ilustrează îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu de către judecătorul care a pronunțat-o. Reverificând actele premergătoare precum și soluția adoptată în cauză - și prin prisma criticilor formulate de petent - constat că este legală și temeinică. Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat ca pe rolul Judecătoriei Sector 1 București a fost înregistrată, sub nr. 20417/299/2007, cererea formulată de Asociația de proprietari din sector 1 - prin reprezentant C.E.

- prin care a solicitat instanței să dispună înregistrarea modificărilor intervenite cu privire la actele constitutive ale asociației în registrul persoanelor juridice de la grefa Judecătoriei Sector 1 București. Cererea s-a bazat pe procesul-verbal al Adunării Generale din data de 23 octombrie 2007, legalizat sub nr. 6167/2007 de Biroul Notarului Public D.F. În urma cercetării judecătorești efectuate, instanța a admis cererea formulată dispunând prin încheierea de ședință din 02 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 20417/299/2007 înregistrarea modificărilor intervenite în registrul special al Judecătoriei Sector 1 București. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Asociația de proprietari prin președinte P.M.I., respins prin decizia civila nr. 994R din 18 mai 2009 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, ca fiind fiind formulat de o persoană fără calitate procesual activă, în sensul că P.M.

nu mai este președintele Asociației de proprietari din data de 27 octombrie 2007, în locul său fiind numită C.E., așa cum rezultă din cuprinsul procesului verbal încheiat cu prilejul Adunării generale. Din verificările efectuate a rezultat că soluția adoptată de magistratul judecător este urmare a cercetării judecătorești efectuate, a analizei actelor din dosar și reprezintă un punct de vedere personal în cadrul principiului independenței judecătorului. Nemulțumirea petentului față de soluția pronunțată nu poate constitui un fapt care să atragă o responsabilitate penală. În legătură cu faptul că grefierul D.L. ar fi semnat încheierea de ședință cu care petentul nu este de acord, nu poate constitui un fapt penal întrucât soluția prevăzută în încheiere aparține magistratului, grefierul semnând ca participant în ședința de judecată.

Neconcordanța din cuprinsul certificatului de grefa întocmit de grefierul delegat T.F., în care aceasta a precizat care a fost obiectul cauzei și soluția, este legală, data emiterii constituind o eroare materială din partea acesteia, având în vedere că cererea formulată de petent a fost înregistrată la iei 05 noiembrie 2007. Pentru acest motiv și soluția adoptată față de cele două grefiere este de legală. În plângerea formulată împotriva soluției precum și în completarea depusă ulterior, petentul încearcă să dovedească, reluând criticile din plângerea inițială, că soluția instanței nu ar fi corectă. Motivele invocate care vizează fondul hotărârii nu pot constitui elemente de cercetare întrucât aprecierea asupra fondului unei cauze deduse judecății aparține în exclusivitate magistratului judecător.

Aspectele indicate în cele două plângeri împotriva soluției adoptată de procuror, constituie critici ale hotărârii instanței de judecată, care nu pot fi primite întrucât organul de urmărire penală nu poate stabili alte situații de fapt decât cele stabilite de instanța de judecată. Prin normele de procedură, în asemenea situații se prevede posibilitatea părții de a folosi căile de atac legal prevăzute de lege la instanța de judecată superioară în grad. Pentru motivele expuse sentința penală nr. 370/F/2010 prin care a fost respinsă ca nefondată plângerea petentului și menținută rezoluția procurorului atacată, de neîncepere a urmăririi penale pentru inexistența pretinselor fapte ilicite sesizate în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen. este legală și temeinică iar reformarea sa nu se justifică. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul P.M.I. împotriva sentinței penale nr. 370/F din 15 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul petent la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 15 februarie 2011.