ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 579/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 579/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând asupra recursului de față

pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei a constatat

următoarele:

I penală, prin sentința penală nr. 370/P din 15 noiembrie 2010 a respins ca nefondată plângerea în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. formulată de

petentul P.M.I. împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi

penale pentru inexistența presupuselor fapte ilicite sesizate de petentă

adoptată în dosar nr. 369/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București, menținând ca legală și temeinică rezoluția atacată sus-menționată în

conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc.

pen.

Hotărând astfel judecătorul cauzei a

constatat următoarele:

A. Prin plângerea adresată Curții de

Apel București la data de 30 august 2010 petentul P.M.I. a solicitat

desființarea rezoluției din 11 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București dispusă în dosarul nr. 369/P/2010 și a rezoluției din 22 iulie 2010

dispusă în dosarul nr. 1475/II-2/2010 de Procurorul General al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel București pentru nelegalitate și netemeinicie și

trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale față de

intimate, pentru comiterea infracțiunilor reclamate.

În motivarea plângerii (motive

scrise, susținere orală și concluzii scrise) petentul susținea că procurorul nu

a examinat faptele imputate intimatelor și care intră sub incidența legii

penale, nu au fost audiate intimatele, iar din dovezile depuse la dosar rezultă

că intimatele, îndeplinindu-și defectuos îndatoririle de serviciu au atestat în

încheierea din 02 noiembrie 2007 (dosar nr. 20417/299/2007) și în două

certificate emise în dosar, fapte necorespunzătoare adevărului.

Pentru soluționarea cauzei au fost

atașate dosarele Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 1475/II-2/2010

și nr. 369/P/2010.

B. Curtea, verificând temeinicia

motivelor invocate în plângere – pe baza lucrărilor și materialului aflate în

dosarul cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 278 alin. (7) C. proc. pen.

a reținut că prin rezoluția din 11 iunie 2010 de pe lângă Curtea de Apel

București a dispus măsura de neîncepere a urmăririi penale față de intimatele J.C.

(magistrat) pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. și față de

intimatele T.F. și D.L. (grefier) pentru comiterea infracțiunii prev. de art.

289 C. pen., temeiul de drept avut în vedere pentru această măsură fiind cel

prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. În rezoluția menționată s-a reținut

că obiectul petiției îl constituie modul în care a fost soluționată cauza din

dosarul nr. 20417/299/2007 la Judecătoria Sectorului 1 București în care a fost admisă acțiunea Asociației de Proprietari din București, luându-se act de

modificările aduse actelor constitutive ale asociației.

Recursul declarat de asociație, prin

președinte P.M.I. (petentul din cauză) a fost respins prin decizia civilă nr.

994/R din 18 mai 2009 a Tribunalului București, secția a III-a civilă,

reținându-se că acesta nu mai este președintele asociației din 27 octombrie 2007

și nu are nicio calitate de a reprezenta asociația, această decizie fiind

irevocabilă.

Cu privire la intimata J.C. s-a

constatat că pentru aceasta, în calitate de magistrat, nu se evidențiază

existența vreunei fapte penale care influențează imparțialitatea actului de

justiție, modalitatea de soluționare a cauzelor de către magistrați nu poate

face obiectul unor cercetări ale Ministerului Public, întrucât ar constitui o

inadmisibilă încălcare a principiului independenței puterii judecătorești.

Cenzurarea unei hotărâri

judecătorești, inclusiv modul de admitere, administrare și apreciere a probelor

de către judecător, se poate realiza prin exercitarea căilor de atac ordinare

și extraordinare prevăzute de lege.

Cât privește activitatea intimatelor

D.L. și T.F., în calitate de grefiere, s-a reținut că D.L. a semnat încheierea

de ședință din data de 02 noiembrie 2007 pronunțată de judecător, în calitate

de grefier de ședință conform dispozițiilor legale în vigoare în acest sens,

conținutul acesteia fiind elaborat de magistratul care a soluționat litigiul

respectiv, iar T.F. a precizat într-un certificat de grefă, care a fost

obiectul cauzei și soluția dispusă de instanță conform înscrisurilor existente

la dosar. Referitor la data emiterii acestui înscris respectiv 05 martie 2007,

este evident că aceasta se datorează unei regretabile erori de dactilografiere,

mai ales că, din actele dosarului, rezultă că cererea privind eliberarea

certificatului de grefă respectivă a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei

Sector 1 București la data de 05 noiembrie 2007.

Plângerea formulată de petent

împotriva acestei rezoluții a fost respinsă ca neîntemeiată, prin rezoluția

Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București din 22

iulie 2010, reținând-se că motivele invocate și care vizează fondul hotărârii

nu pot constitui elemente de cercetare penală întrucât aprecierea asupra

fondului unei cauze deduse judecății aparține în exclusivitate magistratului

judecător.

Aspectele indicate în cele două

plângeri împotriva soluției adoptată de procuror, constituie critici ale hotărârii

instanței de judecată, care nu pot fi primite întrucât organul de urmărire

penală nu poate stabili alte situații de fapt decât cele stabilite de instanța

de judecată.

Prin normele de procedură, în

asemenea situații se prevede posibilitatea părții de a folosi căile de atac

legal prevăzute de lege la instanța de judecată superioară în grad.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului rezultă că în urma plângerii petentului parchetul a efectuat acte

premergătoare potrivit art. 224 C. proc. pen. în vederea începerii urmăririi

penale. Constatându-se că obiectul plângerii îl constituie pronunțarea de către

intimata magistrat, a unei hotărâri judecătorești, a cărei legalitate și

temeinicie poate fi verificată doar prin exercitarea căilor de atac împotriva acesteia,

iar nu prin declanșarea unui proces penal, și de către intimatele grefier a

modului de consemnare în încheierea din 02 noiembrie 2007 și a unui certificat

privind situația dosarului și, corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale

pe considerentul că faptele nu există. La dosarul cauzei s-au depus dovezi că

petentul a exercitat căile de atac legale împotriva hotărârii pronunțate de

intimata – magistrat, recursul său fiind respins.

Se constată de asemenea că petentul

susține temeinicia plângerii în cauza de față, prin invocate unor împrejurări

faptice străine de obiectul plângerii (calitatea sa de președinte al

asociației), ceea ce echivalează cu transferarea în plan penal a unor stări de

fapt și de drept care exced sferei penalului.

Dacă s-ar considera întemeiată

plângerea petentului s-ar ajunge în situația ca o hotărâre judecătorească

civilă să fie contestată în afara cadrului procedural stabilit de lege,

ajungându-se la o instabilitate a raporturilor juridice greu de prevăzut.

Mai trebuie arătat faptul că în

cauză, nefiind efectuat vreun act de urmărire penală, ci doar acte

premergătoare nu se poate reține că se impunea ascultarea intimatelor ori

efectuarea altor acte procesuale ce țin de fondul urmăririi penale.

Astfel că în raport de situația

actelor procesuale și procedurale ce au făcut obiectul plângerii, se constată

că rezoluțiile criticate sunt temeinice și legale, așa încât, potrivit art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. urmează a respinge ca nefondată plângerea

petentului, menținându-se rezoluțiile criticate.

împotriva hotărârii amintite declarat de petentul P.M.I., reiterând motivele de

nelegalitate și netemeinicie din plângerea introductivă ce au format obiectul

dezbaterilor la judecata în primă instanță având ca finalitate judiciară

desființarea rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale în

condițiile art. 278

1

C. proc. pen., este nefundat urmând a fi

respins ca atare în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

pentru considerentele arătate în continuare:

Prin rezoluția din 11 iunie 2010 adoptată

în dosar nr. 369/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București,

s-a dispus, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale

față de magistratul J.C. – judecător în cadrul Judecătoriei Sector 1 București,

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., deoarece

din cuprinsul actelor premergătoare efectuate nu au rezultat indicii temeinice

și concludente privind existența faptei și D.L. și T.F. - grefieri în cadrul

Judecătoriei Sector 1 București, sub

aspectul

săvârșirii

infracțiunii prevăzută

de

art. 289 C. pen., deoarece s-a constatat că fapta nu există.

În fapt, P.M.I. a solicitat

efectuarea de cercetări penale împotriva judecătorului J.C. precum și a celor

două grefiere, pentru faptul că, pe parcursul judecătorii dosarului nr. 20417/ 299/2007

al Judecătoriei Sector 1 București, au fost emise două certificate de grefă în

care au fost consemnate mențiuni necorespunzătoare realității iar încheierea de

ședință emisă în cauză la data de 02 noiembrie 2007 ilustrează îndeplinirea defectuoasă

a atribuțiilor de serviciu de către judecătorul care a pronunțat-o.

Reverificând actele premergătoare

precum și soluția adoptată în cauză - și prin prisma criticilor formulate de

petent - constat că este legală și temeinică.

Din actele premergătoare efectuate

în cauză a rezultat ca pe rolul Judecătoriei Sector 1 București a fost

înregistrată, sub nr. 20417/299/2007, cererea formulată de Asociația de proprietari

din sector 1 - prin reprezentant C.E. - prin care a solicitat instanței să dispună

înregistrarea modificărilor intervenite cu privire la actele constitutive ale

asociației în registrul persoanelor juridice de la grefa Judecătoriei Sector 1

București.

Cererea s-a bazat pe procesul-verbal

al Adunării Generale din data de 23 octombrie 2007, legalizat sub nr. 6167/2007

de Biroul Notarului Public D.F.

În urma cercetării judecătorești

efectuate, instanța a admis cererea formulată dispunând prin încheierea de

ședință din 02 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 20417/299/2007

înregistrarea modificărilor intervenite în registrul special al Judecătoriei

Sector 1 București.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs Asociația de proprietari  prin președinte P.M.I., respins prin

decizia civila nr. 994R din 18 mai 2009 a Tribunalului București, secția a

III-a

civilă, ca fiind

fiind

formulat de o persoană fără calitate

procesual activă, în sensul că P.M. nu mai este președintele Asociației de

proprietari

din

data de 27 octombrie 2007,

în locul său fiind numită C.E., așa cum rezultă din cuprinsul procesului verbal

încheiat cu prilejul Adunării generale.

Din verificările efectuate a

rezultat că soluția adoptată de magistratul judecător este urmare a cercetării

judecătorești efectuate, a analizei actelor din dosar și reprezintă un punct de

vedere personal în cadrul principiului independenței judecătorului.

Nemulțumirea petentului față de

soluția pronunțată nu poate constitui un fapt care să atragă o responsabilitate

penală.

În legătură cu faptul că grefierul D.L.

ar fi semnat încheierea de ședință cu care petentul nu este de acord, nu poate

constitui un fapt penal întrucât soluția prevăzută în încheiere aparține

magistratului, grefierul semnând ca participant în ședința de judecată.

Neconcordanța din cuprinsul certificatului

de grefa întocmit de grefierul delegat T.F., în care aceasta a precizat care a

fost obiectul cauzei și soluția, este legală, data emiterii constituind o

eroare materială din partea acesteia, având în vedere că cererea formulată de

petent a fost înregistrată la iei 05 noiembrie 2007.

Pentru acest motiv și soluția

adoptată față de cele două grefiere este de legală.

În plângerea formulată împotriva

soluției precum și în completarea

depusă ulterior, petentul încearcă să dovedească, reluând

criticile din plângerea

inițială, că soluția instanței nu ar fi corectă.

Motivele invocate care vizează fondul

hotărârii nu pot constitui elemente de cercetare întrucât aprecierea asupra

fondului unei cauze deduse judecății aparține în exclusivitate magistratului

judecător.

Aspectele indicate în cele două

plângeri împotriva soluției adoptată de procuror, constituie critici ale

hotărârii instanței de judecată, care nu pot fi primite întrucât organul de

urmărire penală nu poate stabili alte situații de fapt decât cele

stabilite de instanța de judecată.

Prin normele de procedură, în asemenea

situații se prevede

posibilitatea părții de a folosi căile de atac legal

prevăzute de lege la instanța de judecată superioară în grad.

Pentru motivele expuse sentința

penală nr. 370/F/2010 prin care a fost respinsă ca nefondată plângerea

petentului și menținută rezoluția procurorului atacată, de neîncepere a

urmăririi penale pentru inexistența pretinselor fapte ilicite sesizate în conformitate

cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. este

legală și temeinică iar reformarea sa nu se justifică.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 300 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petentul P.M.I. împotriva sentinței penale nr. 370/F din 15

noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul petent la plata

sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

15 februarie 2011.