ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 593/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 593/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin
sentința penală nr. 367 din 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția
a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca
nefondată, plângerea formulată de petentul I.S., menținându-se ca fiind legale
și temeinice ordonanța
169/P/2009 din 16 aprilie
2010 și rezoluția 905/11-2/2010 din 03 iunie 2010 ale
Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel București. A fost obligat petentul la plata sumei de 200
lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului
din oficiu, în cuantum de 100 lei se avansează din fondul Ministerului
Justiției.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
1.
Prin ordonanța nr. 169/P/2009 din 16
aprilie 2010, în temeiul art. 228 și art. 10 lit. b) și c) C. proc. pen., art.
209 alin. (3) C. proc. pen. și art. 60 alin. (3) și (4) din Legea nr. 293/2004,
s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de medicii B.M.D. și, sub aspectul
săvârșirii infracțiunii
prev. de
art.
246 C. pen.
În temeiul
art. 38, art. 42 cu referire la art. 45 alin. (1) C. proc. pen. s-a disjuns
cauza privind faptele reclamate a fi fost comise de către agenții
supraveghetori și asistenții medicali ce au efectuat serviciu pe Secția a IV-a
a Penitenciarului București - Rahova, în perioada 19 - 24 septembrie 2008.
Competența de soluționare a cauzei cu privire la faptele pretins a fi comise de
subofițerii de penitenciar a fost declinată în favoarea Parchetului de pe lângă
Tribunalul București.
Prin ordonanța
procurorului s-a reținut că medicul P.M.O. nu a fost de serviciu în perioada
19-24 septembrie 2008, motiv pentru care s-a apreciat că nu poate fi acuzată de
comiterea vreuneia din faptele reclamate de petent, iar doctorul B.M.D. l-a
examinat medical pe petent și i-a întocmit bilet de trimitere către Spitalul
„Bagdasar Arseni" - Secția neurochirugie.
De asemenea,
s-a reținut că petentul nu a solicitat, în acea împrejurare, examinare sau
tratament suplimentar și nici consult medico-legal, fiindu-i administrat
tratamentul pentru afecțiunile cronice de care suferea.
2.
Prin rezoluția nr. 905/l 1-2/2010 din 03
iunie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
București, în temeiul art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată,
plângerea formulată de numitul I.S. împotriva soluției emisă la 16 aprilie 2010
în dosarul nr. 169/P/2009, arătându-se că din examinarea conținutului plângerii
nu rezultă alte împrejurări ori alte mijloace de probă în afara celor care au
fost deja avute în vedere la adoptarea soluției, petentul reluând aserțiunile
din plângerea penală inițială. S-a concluzionat că soluția adoptată în cauză
este temeinică și legală.
Prin
cererea înregistrată sub nr. 6061/2/2010 din 7 iulie 2010, petentul I.S. a
formulat plângere în condițiile art. 278/1 C. proc. pen., menționând că nu este
de acord cu cercetările efectuate de procuror.
Soluționând
plângerea, prima instanță, în baza materialului probator administrat în cauza
de față, a constatat că, la data de 25 septembrie 2008, sub nr.
3043/VIII-I/2008, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria
sector 5 București, sesizarea Penitenciarului București Rahova, în sensul că,
la 19 septembrie 2008, în jurul orei 01.30, pe Secția a IV-a regim de maximă
siguranță, la camera 413, a avut loc un conflict fizic spontan între persoanele
private de libertate I.C. și I.S., în urma căruia deținutul I.S. a fost însoțit
la cabinetul medical unde s-a constatat prezența plăgii contuze la nivelul
ochilor, regiunea zigomatică și echimoze la nivelul regiunii temporale dreapta.
S-a menționat că s-a întocmit raport de incident persoanei private de libertate
I.C.
Fiind audiat,
condamnatul I.S. a menționat că își însușește sesizarea făcută de Penitenciarul
Rahova și că solicită tragerea la răspundere penală a agenților supraveghetori
de pe Secția a IV-a care și-au desfășurat activitatea pe tura de zi în zilele
de 19, 22, 23 și 24 septembrie 2008, precum și a doctorilor și asistenților
medicali din acea perioadă.
Petentul -
condamnat a precizat că, în data de 19 septembrie 2008, în jurul orei 01.30, a
fost agresat fizic de deținuții I.C. și C.D., în interiorul camerei 413, de pe
Secția a IV-a a Penitenciarului Rahova, după ce fusese transferat de la
Spitalul Penitenciar Rahova. A menționat că a mai stat în camera 413 și, până
în acea seară, nu a avut probleme cu colegii, dar atunci, după ce a fost
introdus in cameră, agentul supraveghetor „M." ar fi spus „luați-l și
omorâți-l !".
A mai relatat
că a fost condus la cabinetul medical unde a fost bandajat, iar dimineață a fost
dus la Spitalul Bagdasar unde i s-a făcut o radiografie iar, în următoarele
zile, deși a solicitat agenților
supraveghetori
să fie examinat medico-legal și să fie condus la cabinetul
medical
pentru a i se da zilnic medicamentele pentru afecțiunile de care suferă, așa
cum au prescris medicii, nu s-a dat curs solicitărilor sale.
Potrivit
adresei nr. l/216387 din 31 octombrie 2008 a Ministerului Internelor și
Reformei Administrative, în perioada 18-25 septembrie 2008, printre agenții
supraveghetori, asistenții medicali și medicii care și-au desfășurat
activitatea pe Secția a IV-a a Penitenciarului Rahova a fost medicul inspector
principal de penitenciare P.M.O., iar potrivit fotocopiei din Registrul de
consultații al cabinetului de tură, la 19 septembrie 2008, petentul I.S. a fost
consultat de medicul subinspector de penitenciare M.D.B. (filele 11 și 21).
Față de
dispozițiile privind competența după calitatea persoanei prevăzute de art. 60 alin.
(3) coroborat cu art. 25 din Legea nr. 293/2004 (modificată) privind Statutul
funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a
Penitenciarelor, în mod legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a
dispus disjungerea cauzei pentru faptele reclamate a fi comise de agenții
supraveghetori de penitenciare (inclusiv asistent medical B.E.) și a dispus
numai cu privire la medicul inspector principal de penitenciare, P.M.O. și
medicul subinspector de penitenciare, B.M.D.
Fiind audiat, agentul șef adjunct M.N. a declarat
că
petentul I.S., după ce a fost adus în seara de 18 septembrie 2008, în
jurul orei 21.40, de la alt penitenciar, a fost introdus în camera 413, pe care
o ocupase anterior plecării, iar după incidentul pe care l-a avut cu deținutul I.C.,
din aceeași cameră, a fost condus la cabinetul medical unde a fost consultat de
asistentul de serviciu și apoi a fost introdus în altă cameră (filele 11,12).
Potrivit
„Raportului de activitate" întocmit în seara de 18 septembrie 2008,
petentul condamnat a fost adus, în jurul orei 23.10, de la Spitalul Penitenciar
București și introdus în camera de unde plecase, iar din cauză că nu a fost
mulțumit de patul în care a fost cazat (singurul liber), a avut o altercație cu
condamnatul I.C. Prezentând leziuni la
nivelul
feței, a fost prezentat la cabinetul medical și apoi mutat la camera
414
(fila 29).
Din fotocopia
Registrului de consultații al cabinetului de tură, rezultă că la data de 18
septembrie 2008, ora 24.40, petentul condamnat I.S. a fost consultat medical și
prezenta leziuni cauzate de
agresiune umană
(plăgi, echimoze) care i-au fost tratate și pansate (filele
17, 20).
Subinspectorul
de penitenciare - medic specialist medicină de familie, B.M.D. a declarat că,
în dimineața zilei de 19 septembrie 2008, l-a consultat pe petentul I.S. și i-a
întocmit bilet de trimitere la Spitalul Bagdasar Arseni - Secția neurochirugie.
A mai arătat că petentul nu a solicitat consult medico-legal, în acest sens
neexistând nici vreo cerere scrisă (fila 16).
Declarația acestui medic se coroborează cu
înregistrările efectuate
în Registrul de consultații al cabinetului de
tură din data de 19 septembrie 2008, unde este consemnat rezultatul consultului
medical (escoriații și echimoze la nivelul feței) și tratamentul prescris
(bilet de trimitere la Spitalul Clinic Bagdasar Arseni - Secția neurochirurgie)
- fila 21.
Afirmația
medicului B.M.D., în sensul că l-a consultat pe petent în exercițiul
atribuțiilor de serviciu, în intervalul în care și-a desfășurat activitatea „la
secția de instanță", se coroborează
cu
susținerea petentului condamnat că la 19 septembrie 2008, în jurul orei 07.10,
când
trebuia să meargă la instanță, a solicitat să fie dus la cabinetul medical, iar
medicul a hotărât „să fie dus în oraș, la spital (filele 26 d.i., fila
16d.u.p.).
Prin
declarația sa, medicul inspector principal de penitenciare P.M.O. a relevat că
deținutul I.S. de pe Secția a IV-a pe care o avea în evidență, a fost consultat
la 19 septembrie 2008 de medicul B.M. și a fost trimis la Spitalul Bagdasar
pentru consult neurologic, că acesta nu necesita tratament zilnic, astfel cum
rezultă din evidențe, iar pentru afecțiunile sale cronice, tratamentul se
înmâna lunar, petentul urmând să și-l administreze conform recomandărilor. A
mai precizat că nu are cunoștință ca petentul să fi solicitat agenților supraveghetori
să fie prezentat la cabinetul medical al Secției a IV-a unde era cazat și nici
că acesta ar fi solicitat consult
medico-legal,
situație în care cererea scrisă ajungea la cabinetul medical
(pentru a
se cere INML - Mina Minovici prezența unei persoane abilitate să efectueze
consult medico-legal), după ce era înregistrată la Comandantul Secției a IV-a a
Penitenciarului Rahova (fila 13).
Potrivit
procesului verbal din 09 martie 2010 și fotocopiilor „Registrului de
Consultații și Tratament al Secției a IV-a" (nr. l 250.559/vol.III din 11
iulie 2008), la datele de 18-19 septembrie 2008 și 22-24 septembrie 2008 nu
există consemnări cu privire la petentul condamnat I.S., iar la data de 25
septembrie 2008, este scos la cabinetul medical pentru acordarea tratamentului
cronic, ocazie cu care nu solicită altceva (filele 17,18, 19).
Având în
vedere actele premergătoare efectuate în cauză se constatată că după agresiunea
fizică din noaptea de 18/19 septembrie 2008 în care a fost implicat petentul
condamnat I.S., acesta a fost prezentat, în timpul nopții, la cabinetul medical
unde i-au fost acordate îngrijiri de asistentul medical, iar dimineață a fost
din nou consultat de medicul inspector de penitenciare B.M.D. și trimis la
Spitalul Clinic Bagdasar Arseni pentru control neurochirurgical.
Astfel, nu
există date sau indicii că doctorul M.D.B. nu a îndeplinit sau a îndeplinit
defectuos vreun act cu prilejul consultului medical efectuat la 19 septembrie 2008,
cu privire la petentul condamnat I.S., acordându-i acestuia asistentă medicală.
Din această
perspectivă, soluția de netrimitere în judecată a medicului subinspector de
penitenciare B.M.D., în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., este legală și
temeinică, întrucât fapta acesteia nu este prevăzută de legea penală.
Cât privește
medicul inspector principal de penitenciare P.M.O., care avea în evidentă
deținuții Secției a IV-a a Penitenciarului Rahova, se reține că nu este
persoana care a acordat asistență medicală petentului condamnat în ziua de 19
septembrie 2008. De
asemenea, nici unul
dintre actele premergătoare efectuate în cauză nu a
dovedit că a avut
cunoștință de eventualele cereri ale petentului de a fi prezentat la cabinetul medical
sau de a fi supus unui examen medico-legal, astfel cum rezultă chiar din declarația
petentului, că, cererile Ie-a adresat agenților supraveghetori.
Ca urmare,
prima instanță a constatat ca fiind legală și temeinică soluția de netrimitere
în judecată dispusă față de medicul inspector principal de penitenciare P.M.O.,
pentru infracțiunea de abuz în serviciu, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc.
pen., întrucât fapta nu este comisă de aceasta.
După cum a comunicat Penitenciarul Giurgiu, la
dosarul medical al
petentului condamnat se află un act medical întocmit
cu prilejul consultului NCH din 19 septembrie 2008, din care rezultă leziunile
pe care Ie-a prezentat deținutul și rezultatul controlului medical (fila 25).
Referitor la acest act medical, se observă că parafa (aproape ilizibilă)
aparține unui alt doctor și nu medicilor B.M.D. sau P.M.O. (cu privire la care
s-a dispus de către procuror neînceperea urmăririi penale).
Prima instanță
a mai reținut că nu s-au efectuat acte premergătoare și cu privire la acest al
treilea medic, dar față de dispozițiile legale prev. art. 278
1
C.
proc. pen., care reglementează expres și limitativ soluțiile pe care le poate
pronunța instanța, nu se poate dispune trimiterea cauzei la procuror pentru
completarea cercetărilor și a se aprecia asupra începerii urmăririi penale față
de acesta.
Totodată,
prima instanță a mai reținut că, fiind disjunsă cauza față
de agenții de penitenciare, verificarea
vinovăției acestora nu poate forma
obiectul prezentei cauze, ci a
unității de parchet și instanței competente după calitatea persoanei, în
conformitate cu dispozițiile Legii 293/2004, modificată.
În privința
sentinței penale nr. 1003 din 27 iulie 2010 pronunțată de Judecătoria sector 5
București în dosarul nr. 5113/302/2010, definitivă prin nerecurare, prima
instanță a reținut că aceasta nu poate avea
repercusiuni
asupra fondului prezentei cauze întrucât această hotărâre a
stabilit
asupra netemeinciei hotărârii nr. 1092 din 07 octombrie 2008 a comisiei de
disciplină din cadrul Penitenciarului Rahova prin care petentului condamnat îi
fusese aplicată sancțiunea disciplinară constând în suspendarea dreptului de a
primi vizite pe o perioadă de 3 luni, urmare conflictului din 19 septembrie 2008
avut cu deținutul I.C.
B. Împotriva
acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul, criticând-o
pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând susținerile din plângere ce
vizează fondul acesteia.
Examinând
recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 385/6 alin. (3) C.
proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, întrucât atât
procurorul cât și instanța de fond au apreciat în mod corect, în baza actelor
premergătoare efectuate în
cauză, că după
agresiunea fizică din noaptea de 18/19 septembrie 2008 în care a
fost
implicat petentul condamnat I.S., acesta a fost prezentat în timpul nopții, la
cabinetul medical unde i-au fost acordate îngrijiri de către asistentul
medical, iar dimineață a fost din nou consultat de medicul inspector de
penitenciare B.M.D. a și trimis la Spitalul Clinic Bagdasar Arseni pentru
control neurochirurgical, neexistând date sau indicii că intimata M.D.B. nu a
îndeplinit sau a îndeplinit defectuos vreun act cu prilejul consultului medical
efectuat la 19 septembrie 2008, cu privire la petentul condamnat I.S.
Totodată, în
ceea ce privește pe medicul inspector principal de penitenciare P.M.O., care avea
în evidență deținuții Secției a IV-a a Penitenciarului Rahova, în mod corect
atât procurorul cât și instanța de fond a reținut că aceasta nu este persoana
care a acordat asistență medicală petentului - condamnat în ziua de 19
septembrie 2008 și nici nu a avut cunoștință de eventualele cereri ale
petentului de a fi prezentat la cabinetul medical sau de a fi supus unui examen
medico-legal.
De altfel, așa
cum rezultă din chiar declarația petentului, aceste cereri Ie-a adresat agenților
supraveghetori, față de care cauza s-a disjuns, urmând a se face cercetări de
către parchetul competent în raport de gradul profesional al acestora.
În consecință,
pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 385/15 pct. 1
lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, iar în
baza art. 192 alin. (2) din același cod va obliga recurentul la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
petiționarul I.S. împotriva sentinței penale nr. 367 din 9 noiembrie 2010 a
Curții de
Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori
și de familie.
Obligă
recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie
2011.