ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 593/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 367 din 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul I.S., menținându-se ca fiind legale și temeinice ordonanța 169/P/2009 din 16 aprilie 2010 și rezoluția 905/11-2/2010 din 03 iunie 2010 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. A fost obligat petentul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: 1. Prin ordonanța nr. 169/P/2009 din 16 aprilie 2010, în temeiul art. 228 și art. 10 lit. b) și c) C. proc.

pen., art. 209 alin. (3) C. proc. pen. și art. 60 alin. (3) și (4) din Legea nr. 293/2004, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de medicii B.M.D. și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. În temeiul art. 38, art. 42 cu referire la art. 45 alin. (1) C. proc. pen. s-a disjuns cauza privind faptele reclamate a fi fost comise de către agenții supraveghetori și asistenții medicali ce au efectuat serviciu pe Secția a IV-a a Penitenciarului București - Rahova, în perioada 19 - 24 septembrie 2008. Competența de soluționare a cauzei cu privire la faptele pretins a fi comise de subofițerii de penitenciar a fost declinată în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

Prin ordonanța procurorului s-a reținut că medicul P.M.O. nu a fost de serviciu în perioada 19-24 septembrie 2008, motiv pentru care s-a apreciat că nu poate fi acuzată de comiterea vreuneia din faptele reclamate de petent, iar doctorul B.M.D. l-a examinat medical pe petent și i-a întocmit bilet de trimitere către Spitalul „Bagdasar Arseni" - Secția neurochirugie. De asemenea, s-a reținut că petentul nu a solicitat, în acea împrejurare, examinare sau tratament suplimentar și nici consult medico-legal, fiindu-i administrat tratamentul pentru afecțiunile cronice de care suferea. 2. Prin rezoluția nr. 905/l 1-2/2010 din 03 iunie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul art. 278 C. proc.

pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de numitul I.S. împotriva soluției emisă la 16 aprilie 2010 în dosarul nr. 169/P/2009, arătându-se că din examinarea conținutului plângerii nu rezultă alte împrejurări ori alte mijloace de probă în afara celor care au fost deja avute în vedere la adoptarea soluției, petentul reluând aserțiunile din plângerea penală inițială. S-a concluzionat că soluția adoptată în cauză este temeinică și legală. 3. Prin cererea înregistrată sub nr. 6061/2/2010 din 7 iulie 2010, petentul I.S. a formulat plângere în condițiile art. 278/1 C. proc. pen., menționând că nu este de acord cu cercetările efectuate de procuror.

Soluționând plângerea, prima instanță, în baza materialului probator administrat în cauza de față, a constatat că, la data de 25 septembrie 2008, sub nr. 3043/VIII-I/2008, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 5 București, sesizarea Penitenciarului București Rahova, în sensul că, la 19 septembrie 2008, în jurul orei 01.30, pe Secția a IV-a regim de maximă siguranță, la camera 413, a avut loc un conflict fizic spontan între persoanele private de libertate I.C. și I.S., în urma căruia deținutul I.S. a fost însoțit la cabinetul medical unde s-a constatat prezența plăgii contuze la nivelul ochilor, regiunea zigomatică și echimoze la nivelul regiunii temporale dreapta. S-a menționat că s-a întocmit raport de incident persoanei private de libertate I.C.

Fiind audiat, condamnatul I.S. a menționat că își însușește sesizarea făcută de Penitenciarul Rahova și că solicită tragerea la răspundere penală a agenților supraveghetori de pe Secția a IV-a care și-au desfășurat activitatea pe tura de zi în zilele de 19, 22, 23 și 24 septembrie 2008, precum și a doctorilor și asistenților medicali din acea perioadă. Petentul - condamnat a precizat că, în data de 19 septembrie 2008, în jurul orei 01.30, a fost agresat fizic de deținuții I.C. și C.D., în interiorul camerei 413, de pe Secția a IV-a a Penitenciarului Rahova, după ce fusese transferat de la Spitalul Penitenciar Rahova.

A menționat că a mai stat în camera 413 și, până în acea seară, nu a avut probleme cu colegii, dar atunci, după ce a fost introdus in cameră, agentul supraveghetor „M." ar fi spus „luați-l și omorâți-l !". A mai relatat că a fost condus la cabinetul medical unde a fost bandajat, iar dimineață a fost dus la Spitalul Bagdasar unde i s-a făcut o radiografie iar, în următoarele zile, deși a solicitat agenților supraveghetori să fie examinat medico-legal și să fie condus la cabinetul medical pentru a i se da zilnic medicamentele pentru afecțiunile de care suferă, așa cum au prescris medicii, nu s-a dat curs solicitărilor sale.

Potrivit adresei nr. l/216387 din 31 octombrie 2008 a Ministerului Internelor și Reformei Administrative, în perioada 18-25 septembrie 2008, printre agenții supraveghetori, asistenții medicali și medicii care și-au desfășurat activitatea pe Secția a IV-a a Penitenciarului Rahova a fost medicul inspector principal de penitenciare P.M.O., iar potrivit fotocopiei din Registrul de consultații al cabinetului de tură, la 19 septembrie 2008, petentul I.S. a fost consultat de medicul subinspector de penitenciare M.D.B.

(filele 11 și 21). Față de dispozițiile privind competența după calitatea persoanei prevăzute de art. 60 alin. (3) coroborat cu art. 25 din Legea nr. 293/2004 (modificată) privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, în mod legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus disjungerea cauzei pentru faptele reclamate a fi comise de agenții supraveghetori de penitenciare (inclusiv asistent medical B.E.) și a dispus numai cu privire la medicul inspector principal de penitenciare, P.M.O. și medicul subinspector de penitenciare, B.M.D. Fiind audiat, agentul șef adjunct M.N.

a declarat că petentul I.S., după ce a fost adus în seara de 18 septembrie 2008, în jurul orei 21.40, de la alt penitenciar, a fost introdus în camera 413, pe care o ocupase anterior plecării, iar după incidentul pe care l-a avut cu deținutul I.C., din aceeași cameră, a fost condus la cabinetul medical unde a fost consultat de asistentul de serviciu și apoi a fost introdus în altă cameră (filele 11,12). Potrivit „Raportului de activitate" întocmit în seara de 18 septembrie 2008, petentul condamnat a fost adus, în jurul orei 23.10, de la Spitalul Penitenciar București și introdus în camera de unde plecase, iar din cauză că nu a fost mulțumit de patul în care a fost cazat (singurul liber), a avut o altercație cu condamnatul I.C.

Prezentând leziuni la nivelul feței, a fost prezentat la cabinetul medical și apoi mutat la camera 414 (fila 29). Din fotocopia Registrului de consultații al cabinetului de tură, rezultă că la data de 18 septembrie 2008, ora 24.40, petentul condamnat I.S. a fost consultat medical și prezenta leziuni cauzate de agresiune umană (plăgi, echimoze) care i-au fost tratate și pansate (filele 17, 20). Subinspectorul de penitenciare - medic specialist medicină de familie, B.M.D. a declarat că, în dimineața zilei de 19 septembrie 2008, l-a consultat pe petentul I.S. și i-a întocmit bilet de trimitere la Spitalul Bagdasar Arseni - Secția neurochirugie.

A mai arătat că petentul nu a solicitat consult medico-legal, în acest sens neexistând nici vreo cerere scrisă (fila 16). Declarația acestui medic se coroborează cu înregistrările efectuate în Registrul de consultații al cabinetului de tură din data de 19 septembrie 2008, unde este consemnat rezultatul consultului medical (escoriații și echimoze la nivelul feței) și tratamentul prescris (bilet de trimitere la Spitalul Clinic Bagdasar Arseni - Secția neurochirurgie) - fila 21. Afirmația medicului B.M.D., în sensul că l-a consultat pe petent în exercițiul atribuțiilor de serviciu, în intervalul în care și-a desfășurat activitatea „la secția de instanță", se coroborează cu susținerea petentului condamnat că la 19 septembrie 2008, în jurul orei 07.10, când trebuia să meargă la instanță, a solicitat să fie dus la cabinetul medical, iar medicul a hotărât „să fie dus în oraș, la spital (filele 26 d.i., fila 16d.u.p.).

Prin declarația sa, medicul inspector principal de penitenciare P.M.O. a relevat că deținutul I.S. de pe Secția a IV-a pe care o avea în evidență, a fost consultat la 19 septembrie 2008 de medicul B.M. și a fost trimis la Spitalul Bagdasar pentru consult neurologic, că acesta nu necesita tratament zilnic, astfel cum rezultă din evidențe, iar pentru afecțiunile sale cronice, tratamentul se înmâna lunar, petentul urmând să și-l administreze conform recomandărilor.

A mai precizat că nu are cunoștință ca petentul să fi solicitat agenților supraveghetori să fie prezentat la cabinetul medical al Secției a IV-a unde era cazat și nici că acesta ar fi solicitat consult medico-legal, situație în care cererea scrisă ajungea la cabinetul medical (pentru a se cere INML - Mina Minovici prezența unei persoane abilitate să efectueze consult medico-legal), după ce era înregistrată la Comandantul Secției a IV-a a Penitenciarului Rahova (fila 13). Potrivit procesului verbal din 09 martie 2010 și fotocopiilor „Registrului de Consultații și Tratament al Secției a IV-a" (nr. l 250.559/vol.III din 11 iulie 2008), la datele de 18-19 septembrie 2008 și 22-24 septembrie 2008 nu există consemnări cu privire la petentul condamnat I.S., iar la data de 25 septembrie 2008, este scos la cabinetul medical pentru acordarea tratamentului cronic, ocazie cu care nu solicită altceva (filele 17,18, 19). Având în vedere actele premergătoare efectuate în cauză se constatată că după agresiunea fizică din noaptea de 18/19 septembrie 2008 în care a fost implicat petentul condamnat I.S., acesta a fost prezentat, în timpul nopții, la cabinetul medical unde i-au fost acordate îngrijiri de asistentul medical, iar dimineață a fost din nou consultat de medicul inspector de penitenciare B.M.D.

și trimis la Spitalul Clinic Bagdasar Arseni pentru control neurochirurgical. Astfel, nu există date sau indicii că doctorul M.D.B. nu a îndeplinit sau a îndeplinit defectuos vreun act cu prilejul consultului medical efectuat la 19 septembrie 2008, cu privire la petentul condamnat I.S., acordându-i acestuia asistentă medicală. Din această perspectivă, soluția de netrimitere în judecată a medicului subinspector de penitenciare B.M.D., în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., este legală și temeinică, întrucât fapta acesteia nu este prevăzută de legea penală.

Cât privește medicul inspector principal de penitenciare P.M.O., care avea în evidentă deținuții Secției a IV-a a Penitenciarului Rahova, se reține că nu este persoana care a acordat asistență medicală petentului condamnat în ziua de 19 septembrie 2008. De asemenea, nici unul dintre actele premergătoare efectuate în cauză nu a dovedit că a avut cunoștință de eventualele cereri ale petentului de a fi prezentat la cabinetul medical sau de a fi supus unui examen medico-legal, astfel cum rezultă chiar din declarația petentului, că, cererile Ie-a adresat agenților supraveghetori. Ca urmare, prima instanță a constatat ca fiind legală și temeinică soluția de netrimitere în judecată dispusă față de medicul inspector principal de penitenciare P.M.O., pentru infracțiunea de abuz în serviciu, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc.

pen., întrucât fapta nu este comisă de aceasta. După cum a comunicat Penitenciarul Giurgiu, la dosarul medical al petentului condamnat se află un act medical întocmit cu prilejul consultului NCH din 19 septembrie 2008, din care rezultă leziunile pe care Ie-a prezentat deținutul și rezultatul controlului medical (fila 25). Referitor la acest act medical, se observă că parafa (aproape ilizibilă) aparține unui alt doctor și nu medicilor B.M.D. sau P.M.O. (cu privire la care s-a dispus de către procuror neînceperea urmăririi penale). Prima instanță a mai reținut că nu s-au efectuat acte premergătoare și cu privire la acest al treilea medic, dar față de dispozițiile legale prev. art. 278 1 C. proc.

pen., care reglementează expres și limitativ soluțiile pe care le poate pronunța instanța, nu se poate dispune trimiterea cauzei la procuror pentru completarea cercetărilor și a se aprecia asupra începerii urmăririi penale față de acesta. Totodată, prima instanță a mai reținut că, fiind disjunsă cauza față de agenții de penitenciare, verificarea vinovăției acestora nu poate forma obiectul prezentei cauze, ci a unității de parchet și instanței competente după calitatea persoanei, în conformitate cu dispozițiile Legii 293/2004, modificată.

În privința sentinței penale nr. 1003 din 27 iulie 2010 pronunțată de Judecătoria sector 5 București în dosarul nr. 5113/302/2010, definitivă prin nerecurare, prima instanță a reținut că aceasta nu poate avea repercusiuni asupra fondului prezentei cauze întrucât această hotărâre a stabilit asupra netemeinciei hotărârii nr. 1092 din 07 octombrie 2008 a comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Rahova prin care petentului condamnat îi fusese aplicată sancțiunea disciplinară constând în suspendarea dreptului de a primi vizite pe o perioadă de 3 luni, urmare conflictului din 19 septembrie 2008 avut cu deținutul I.C. B. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând susținerile din plângere ce vizează fondul acesteia.

Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, întrucât atât procurorul cât și instanța de fond au apreciat în mod corect, în baza actelor premergătoare efectuate în cauză, că după agresiunea fizică din noaptea de 18/19 septembrie 2008 în care a fost implicat petentul condamnat I.S., acesta a fost prezentat în timpul nopții, la cabinetul medical unde i-au fost acordate îngrijiri de către asistentul medical, iar dimineață a fost din nou consultat de medicul inspector de penitenciare B.M.D. a și trimis la Spitalul Clinic Bagdasar Arseni pentru control neurochirurgical, neexistând date sau indicii că intimata M.D.B.

nu a îndeplinit sau a îndeplinit defectuos vreun act cu prilejul consultului medical efectuat la 19 septembrie 2008, cu privire la petentul condamnat I.S. Totodată, în ceea ce privește pe medicul inspector principal de penitenciare P.M.O., care avea în evidență deținuții Secției a IV-a a Penitenciarului Rahova, în mod corect atât procurorul cât și instanța de fond a reținut că aceasta nu este persoana care a acordat asistență medicală petentului - condamnat în ziua de 19 septembrie 2008 și nici nu a avut cunoștință de eventualele cereri ale petentului de a fi prezentat la cabinetul medical sau de a fi supus unui examen medico-legal. De altfel, așa cum rezultă din chiar declarația petentului, aceste cereri Ie-a adresat agenților supraveghetori, față de care cauza s-a disjuns, urmând a se face cercetări de către parchetul competent în raport de gradul profesional al acestora.

În consecință, pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul I.S. împotriva sentinței penale nr. 367 din 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie 2011.