ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.02.2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 942/2005

HOTĂRÂRE
09.02.2005
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 942/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra contestației în

anulare de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin contestația în anulare

înregistrată la această instanță la 26 octombrie 2004, condamnatul P.V. a cerut

casarea deciziei penale nr. 4144 din 17 august 2004, pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție în dosarul nr. 3277/2004.

În motivarea acestei cereri,

condamnatul a susținut că este nevinovat, în cauză nefiind administrate probe

din care să rezulte vinovăția sa în uciderea victimei. A mai susținut că

necropsia a fost falsificată și nu s-a depus în original la dosar, iar

alcoolemia victimei la data faptei era dublă față de a sa.

Condamnatul nu a invocat în

drept prevederile legale pe care și-a întemeiat cererea.

Prin decizia penală nt.4144

din 18 august 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale

nr. 137 din 20 aprilie 2004 a Curții de Apel Iași, privind pe inculpatul P.V.,

a casat hotărârea atacată și a menținut pedeapsa de 15 ani închisoare și 7 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicate

acestuia pentru comiterea infracțiunii, prevăzute de art. 174 C. pen.

Prin aceeași hotărâre s-a

respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V.

Examinând admisibilitatea în

principiu a contestației în anulare în raport de prevederile art. 391 C. proc.

pen., cu privire la motive, la termen și actele depuse se constată că este

inadmisibilă, pentru cele ce urmează.

Contestația în anulare este

o cale extraordinară de atac și în consecință se exercită împotriva unor

hotărâri definitive doar în limita cazurilor expres și limitativ prevăzute de

art. 386 C. proc. pen.

Susținerile condamnatului

privind lipsa vinovăției sale în comiterea omorului, inexistența martorilor sau

a unor amprente care să-l indice autor al faptei, nu se încadrează în niciuna

din situațiile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., când poate fi făcută

contestația în anulare.

În atare condiții,

constatându-se că motivul pe care se sprijină contestația nu este prevăzut de

lege, că nu se depun acte sau dovezi care să justifice un motiv legal de

contestație, din cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., se va dispune

respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare cu obligarea

contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul P.V. împotriva

deciziei penale nr. 4144 din 17 august 2004 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 februarie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-06-16
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3745/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 627 din 7 septembrie 2004, Tribunalul Iași a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul P.V. ca inadmisibilă. Pentru a pronun
ÎCCJ 2010-06-24
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2524/2010
Asupra contestației în anulare de față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 2679 din 8 mai 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosar nr. 5328/2003, a fost respins,
ÎCCJ 2004-08-17
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4144/2004
Asupra recursurilor de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 250 din 16 iulie 2003, pronunțată în dosarul nr. 1025/2003, Tribunalul Vaslui, secția penală a condamnat pe inculpatul P.V. la pedeapsa p
ÎCCJ 2004-05-13
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2607/2004
probator administrat în cauză, impun concluzia reprezentării suprimării vieții victimei, în sensul că inculpatul a prevăzut și acceptat posibilitatea decesului acesteia, ca urmare a loviturilor aplicate. Or, infracțiunea de vătămare corpora
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 169/2006
, ca nefondat, de către Curtea de Apel Iași prin decizia penală nr. 249 din 30 iunie 2005. Perioada arestării preventive a fost dedusă de la 14 aprilie 2005 la 30 iunie 2005, inculpatul fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare către s
Sursă