ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 942/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 942/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra contestației în
anulare de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin contestația în anulare
înregistrată la această instanță la 26 octombrie 2004, condamnatul P.V. a cerut
casarea deciziei penale nr. 4144 din 17 august 2004, pronunțată de Înalta Curte
de Casație și Justiție în dosarul nr. 3277/2004.
În motivarea acestei cereri,
condamnatul a susținut că este nevinovat, în cauză nefiind administrate probe
din care să rezulte vinovăția sa în uciderea victimei. A mai susținut că
necropsia a fost falsificată și nu s-a depus în original la dosar, iar
alcoolemia victimei la data faptei era dublă față de a sa.
Condamnatul nu a invocat în
drept prevederile legale pe care și-a întemeiat cererea.
Prin decizia penală nt.4144
din 18 august 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul
declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale
nr. 137 din 20 aprilie 2004 a Curții de Apel Iași, privind pe inculpatul P.V.,
a casat hotărârea atacată și a menținut pedeapsa de 15 ani închisoare și 7 ani
interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicate
acestuia pentru comiterea infracțiunii, prevăzute de art. 174 C. pen.
Prin aceeași hotărâre s-a
respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.V.
Examinând admisibilitatea în
principiu a contestației în anulare în raport de prevederile art. 391 C. proc.
pen., cu privire la motive, la termen și actele depuse se constată că este
inadmisibilă, pentru cele ce urmează.
Contestația în anulare este
o cale extraordinară de atac și în consecință se exercită împotriva unor
hotărâri definitive doar în limita cazurilor expres și limitativ prevăzute de
art. 386 C. proc. pen.
Susținerile condamnatului
privind lipsa vinovăției sale în comiterea omorului, inexistența martorilor sau
a unor amprente care să-l indice autor al faptei, nu se încadrează în niciuna
din situațiile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., când poate fi făcută
contestația în anulare.
În atare condiții,
constatându-se că motivul pe care se sprijină contestația nu este prevăzut de
lege, că nu se depun acte sau dovezi care să justifice un motiv legal de
contestație, din cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., se va dispune
respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare cu obligarea
contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul P.V. împotriva
deciziei penale nr. 4144 din 17 august 2004 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție.
Obligă pe recurent să
plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de
200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa
din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 9 februarie 2005.