ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6170/2004

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 689 din 20 mai 2004, pronunțată în dosarul nr. 2469/2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, în temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul Z.G., din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., texte în baza cărora l-a condamnat la 4 ani închisoare. În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată privind pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 315 din 16 octombrie 1998 a Tribunalului București, contopind restul de pedeapsă de 832 zile rămas neexecutat în pedeapsa aplicată prin hotărâre, inculpatul urmând să execute 4 ani închisoare.

A fost scăzut din pedeapsă timpul reținerii și al arestării preventive, de la 14 ianuarie 2003 la zi, menținându-se arestarea preventivă. S-a luat act că partea vătămată F.C. și Spitalul de Urgență Sf. Pantelimon nu s-au constituit părți civile. Instanța a reținut că, la data de 9 septembrie 2002, în timp ce inculpatul se ducea spre casă, i-a văzut în drum pe partea vătămată F.C. și pe martorul T.M., stând pe marginea șanțului, pe stradă, în comuna Cernica, consumând bere. Anterior ei consumaseră o cantitate apreciabilă de alcool la bar. Inculpatul s-a apropiat de ei pentru a le cere o țigară. Partea vătămată i-a adresat martorului cuvântul „pârnăiaș”, iar inculpatul a înțeles că i s-a adresat lui, moment în care l-a lovit, în mod repetat și cu putere, cu palma și cu picioarele, doborând-o la pământ.

De asemenea, a lovit și pe T.M., care și-a pierdut cunoștința. Când și-a revenit, împreună cu martorul M.D., T.M. l-a transportat pe F.C. la spital. Victima a prezentat multiple leziuni grave în zona capului, leziuni care au necesitat 45 zile de îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața. Prin decizia penală nr. 694/ A din 29 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpat. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul, solicitând o nouă schimbare a încadrării juridice a faptei din art. 182 alin. (2) în art. 180 C. pen., precum și reducerea pedepsei.

Examinând recursul, Înalta Curte constată, că este nefondat, pentru următoarele argumente: Referitor la cazul de recurs prevăzut de art. 385 9 pct. 17 (când faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică), Înalta Curte observă că, în raport cu probele administrate (declarația părții vătămate, a martorilor oculari T.M. și M.D., precum și a concluziilor medico-legale ale Comisiei de Avizare și Control de pe lângă Institutul de Medicină Legală Mina Minovici), instanțele au schimbat încadrarea juridică inițială din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.

(vătămările punând în pericol viața victimei). Schimbarea acestei noi încadrări juridice a faptei din art. 182 alin. (2) C. pen., în art. 180 C. pen., solicitată de recurent, nu se justifică deoarece, chiar în situația în care afirmația părții vătămate referitoare la căderea sa anterioară dintr-un copac ar fi reală, însăși partea vătămată a declarat că, ulterior căderii nu a avut nevoie de acordarea unor îngrijiri medicale. Totodată, Comisia de Avizare și Control de pe lângă I.N.M.L. București precizând că nu există criterii obiective care să departajeze în mod indubitabil în favoarea vreuneia dintre mecanisme, a concluzionat că este mai probabil mecanismul de lovire activă, fără a se exclude în totalitate și cel de cădere.

În același timp, partea vătămată a căzut la pământ datorită loviturilor puternice aplicate de inculpat cu picioarele în cap, cu palmele, în mod repetat. Or, în urma acestor leziuni produse de inculpat, partea vătămată a fost internată în spital, unde i s-au acordat și îngrijiri medicale, iar nu anterior când ar fi căzut dintr-un copac. Prin urmare, constatând că această apărare a recurentului nu este susținută de probe, Înalta Curte o va înlătura ca nefondată. Referitor la cazul de recurs prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.), Înalta Curte constată că nici acest caz nu are incidență în cauză, pentru că pedeapsa aplicată inculpatului a fost bine individualizată.

Astfel, instanțele au avut în vedere atât gravitatea faptei de vătămare corporală gravă, care a pus în pericol viața victimei, cât și persoana inculpatului, infractor recidivist. În ceea ce privește existența unei provocări din partea victimei, în sensul prevăzut de art. 73 lit. b) C. pen., declarația inculpatului nu se coroborează cu nici o altă probă, astfel încât ea nu poate servi la aflarea adevărului, conform art. 69 C. proc. pen. În consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpat. Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 14 ianuarie 2003 la 22 noiembrie 2004. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.G. împotriva deciziei penale nr. 694 din 29 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 14 ianuarie 2003 la 22 noiembrie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 noiembrie 2004.