ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5200/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 358 din 29

aprilie 2004, Tribunalul Iași a dispus condamnarea inculpatului G.M. la

pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri

cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 31 iulie

2003 la zi.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen. și art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata unei prestații

periodice în favoarea minorilor G.M.T. și G.E., în cuantum total de 4.500.000

lei pentru perioada cuprinsă între data comiterii faptei și în continuare câte

250.000 lei pentru fiecare minor până la împlinirea vârstei de 18 ani.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul G.M. a fost căsătorit cu

victima G.M. timp de 30 de ani, având împreună șase copii, din care trei dintre

ei, la momentul comiterii faptei se aflau în întreținerea părinților.

Părțile erau cunoscute în sat ca

fiind mari consumatoare de băuturi alcoolice. Pe fondul consumului exagerat de

băuturi alcoolice, între soți izbucneau în mod frecvent certuri care se

finalizau cu aplicarea unor corecții fizice victimei.

În jurul datei de 20 iulie 2003,

soții G. au început să prepare la domiciliu rachiu pentru a sărbători ziua de

15 august, cea a Sfintei Marii. În toată această perioadă cei doi soți s-au

aflat în stare de ebrietate.

În jurul datei de 22 iulie 2003,

victima a fost din nou lovită de inculpat, fiind văzută cu urme de lovituri în

zona capului de către martora B.P.

La data de 30 iulie 2003, inculpatul

s-a trezit dis de dimineață și a consumat circa 500 ml țuică. Pe la ora 9,00

inculpatul a început să-și certe soția, întrucât aceasta deja era în stare de

ebrietate. Pentru a fi mai convingător, inculpatul i-a aplicat victimei mai

multe palme peste față, aceasta s-a dezechilibrat și a căzut cu capul pe

pavajul de la intrarea într-o bucătărie, incintă unde avusese loc conflictul.

Inculpatul a așezat victima pe un pat și a turnat peste aceasta o găleată

întreagă cu apă. Aceasta a rămas întinsă pe pat până, în jurul orei 12,30 când

inculpatul a realizat că victima a decedat. Atunci inculpatul și-a trimis

copiii să anunțe vecinii care sosind la domiciliul părților au realizat că

într-adevăr aceasta decedase.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpatul G.M.

În apelul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Iași a fost criticată sentința pentru netemeinicie, în sensul că

pedeapsa aplicată inculpatului este într-un cuantum redus și nu atinge scopul

propus de legea penală de reeducare a inculpatului și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni.

În apelul său inculpatul a solicitat

reducerea pedepsei aplicate având în vedere vârsta sa și că are doi copii mici

în întreținere.

Prin decizia penală nr. 283 din 17

august 2004, Curtea de Apel Iași a admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Iași și a dispus desființarea în parte a hotărârii atacate, cu

privire la latura penală și rejudecând:

A fost majorată pedeapsa aplicată

inculpatului G.M. de la 5 ani închisoare la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

A fost respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul G.M. împotriva aceleiași sentințe.

A fost menținută starea de arest a inculpatului

și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 29 aprilie

2004 la zi.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

inculpatul G.M. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și

reducerea pedepsei aplicate, având în vedere că se află la o vârstă înaintată

și are trei copiii în întreținere. În subsidiar a solicitat casarea deciziei

atacate și menținerea hotărârii primei instanțe, ca fiind temeinică și legală.

Examinând recursul declarat în

raport de motivul de casare invocat și care este prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., se constată că nu este fondat.

Verificând actele și lucrările

dosarului se reține că instanțele au reținut corect situația de fapt și

vinovăția inculpatului în raport de materialul probator administrat în cauză,

iar instanța de apel a aplicat o pedeapsă just individualizată, cu respectarea

cerințelor prevederilor art. 72 și art. 52 C. pen.

Astfel, la stabilirea și aplicarea

pedepsei inculpatului s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al

faptei, modalitatea și împrejurările comiterii ei, dar și datele ce

caracterizează persoana inculpatului.

Din fișa de cazier judiciar rezultă

că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la prima

confruntare cu rigorile legii penale, a avut o atitudine sinceră, cooperantă pe

parcursul procesului penal și se află la o vârstă înaintată.

Așa fiind, pedeapsa de 7 ani

închisoare, aplicată de instanța de control judiciar, sub aspectul cuantumului

său, se încadrează în limitele legale prevăzute de textul de lege incriminator,

fiind de natură să contribuie la realizarea funcțiilor și scopului acesteia,

astfel cum sunt prevăzute în art. 52 C. pen.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul

declarat de inculpatul G.M. să fie respins ca nefondat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

timpul reținerii și arestării preventive de la 31 iulie 2003 la 13 octombrie

2004.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., urmează ca recurentul inculpat să fie obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.600.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul de

avocat pentru apărarea din oficiu se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 283 din 17 august

2004 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 31 iulie 2003 la

13 octombrie 2004.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 octombrie 2004.