ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2649/2011

Asupra

contestației în anulare de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 58/F din 26 martie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ

și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta SC E.S. SA în

contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală Brașov ca inadmisibilă cu privire la

petitul având ca obiect constatarea că măsurile vizând acordarea, stopare

și/sau recuperarea ajutoarelor de stat nu sunt de competența organelor fiscale

și nu cad sub incidența Codului de procedură fiscală și ca tardivă cu privire

la petitul având ca obiect constatarea nulității absolute a Deciziei de

impunere nr. 185131 din 21 noiembrie 2007 și a Dispoziției nr. 7 din 21

ianuarie 2008 emise de Direcția Fiscală Brașov.

Împotriva

acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC E.S. SA, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin

decizia nr. 901 din 15 februarie 2011 a respins recursul declarat ca nefondat.

Pentru a

hotărî astfel Înalta Curte a reținut, în esență că, în mod corect și legal a

fost respins ca inadmisibil capătul din acțiune având ca obiect constatarea pe

cale judecătorească, în condițiile art. 111 C. proc. civ. a faptului că

măsurile vizând acordarea, stopare și/sau recuperarea ajutoarelor de stat nu

sunt de competența organelor fiscale și nu cad sub incidența Codului de

procedură fiscală.

Curtea a apreciat că în raport de dispozițiile Legii speciale

nr. 554/2004, în cauză nu pot fi aplicate dispozițiile art. 111 C. proc. civ.

ca normă generală.

Totodată această instanță a stabilit că nu pot fi primite

considerațiile din recurs atât cu privire la temeiurile de fapt cât și de drept

invocate. Acțiunea în constatare conform art. 111 C. proc. civ. are caracter

subsidiar față de acțiunea în realizare dispunându-se expres că „cererea nu

poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului". Iar în

prezenta cauză recurenta a avut și a utilizat atât pe cale separată cât și în

prezenta cauză de dispozițiile art. 205 și art. 218 C. proc. fisc. și a

contestat actele administrativ fiscale respectiv decizia de impunere nr. 185131

din 21 noiembrie 2007 și a Dispoziției nr. 7 din 21 ianuarie 2008 emise de

intimata-pârâtă.

Totodată, Înalta Curte a considerat că cererea în constatare,

astfel cum a fost formulată ca un capăt de cerere distinct și principal al

acțiunii recurentei, este inadmisibilă deoarece nu privește un act

administrativ tipic definit prin dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 554/2004 sau asimilat conform art. 2 alin. (2) din aceleași act

normativ.

Pe de altă parte, ceea ce pretinde recurenta a se constata pe

cale judecătorească de către instanța de contencios administrativ nu poate

forma obiectul unei acțiuni în raport de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004

și nu poate forma obiectul unei soluții pe care le poate da instanța în raport

de dispozițiile art. 18 alin. (1)-(6) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește al doilea capăt al acțiunii având ca

obiect „constatarea nulității absolute a deciziei de impunere nr. 185131 din 21

noiembrie 2007 și a dispoziției nr. 7 din 21 ianuarie 2008 emise de

intimata-pârâtă, instanța de recurs a stabilit că în mod corect a fost respins

ca tardiv formulat, în raport cu dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. a) și art.

11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 care se aplică cu prioritate coroborat cu

dispozițiile art. 218 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 față de caracterul actelor

contestate - acte administrativ fiscale.

Împotriva acestei hotărâri SC E.S. SA Brașov prin

administrator judiciar SC B.D.O. B.R.S.P.R.L. a formulat contestație în anulare

invocând dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că hotărârea

a fost pronunțată în lipsa părții care nu a fost legal citată.

Contestatoarea a arătat că la cererea creditoarei Direcția

Fiscală Brașov, Tribunalul Brașov, secția comercială, a pronunțat o hotărâre de

deschidere a procedurii insolvenței, în dosarul nr. 4471/62/2010, astfel că la

data pronunțării deciziei nr. 901 din 15 februarie 2011 dreptul de administrare

a SC E.S. SA a fost preluat de către administratorul judiciar SC B.D.O.

B.R.S.P.R.L.

Cu toate acestea la judecarea recursului partea nu a fost

citată în conformitate cu prevederile art. 87 alin. (5) C. proc. civ., prin

administratorul judiciar.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în

raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, constată că

cererea este neîntemeiată.

Potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ., „Hotărârile

irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate

mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau

recursului:

judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;"

de față, pentru următoarele considerente:

Prin cererea formulată la data de 3 mai 2010, dosar nr.

4471/62/2010 pe rolul Tribunalului Brașov, secția comercială, creditoarea

Direcția Generală a Finanțelor Publice, în contradictoriu cu debitoarea SC E.S.

SA a solicitat deschiderea procedurii generale de insolvență.

Soluția instanței de fond, respectiv aceea de a admite

cererea formulată de creditoare, a fost atacată cu recurs de către debitoarea SC

E.S. SA.

Rezultă așadar că la data dezbaterilor în dosarul nr.

4560/62/2010, respectiv 1 februarie 2011, SC E.S. SA avea cunoștință de

deschiderea procedurii generale de insolvență.

Cu toate acestea, administratorul judiciar nu a făcut

demersurile necesare pentru a încunoștința instanța de judecată despre

procedura de insolvență, în faza procesuală a recursului până la pronunțarea

deciziei nr. 901/2011, deși avea obligația legală, prevăzută de art. 20 alin.

(1) lit. e) din Legea nr. 85/2006, de a supraveghea operațiunile de gestiune

privind patrimoniul debitorului. Și nici SC E.S. SA, care a fost prezentă la

dezbateri prin reprezentant legal, nu a învederat Curții faptul că dreptul de

administrare a societății a fost preluat de SC B.D.O.B.R.S.P.R.L.

Or, societatea contestatoare nu poate invoca propria culpă în

susținerea intereselor sale și nici să se apere valorificând un asemenea temei.(

Nemo

auditur propriam turpitudinem allegans

).

În consecință, pentru argumentele de fapt și de drept expuse

anterior, în temeiul art. 320 C. proc. civ., va fi respinsă contestația în

anulare ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C

I D E

Respinge contestația în anulare formulată de SC E.S. SA

Brașov prin administrator judiciar SC B.D.O.B.R.S.P.R.L. împotriva Deciziei nr.

901 din 15 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 mai 2011.