ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1774/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1774/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin sentința atacată cu
recurs, sentința civilă nr. 479/CA/2004 - PI, pronunțată la data de 24
noiembrie 2004, în dosarul nr. 5009/CA/2004, Curtea de Apel Oradea, secția
comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondată, acțiunea formulată
de reclamanta D.A., împotriva Casei Județene de Pensii Bihor.
Pentru a pronunța această
soluție, curtea de apel a reținut că actul administrativ atacat este legal,
Casa Județeană de Pensii Bihor respingând în mod corect, cererea reclamantei,
din moment ce aceasta a menționat că s-a refugiat din localitatea de domiciliu,
la data de 9 octombrie 1943, în timp ce din certificatul de naștere rezultă că
a fost născută la data de 28 octombrie 1943, în localitatea de domiciliu,
Bratca.
De asemenea, a mai reținut
instanța de fond, chiar în declarațiile martorilor se menționează că reclamanta
s-ar fi refugiat în perioada 9 octombrie 1943 - aprilie 1945, în Vîrfuri Beiuș,
părăsind localitatea de domiciliu, Bratca.
Împotriva acestei soluții a
formulat recurs, reclamanta, susținând, în esență, că instanța de fond a dat o
sentință greșită, respingându-i nemotivat cererea de audiere a martorilor care
dăduseră declarații în fața notarului.
Recursul este întemeiat.
Din actele de stare civilă
aflate la dosar, rezultă că recurenta-reclamantă D.A., născută P., la data de
18 octombrie 1943, în comuna Bratca, județul Bihor, este fiica lui P.M.
De asemenea, la dosar se
află copia extrasului nr. 5668 din 21 octombrie 2003, eliberat de Direcția
Județeană Bihor a Arhivelor Naționale, din care rezultă că la Prefectura Bihor, în indexul cu evidența refugiaților români din teritoriile cedate Ungariei
în anul 1940, întocmit anterior datei de 18 noiembrie 1943, figurează numitul P.N.,
cu fișa nr. 3223, despre care recurenta-reclamantă a susținut în mod constant
că este tatăl său, cu care familia sa și ea s-ar refugiat din localitatea de
domiciliu.
Or instanța de fond a
ignorat această probă, deși, dacă P.N. și P.M., tatăl recurentei-reclamante,
sunt una și aceeași persoană, așa cum susțin și martorii, există o puternică
prezumție că aceasta, făcând parte din familia tatălui său, s-a refugiat odată
cu el.
Este adevărat că, în
privința datei la care este posibil să fi început refugiul familiei
recurentei-reclamante, probele sunt contradictorii, dar, și în acest caz,
instanța de fond era datoare să elucideze contradicțiile, nu să înlăture în
totalitate declarațiile respective, în mod nemotivat.
Astfel fiind, recursul va fi
admis, soluția va fi casată și cauza va fi trimisă, pentru rejudecare, potrivit
dezlegările date mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
D.A. împotriva sentinței nr. 479/CA/2004 - PI din 24 noiembrie 2004 a Curții de
Apel Oradea.
Casează sentința atacată și
trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 17 martie 2005.