ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.05.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4339/2005

HOTĂRÂRE
24.05.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4339/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București la 10 iunie 2002 reclamanta Ș.C.A. a chemat în judecată

pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Primăria Orașului

Moreni pentru restituirea terenurilor și construcțiilor expropriate prin

Decretul nr. 119/1948, solicitată prin notificare la Primăria Orașului Moreni,

fără rezultat.

Tribunalul București, secția a IV-a

civilă prin sentința civilă nr. 1550 din 21 octombrie 2002 a declinat

competența teritorială de soluționare a cauzei la Tribunalul Dâmbovița.

Aceasta din urmă instanță prin

sentința civilă nr. 4881 din 10 octombrie 2003 a respins cererea reclamantei.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a reținut că reclamanta, în temeiul legal prevăzut de Legea nr.

10/2001, a notificat pe pârâta Primăria Moreni pentru restituirea imobilelor.

Deoarece până la momentul

introducerii acțiunii nu s-a emis o decizie în sensul Legii nr. 10/2001, nu se

poate primi o contestație a reclamantei și ca urmare a respins acțiunea ca

prematur introdusă.

Curtea de Apel Ploiești prin decizia

civilă nr. 507din 19 decembrie 2003 a respins ca nefondată excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și a

respins ca nefondat apelul reclamantei.

S-a reținut în motivarea acestei

soluții, împrejurarea că pârâtul Ministerul Finanțelor Publice are calitate

procesuală pasivă în raport de pretențiile reclamantei ca pe lângă restituirea

în natură s-a referit și la despăgubiri bănești. S-a mai constatat că în mod

corect instanța a apreciat ca prematură contestația câtă vreme nu există o

dispoziție care să fie contestată.

Împotriva acestei soluții reclamanta

a declarat în termen legal recurs. Critica s-a referit la netemeinicia și

nelegalitatea hotărârii în raport de dispozițiile art. 26 pct. 1 din Legea nr.

10/2001 pe care a fost întemeiată acțiunea. S-a criticat soluția de respingerea

acțiunii ca prematură cu ignorarea dovezilor prezentate de reclamantă la dosar.

Recursul este fondat pentru motivele

ce se vor arăta în cele ce urmează.

Reclamanta a adresat o notificare

Primăriei Orașului Moreni înregistrată la nr. 754 din 17 februarie 2002 așa cum

rezultă din documentul de la dosar.

Față de împrejurarea că Primăria nu

i-a dat nici un răspuns la notificarea de restituire în natură a imobilelor

(terenuri expropriate prin Decretul nr. 119/1948 cu construcții și utilaje)

reclamanta s-a adresat instanței la 10 iunie 2002.

Nici la 10 iunie 2002 și nici pe

parcursul procesului pârâta Primăria Orașului Moreni nu a emis o dispoziție

motivată de primar care să răspundă la notificarea pentru restituirea în natură

a imobilelor, teren și construcție expropriate.

Potrivit art. 23 din Legea nr.

10/2001, unitatea notificată este obligată să se pronunțe prin decizie sau,

după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură, în

termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data

depunerii actelor doveditoare.

Chiar dacă petentul nu a depus

actele cu privire la care instituția notificată l-a atenționat, nu se poate

amâna

sine diae

emiterea unei decizii sau dispoziții iar o acțiune în

fața instanțelor promovată de petentul în expectativă, după termenul mai sus

menționat nu poate fi calificată drept prematură în raport cu tăcerea

instituției notificate cu atât mai mult cu cât nici pe parcursul procesului

pârâta primăria nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de lege.

Ca urmare, se constată că în mod

nelegal s-a considerat de instanța de apel corectă soluționarea cauzei, pe cale

de excepție și deci se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre

rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

Admite recursul declarat de reclamanta Ș.C.A.

împotriva deciziei civile nr. 507 din 19 decembrie 2003 a Curții de Apel

Ploiești și trimite cauza pentru rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-05-30
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5301/2006
Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului în anulare de față constată următoarele: Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului Dâmbovița la 3 mai 2004, reclamantul C.D. a chemat în judecată pe pârâții Primăria muni
ÎCCJ 2006-11-01
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8790/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 324 din 18 martie 2005 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții U.V. și D
ÎCCJ 2007-06-05
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4594/2007
februarie 2005 cu cererea de a verifica legalitatea și temeinicia dispoziției din perspectiva motivelor invocate, în principal contestarea măsurii reparatorii și în subsidiar contestarea cuantumului stabilit pentru despăgubiri. În exercitar
ÎCCJ 2007-06-21
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5112/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 4577 din 2 iunie 2005 contestatorul S.G. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Primăr
ÎCCJ 2008-10-24
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6239/2008
Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 364 din 25 noiembrie 2003, Guvernul României, A.P.P.S., a respins notificarea formulată de D.R., în baza Legii nr. 10/2001, vizând restituirea în natură a imobilului, constru
Sursă