ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4594/2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4594/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ. asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Prahova la 14 februarie 2005 reclamanții I.I.C. și I.V. au

formulat, în contradictoriu cu primarul municipiului Ploiești și

Ministerul Finanțelor

Publice

o

contestație împotriva Dispoziției nr. 468 din 17 ianuarie 2005 prin care li s-a

stabilit dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent prevăzute de Legea nr.

10/2001 pentru imobilul situat în Ploiești, (teren și construcții), sub formă

de titluri de valoare nominală sau acțiuni în limita sumei de 1.446.278,053

lei.

În principal reclamanții au

solicitat acordarea de despăgubiri prin atribuirea, prin schimb, în proprietate

a unei suprafețe de teren în aceeași suprafață, situat în zona centrală a

municipiului Ploiești, iar pentru construcții acordarea de titluri de valoare

nominală în limita unei sume corespunzătoare valorii de circulație a

imobilului. În subsidiar reclamantul a solicitat acordarea de titluri de

valoare și pentru teren dacă acesta nu se poate restitui în natură.

La 8 noiembrie 2005 și la 22

noiembrie 2005 instanța a dispus, având în vedere cererile contestatorilor,

introducerea în cauză în calitate de intimate a numitelor: Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor de pe lângă Cancelaria Primului Ministru.

Tribunalul Prahova prin sentința

civilă nr. 54 din 17 ianuarie 2006, a respins excepțiile lipsei calității

procesuale pasive a Statului prin

Ministerul Finanțelor Publice

și a Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

Contestația a fost admisă în parte

s-a anulat în parte dispoziția 468/17/2005 în sensul că s-a stabilit valoarea

despăgubirilor pentru imobilul imposibil de restituit în natură situat în jud.

Prahova, suma de 3.194.802.248 lei.

A fost respinsă cererea de acordarea

unor măsuri reparatorii constând în atribuirea prin schimb în proprietate a

unei suprafețe de teren în aceeași suprafață, în zona centrală a orașului și

titluri de valoare pentru construcții.

În motivarea acestei hotărâri

instanța a reținut că reclamanții au dobândit în 1974 în proprietate, urmare

cumpărării, imobilul situat în Ploiești compus din teren 510,27 mp și casă cu

parter și mansardă. Imobilul a fost preluat de stat în temeiul Decretului 188/1986,

proprietarii- reclamanții încasând cu acea ocazie suma de 80.000 lei

contravaloarea construcțiilor.

Cererea de revendicare formulată de

reclamanți în temeiul Legii 10/2001 s-a soluționat prin Dispoziția 468/2005

prin care s-a constatat că imobilul nu poate fi restituit în natură și că

petenții beneficiază de măsuri reparatorii prin echivalent în sumă de

1.446.278.053 lei acordată sub formă de titluri de valoare nominală utilizate

exclusiv în procesul de privatizare, sau acțiuni la societăți comerciale.

Făcând aplicarea art. 11 din Legea

10/2001 instanța a constatat, urmare constatărilor făcute de expertizele

administrate în cauză, că reclamanților li se cuvin despăgubiri la valoarea de

piață a imobilului 3.194.802.248 lei (din care 2.256.662.270 lei c/v

terenurilor iar 938.139.980 lei c/v construcțiilor) după ce s-au scăzut sumele

reactualizate de 1147 lei și respectiv 80.000 lei încasate de reclamanți la

momentul exproprierii.

S-a considerat neîntemeiată cererea

contestatorilor de a li se acorda teren și construcții, ca măsură reparatorie

prin echivalent, într-o zonă centrală a orașului, nefăcându-se dovada că pârâta

ar deține terenuri de acest fel libere pentru a putea fi atribuite în schimbul

proprietăților preluate.

S-a considerat că în temeiul dispozițiilor

Legii 10/2001 pârâtele chemate în judecată au calitate procesuală.

Curtea de Apel Ploiești prin decizia

nr. 81 din 10 mai 2006 a admis apelurile declarate împotriva sentinței de fond

de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Primăria

municipiului Ploiești, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și

Ministerul Finanțelor

Publice

.

Au fost admise excepțiile lipsei

calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților și

Ministerului Finanțelor Publice, respingându-se contestația față de

acestea.

A fost schimbată în parte sentința

în sensul că s-a constatat dreptul contestatorului la acordarea de măsuri

reparatorii pentru imobilul în discuție conform Legii 10/2001, astfel cum a

fost modificată prin Legea nr. 247/2005.

A fost menținută sentința civilă cu

privire la anularea în parte a dispoziției 468/2005 a

primarului municipiului Ploiești și

cu privire la respingerea capătului de cerere privind atribuirea prin schimb în

proprietate a unei suprafețe de teren și construcții în aceeași suprafață în

zona centrală a municipiului Ploiești și titluri de valoare nominală pentru

construcții.

În motivarea acestei decizii,

instanța a reținut că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

nu are calitate procesuală pasivă. Potrivit art. 1 din H.G. 361/2005, această

entitate nu are personalitate juridică și nu emite decizii în temeiul Legii

10/2001.

În egală măsură, față de

dispozițiile Legii 247/2005, Titlul VII, care stabilesc sursele de finanțare,

cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor pentru imobilele care nu

pot fi restituite în natură cu arătarea entității care emite titlurile de

despăgubire, s-a constatat că, nici

Ministerul Finanțelor Publice

, în reprezentarea Statului român nu

are calitate procesuală pasivă.

S-a mai reținut că după intervenția

modificărilor prevăzute de Legea 247/2005, cuantumul despăgubirilor și

procedura de acordare a acestora nu se realizează de instanțele judecătorești.

S-a mai constatat că modificările aduse

Legii 10/2001 prin Legea 247/2005 nu mai abilitează obligarea primăriei la

despăgubiri în cazul imposibilității de restituire în natură a imobilului și

deci sub acest aspect este nelegală dispoziția instanței.

În sfârșit s-a apreciat întemeiat în

parte și apelul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor numai cât

privește măsura luată de către instanță de a stabili cuantumul despăgubirilor,

apreciere dată în întregime în competența acestei comisii după modificarea în

discuție.

S-a apreciat însă că are legitimare

procesuală pasivă Comisia Centrală pentru că aceasta are competența de a emite

decizii care pot fi atacate în contencios administrativ.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs în termen legal, contestatorii I.I.C. și I.V.

Recursul a fost întemeiat în drept

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținându-se că hotărârea a

fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art. 36 pct. 3 Legea 10/2001, în

vigoare la data introducerii contestației, a art. 11 alin. (5) și (6), art. 24

alin. (1) și (3

b

) din Legea 10/2001 modificată prin Legea 247/2005

și dispozițiile art. V alin. (1) din Titlul I, art. 16 alin. (1) și (2) și cap.

V din Titlul VII al Legii 247/2005.

În fapt, s-a arătat că deși s-a

admis apelul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și, ca

urmare, s-a respins acțiunea față de aceasta pentru lipsa calității procesuale

pasive, instanța în mod nelegal a admis motivul de apel ce a privit fondul

cauzei, invocat de această parte care nu avea calitate procesuală. De altfel,

nimeni în proces nu a contestat cuantumul despăgubirilor stabilite.

S-au încălcat dispozițiile art. 36

alin. (3) ale Legii 10/2001, mai susțin recurenții, prin negarea dreptului

instanțelor de a aprecia cu privire la cuantumul despăgubirilor, într-o cauză a

cărei soluționare administrativă s-a epuizat înainte de apariția Legii

247/2005.

Recursul este întemeiat și se va

admite pentru considerentele ce urmează.

Reclamanții au formulat o

notificare, înregistrată la nr. 53 din 21 mai 2001 către Primăria municipiului

Ploiești cu o cerere de revendicare, în temeiul Legii 10/2001.

Notificarea a fost soluționată prin

dispoziția 468 emisă de Primarul municipiului Ploiești la data de 17 ianuarie

2005.

Contestația formulată în temeiul

art. 24 al Legii 10/2001 a investit instanța la 14 februarie 2005 cu cererea de

a verifica legalitatea și temeinicia dispoziției din perspectiva motivelor

invocate, în principal contestarea măsurii reparatorii și în subsidiar

contestarea cuantumului stabilit pentru despăgubiri.

În exercitarea controlului judiciar,

la care Legea 10/2001 abilitează instanța judecătorească, s-a admis în parte

contestația și a fost stabilit un alt cuantum pentru măsurile reparatorii,

menținându-se modalitatea aleasă prin dispoziția atacată pentru repararea

prejudiciului creat foștilor proprietari, de măsura exproprierii.

Împrejurarea că pe parcursul

judecării procesului a intervenit modificarea Legii 10/2001 prin dispozițiile

prevăzute cu privire la aceasta în Legea 247/2005, nu schimbă competența

instanței de control judiciar asupra dispozițiilor emise în soluționarea

notificărilor. De altfel, textul care prevede această procedură în cuprinsul

Legii 10/2001 nu a fost modificat, el fiind prevăzut în noul text al legii la

art. 26 alin. (3) (după renumerotarea articolelor).

Ca urmare, în mod legal și corect

potrivit probelor administrate instanța a apreciat asupra stabilirii măsurilor

reparatorii.

Sub acest aspect în mod nelegal

instanța de apel a admis apelul pârâtei Primăria municipiului Ploiești considerând

că instanța nu mai are acest drept de apreciere, făcând astfel o greșită

interpretare a dispozițiilor legale incidente, art. 26 alin. (3) (vechiul art.

24) din Legea 10/2001.

În mod corect instanța de apel a

constatat lipsa calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților și a

Ministerului Finanțelor Publice și a respins acțiunea față

de acești pârâți pentru lipsa calității procesuale pasive.

Ca urmare orice altă discuție făcută

de aceste părți cu privire la soluționarea fondului cauzei nu poate fi primită,

discuții de această natură putând fi angajate numai de părțile care justifică

calitate procesuală. Ca urmare, instanța a apreciat greșit că și al doilea

motiv de apel al acestei părți este întemeiat, în realitate prin constatarea

lipsei calității procesuale pasive a părții, s-a produs scoaterea acesteia din

cauză astfel că pe această parte fondul nu o mai privește.

Ca urmare se va înlătura din

motivarea instanței de apel paragraful referitor la temeinicia apelului

Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților cât privește fondul contestației.

În apelul său Primăria municipiului

Ploiești s-a referit la încălcarea de către instanță a Legii 10/2001 așa cum a

fost modificată prin Legea 247/2005 arătând că s-a instituit o autoritate prin

Comisia Centrală care este abilitată să stabilească cuantumul final al

despăgubirilor aceasta urmând să emită decizie referitoare la acordarea

titlurilor de despăgubire solicitându-se în final respingerea contestației ca inadmisibilă.

Instanța a apreciat în mod greșit că

apelul acestei pârâte este întemeiat având în vedere că Legea 10/2001 în

redactarea anterioară ca și în cea posterioară apariției Legii 247/2005 prevede

competența instanțelor judecătorești în realizarea controlului judiciar asupra

deciziilor/dispozițiilor emise de entitățile abilitate să rezolve notificările

formulate în temeiul Legii 10/2001.

Instanța de fond învestită la 14

februarie 2005 cu contestația în discuție a fost legal învestită și și-a

păstrat competența să soluționeze cererea și după apariția Legii 247/2005. De

altfel, art. 16 din Titlul VII al Legii 247/2005 prevede clar că sunt supuse

procedurii noi instituite de acest nou act normativ notificările care nu au

fost soluționate până la data apariției legii.

În cauză este vorba de o notificare

cu privire la care calea administrativă prevăzută de Legea 10/2001 se epuizase,

petentul aflându-se în calea de atac legal exercitată.

Procedura instituită de Titlul VII

al Legii 247/2005 are în vedere și această situație, de vreme ce se referă la

decizii sau hotărâri ale instanței (care se pronunță, deci în exercitarea

controlului jurisdicțional), și care se vor transmite la Comisia Centrală

pentru Acordarea Despăgubirilor pentru a se urma etapele prevăzute de actul

normativ în discuție.

Ca urmare, se impunea ca instanța de

apel să respingă apelul declarat de Primăria municipiului Ploiești ca nefondat.

Văzând că sunt întrunite condițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. se va admite recursul reclamanților, cu consecința modificării

deciziei 81/2006 a Curții de apel Ploiești, în sensul respingerii apelului

Primăriei municipiului Ploiești împotriva sentinței civile 59 din 17 ianuarie

2006 a Tribunalului Prahova, ca nefondat.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

contestatorii I.I.C. și I.V. împotriva deciziei nr. 81 din 10 mai 2006 a Curții

de Apel Ploiești, secția civilă, pe care o modifică în parte în sensul că

respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Ploiești

împotriva sentinței civile nr. 59 din 17 ianuarie 2006 a Tribunalului Prahova.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 5 iunie 2007.