ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2934/2005

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La 7 octombrie 2002, reclamanții N.V.,

toți salariați ai parchetelor din cadrul circumscripției Parchetului de pe

lângă Tribunalul Gorj având funcția de procurori și de personal auxiliar de

specialitate, au chemat în judecată Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție pentru a fi

obligați la restituirea sumelor încasate în procent de 7 % din salariu cu titlu

de contribuție de asigurări sociale de sănătate în perioada 1 ianuarie 2000-30

martie 2001, actualizate la data efectuării plății.

Prin sentința civilă nr. 1064/CM/2002

din 14 noiembrie 2002 Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și litigii de

muncă, a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții să restituie fiecăruia

sumele reținute cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate în

procent de 7 % din salariul lunar începând cu 1 ianuarie 2000 și până la 30

martie 2001, în funcție de perioada efectiv lucrată, reactualizate la data

plății efective, în raport de indicele de inflație defalcat pe fiecare lună în

parte, începând cu data reținerii.

A admis cererea de chemare în

garanție formulată de pârâți și a obligat garanta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. să

restituie acestora sumele de bani reprezentând 7 % CAS reținut pe perioada 1

ianuarie 2000-30 martie 2001, reactualizate la zi în raport de indicele de

inflație, defalcat pe fiecare lună, începând cu data reținerii și până la

achitarea efectivă.

Recursurile declarate de pârâți

împotriva sentinței au fost respinse de Curtea de Apel Craiova, secția

conflicte de muncă, prin decizia nr. 3089 din 13 decembrie 2002.

Împotriva hotărârilor susmenționate,

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a declarat recurs în anulare în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ.,

în vigoare la data când hotărârile judecătorești au devenit irevocabile și ale

art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 58 din 25 iunie 2003.

S-a susținut în esență că aceste

hotărâri au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a

determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, în sensul că au fost

încălcate prevederile art. 1 alin. (2), art. 4, art. 6, art. 52 și art. 55 din

Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate, din care rezultă că

magistrații nu fac parte din categoriile de persoane exceptate de la plata

contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.

Recursul în anulare este întemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 99

și art. 141 din Legea nr. 92/1992 republicată în 1997, magistrații și respectiv

personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistență

medicală, medicamente și proteze, dar această gratuitate nu echivalează și cu

scutirea de plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate,

care constituie o obligație.

Beneficiul gratuităților prevăzute

în art. 99 și respectiv art. 141 din Legea nr. 92/1992 se aplică numai în

condițiile cuprinse în Legea nr. 145/1997.

Astfel, în art. 4 din Legea nr. 145/1997

este menționată regula generală a obligativității asigurării, iar în art. 6 și art.

55 din lege sunt prevăzute excepțiile privitoare la persoanele scutite de plata

contribuției de asigurări. Art. 52 din lege prevede că persoana asigurată are

obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de

sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 6 și art. 55.

Întrucât magistrații și respectiv

personalul auxiliar de specialitate nu sunt menționați printre persoanele

exceptate de la plata acestei contribuții, se constată că, numai prin greșita

aplicare a prevederilor legale citate, tribunalul a admis acțiunea

reclamanților, confirmată și de curtea de apel.

În consecință, recursul în anulare

urmează a fi admis, hotărârile pronunțate în cauză a fi casate, iar în fond, a

fi respinsă acțiunea reclamanților.

Pe cale de consecință, urmează a fi

respinsă și cererea de chemare în garanție formulată de intimații-pârâți,

împotriva chematei în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva deciziei nr. 3089 din 13 decembrie 2002 a Curții de Apel Craiova,

secția conflicte de muncă, precum și sentinței civile nr. 1064 din 14 noiembrie

2002 a Tribunalului Gorj, secția conflicte și muncă și litigii de muncă, pe

care le casează și respinge ca nefondată acțiunea reclamanților, precum și

cererea de chemare în garanție formulată împotriva chematei în garanție

C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2005.