ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4505/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 380 din 10 decembrie 2002 a Tribunalului Gorj, inculpatul T.I.M. a fost condamnat la 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. și la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat pedeapsa cea mai grea. Totodată, s-a menținut starea de arest în baza art. 350 C. proc. pen., iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus arestarea preventivă de la 13 martie 2002, la zi. S-a reținut că, în ziua de 12 martie 2002, inculpatul a ucis victima N.G., lovind-o cu un topor în regiunea capului, apoi i-a sustras suma de 3.000.000 lei.

Inculpatul a declarat apel împotriva sentinței și dosarul se află pe rol la Curtea de Apel Craiova, având nr. 283/P/2003. La data de 23 august 2004, instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, conform art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., prin încheierea din data de 23 august 2004, a menținut arestarea preventivă a inculpatului. Se motivează că se mențin temeiurile care au determinat arestarea preventivă și nu au intervenit elemente noi care să impună punerea în libertate a inculpatului. Totodată, a amânat judecarea apelului în vederea audierii unui martor. Împotriva menționatei încheieri, inculpatul T.I.M. a declarat recurs, criticând-o în ceea ce privește menținerea măsurii arestării preventive.

Recursul este nefondat. Prin ordonanța din 13 martie 2002, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, avându-se în vedere că acesta se află în situația prevăzută de art. 148 lit. h) C. proc. pen., întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile comise este închisoarea mai mare de 2 ani, iar lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Instanțele de judecată au dispus prelungirea măsurii arestării preventive, întrucât se mențin motivele care au determinat luarea acestei măsuri și nu au intervenit elemente noi care să impună revocarea acesteia. Într-adevăr, așa cum corect a reținut și motivat și instanța de apel prin încheierea din data de 23 august 2004, se mențin temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a sus-menționatului inculpat și nu au intervenit elemente noi care să impună revocarea acestei măsuri.

Recursul fiind nefondat, urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge ca atare și a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M.I. împotriva încheierii din 23 august 2004 a Curții de Apel Craiova. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie 2004.