ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4017/2004

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 592 din 4 mai 2004, pronunțată în dosarul nr. 5637/2003, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 5 ani închisoare (aplicată de Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 724 din 25 iulie 02 pentru furt calificat), cerere formulată de condamnatul T.V. În considerentele hotărârii, tribunalul a reținut că situația materială dificilă cu care se confruntă familia condamnatului nu constituie o împrejurare specială din pricina căreia executarea pedepsei aplicate condamnatului să poată fi întreruptă, în sensul prevederilor art. 455, raportate la art. 453 lit. c) C. proc.

pen. S-a mai arătat că această situație a existat și anterior începerii executării pedepsei, iar condamnatul nu a dovedit că ar fi contribuit efectiv la întreținerea mamei și a fraților săi, ori că ar avea posibilități reale de a-și ajuta, în prezent, familia din punct de vedere material. Prin decizia penală nr. 395 din 26 mai 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat. Curtea de apel a considerat, de asemenea, că nu sunt întrunite cerințele art. 455, raportate la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întrucât condamnatul nu a dovedit că prin întreruperea executării pedepsei pentru 3 luni, condamnatul ar continua o activitate de obținere a veniturilor care erau anterior destinate întreținerii familiei și nici o altă împrejurare specială din pricina căreia continuarea executării pedepsei ar cauza consecințe grave pentru familia sa, în condițiile în care nu toți frații săi desfășoară activități remunerate.

Împotriva acestei decizii, condamnatul a declarat recurs, considerând că există motive pentru întreruperea executării pedepsei. Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din cuprinsul anchetei sociale efectuată în cauză rezultă că familia condamnatului compusă din mamă, 3 frați (unul căsătorit având și un copil) și o soră, locuiește într-un apartament din fondul locativ de stat, compus din 4 camere. Singurele venituri ale familiei sunt: pensia în sumă de 2.500.000 lei pe care o primește mama condamnatului și salariul realizat de fratele căsătorit al condamnatului, venituri insuficiente pentru acoperirea nevoilor membrilor familiei. Înalta Curte constată că situația materială a familiei condamnatului, preexistentă începerii executării pedepsei, nu constituie o împrejurare specială din pricina căreia continuarea executării pedepsei aplicate condamnatului ar avea consecințe grave pentru familia sa.

Totodată, astfel cum judicios a observat și instanța de apel, situația materială precară ar putea fi rezolvată prin încadrarea în muncă a membrilor valizi ai familiei, iar nu prin întreruperea executării pedepsei, chiar pentru o perioadă maximă de 3 luni. În acest sens, nu s-a dovedit că prin continuarea activității în serviciu a condamnatului starea materială a familiei sale ar putea fi îmbunătățită. Constatând că instanțele au aplicat corect prevederile art. 455, raportate la art. 453 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul condamnat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul T.V. împotriva deciziei penale nr. 395 din 25 mai 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 iulie 2004.