ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1316/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 184

din 5 aprilie 2004, Tribunalul Constanța a respins, ca nefondată, cererea

formulată de condamnatul

B.A.

,

prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de 6 ani și 6 luni

închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat în formă continuată, aplicată

prin sentința penală nr. 621 din 9 noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul

Constanța, definitivă prin decizia penală nr. 92/2003 a Curții de Apel

Constanța.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că, față de concluziile raportului de expertiză

medico-legală, în care se arată că afecțiunile constatate pot fi tratate în

rețeaua sanitară a D.G.P., fără să fie agravată starea de sănătate a

condamnatului în detenție, acesta nu se află în imposibilitatea executării

pedepsei, astfel încât nu se impune întreruperea executării.

Curtea de Apel Constanța,

prin decizia nr. 283 din 21 decembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul

condamnatului, însușindu-și argumentația instanței de fond.

Împotriva menționatelor

hotărâri, condamnatul B.A. a declarat recurs, solicitând întreruperea

executării pedepsei pentru motive medicale, arătând că față de afecțiunile

grave de care suferă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege.

Recursul nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art.

455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii

poate fi întreruptă „când se constată pe baza unei expertize medico-legale că

cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa

pedeapsa. În acest caz, executarea pedepsei se amână până când condamnatul se

va găsi în situația de a putea executa pedeapsa”.

Curtea, analizând hotărârile

atacate prin prisma motivelor invocate, constată că ambele instanțe au apreciat

în mod corect concluziile rapoartelor medico-legale efectuate în cauză, în care

se arată că „actualul stadiu evolutiv al bolilor de care suferă numitul B.A.

permite acordarea asistenței medicale în cadrul rețelei sanitare a A.N.P. și nu

se află în imposibilitatea executării pedepsei din punct de vedere medical”.

Ca atare, pentru considerentele

expuse, urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

a se respinge recursul declarat de condamnat, ca nefondat, cu obligarea

recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul B.A. împotriva deciziei penale nr.

283 din 21 decembrie 2004 a Curții de Apel Constanța.

Obligă recurentul condamnat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 februarie 2005.