ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1316/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 184 din 5 aprilie 2004, Tribunalul Constanța a respins, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul B.A. , prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat în formă continuată, aplicată prin sentința penală nr. 621 din 9 noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Constanța, definitivă prin decizia penală nr. 92/2003 a Curții de Apel Constanța. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, față de concluziile raportului de expertiză medico-legală, în care se arată că afecțiunile constatate pot fi tratate în rețeaua sanitară a D.G.P., fără să fie agravată starea de sănătate a condamnatului în detenție, acesta nu se află în imposibilitatea executării pedepsei, astfel încât nu se impune întreruperea executării.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia nr. 283 din 21 decembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, însușindu-și argumentația instanței de fond. Împotriva menționatelor hotărâri, condamnatul B.A. a declarat recurs, solicitând întreruperea executării pedepsei pentru motive medicale, arătând că față de afecțiunile grave de care suferă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege. Recursul nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă „când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa. În acest caz, executarea pedepsei se amână până când condamnatul se va găsi în situația de a putea executa pedeapsa”.

Curtea, analizând hotărârile atacate prin prisma motivelor invocate, constată că ambele instanțe au apreciat în mod corect concluziile rapoartelor medico-legale efectuate în cauză, în care se arată că „actualul stadiu evolutiv al bolilor de care suferă numitul B.A. permite acordarea asistenței medicale în cadrul rețelei sanitare a A.N.P. și nu se află în imposibilitatea executării pedepsei din punct de vedere medical”. Ca atare, pentru considerentele expuse, urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge recursul declarat de condamnat, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 283 din 21 decembrie 2004 a Curții de Apel Constanța. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 februarie 2005.