ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7736/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 24 mai 2004, reclamanta N.R. a solicitat anularea hotărârii nr. 12852 din 4

mai 2004, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Suceava și obligarea pârâtei

să-i recunoască calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000,

cu acordarea drepturilor aferente.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că s-a născut în localitatea Torăceni - U.R.S.S. și că împreună cu

familia, s-a refugiat din localitatea de domiciliu, în România, de unde nu s-a

mai reîntors în localitatea de domiciliu.

Față de împrejurarea că a formulat

cererea pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, după

expirarea termenului legal prevăzut de art. 7 alin. (2) din acest act normativ,

astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 586/2002, respectiv

după 31 decembrie 2003, reclamanta a formulat și o cerere de repunere în

termen, în susținerea căreia a precizat că starea de boală a împiedicat-o să

își formuleze cererea în termenul legal, în condițiile în care afecțiunea de

TBC pulmonar de care suferă, presupune un tratament susținut și de lungă

durată.

Curtea de Apel Suceava, prin

sentința nr. 174 din 16 iunie 2004, a admis atât cererea de repunere în termen

formulată de reclamanta N.R., cât și solicitarea acesteia de a-i fi recunoscută

calitatea de beneficiară a drepturilor recunoscute de Legea nr. 189/2000. Drept

urmare, Curtea de Apel Suceava a dispus anularea actului administrativ nr. 12852

din 4 mai 2004 și a constatat că reclamantei urmează a-i fi acordate drepturile

recunoscute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 25 martie 1944 - 6 martie

1945, cu începere de la 1 iunie 2004.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Curtea de Apel Suceava a considerat neîntemeiată cererea de repunere în termen,

a reclamantei, motivat de faptul că aceasta a făcut dovada că este diagnosticată

cu TBC pulmonar, iar pe fondul cererii a reținut din probele administrate, că

reclamanta a dovedit împrejurarea că a fost nevoită să își schimbe domiciliul

în altă localitate, din motive etnice.

Împotriva acestei hotărâri în termen

legal a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Suceava, invocând motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitor la faptul că hotărârea a

fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Recurenta-pârâtă a precizat că în

mod greșit instanța de fond a admis cererea de repunere în termen, în

condițiile în care, prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 189/2000,

modificată și completată de Legea nr. 586/2002 - aceste prevederi fiind în

vigoare la data soluționării cauzei de față - stipulează în mod imperativ că,

cererile pentru stabilirea drepturilor prevăzute de acest act normativ, se

depun la Casele județene de pensii, până la data de 31 decembrie 2003, în

raport cu care, solicitarea reclamantei făcută la 3 mai 2004, apare ca fiind

tardivă.

Examinând cauza, în raport cu

motivele de recurs invocate și având în vedere prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis

pentru următoarele considerațiuni.

Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (2)

din Legea nr. 189/2000, modificată și completată de Legea nr. 586/2002,

incidentă în cauza de față, cererile pentru stabilirea drepturilor prevăzute de

acest act normativ se depun la Casele județene de pensii, până la data de 31

decembrie 2003, termen care, însă, nu a fost respectat de reclamanta-intimată,

care și-a înregistrat cererea, la data de 3 mai 2004.

Potrivit prevederilor art. 103 alin.

(1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea

oricărui act de procedură în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul

când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată de o

împrejurare mai presus de voința ei.

Intimata-reclamantă a invocat în

susținerea solicitării de repunere în termen, împrejurarea că fiind bolnavă de

TBC pulmonar, nu a putut depune cererea de acordare a drepturilor prevăzute de

Legea nr. 189/2000, în termenul legal stabilit, depunând la dosar, numai două

adeverințe medicale care atestă în adevăr diagnosticul stabilit de TBC pulmonar

pentru perioada 6 august 2001 - 5 august 2002, dată după care i-a fost

recomandat intimatei, pentru evitarea recidivei, un regim normal de viață.

În raport cu cele menționate se

apreciază că instanța de fond a considerat în mod eronat că starea de boală a

intimatei-reclamante, care, însă, nu mai era de actualitate, reprezintă o

împrejurare mai presus de voința acesteia, ce a împiedicat-o să-și exercite

drepturile în termenul legal prevăzut, respectiv până la data de 31 decembrie

2003.

Înalta Curte apreciază împrejurarea,

relevată și de intimata-reclamantă, în sensul că prin Legea nr. 323/2004,

termenul pentru depunerea cererilor pentru acordarea drepturilor prevăzute de

Legea nr. 189/2000, a fost prelungit până la data de 31 decembrie 2006, nu

conduce în mod automat la admiterea cererii de repunere în termen formulată de

reclamantă.

Pe de o parte, această nouă prelungire

a termenului a fost adoptată abia la data de 6 iulie 2004, cu mult după data în

raport cu care reclamanta trebuia să își depună propria cerere, conformându-se,

astfel, reglementărilor legale aplicabile și în vigoare la momentul la care ea

urma să îndeplinească respectivele formalități.

În fine, așa cum s-a arătat deja,

repunerea în termen nu putea fi acordată, câtă vreme nu s-a dovedit

împiedicarea de acea împrejurare mai presus de voința părții, stare de boală

nemaifiind de actualitate, la momentul la care, potrivit reglementărilor în

vigoare, reclamanta ar fi trebuit să își depună cererea pentru acordarea

drepturilor conferite de Legea nr. 189/2000.

Astfel fiind, apreciind că motivele

de recurs invocate de recurenta-pârâtă fiind întemeiate, recursul de față va fi

admis, iar sentința atacată, casată, pe fond, acțiunea intimatei-reclamante

urmând a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Suceava împotriva sentinței civile nr. 174 din 16 iunie

2004, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința și pe fond,

respinge acțiunea reclamantei N.R.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 octombrie 2004.