ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2970/2005

Asupra conflictului de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: R.F. și R.C. au chemat în judecată Consiliul local Constanța și Municipiul Constanța prin Primar pentru a se constatat că au dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de cca 900 mp situat în Constanța, iar prin accesiune imobiliară, dreptul de proprietate asupra construcției în suprafață de cca 200 mp (inclusiv anexele gospodărești) edificate pe terenul menționat. Reclamanții au estimat valoarea imobiliară la 54.500.000 lei, iar în drept au invocat dispozițiile art.1837, art. 1846, art. 1847, art. 1890, art. 492 C. civ. și art. 111 C. proc. civ.

Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr. 1964 din 24 februarie 2004 a admis acțiunea și a constatat că reclamanții au dobândit ca efect al prescripției achizitive, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 881,33 mp situat în Constanța, cu vecinătățile precizate în dispozitiv. De asemenea, a constatat că reclamanții au dobândit, ca efect al accesiunii imobiliare artificiale, dreptul de proprietate asupra construcțiilor individualizate în dispozitiv, cu mențiunea că întreg imobilul, teren și construții, este identificat în raportul de expertiză judiciară întocmit de expertul S.O. A dispus comunicarea hotărârii Biroului de Carte Funciară Constanța. Curtea de Apel Constanța, prin încheirea nr. 1331/C din 25 noiembrie 2004, în baza art. 158 C. proc.

civ., combinat cu art. II alin. (2) și (3) din Legea nr. 493 din 10 noiembrie 2004 a declinat competența de soluționare a apelului declarat de pârâții Consiliul local Constanța și Municipiul Constanța prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 1964 din 24 februarie 2004 în favoarea Tribunalului Constanța. La rândul său Tribunalul Constanța, secția civilă, prin decizia nr. 14 din 11 ianuarie 2005 a declinat competența de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel Constanța și constituind ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a decide conform art. 21 C. proc. civ. În motivarea soluției instanța a invocat dispozițiile art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004 potrivit cărora hotărârile pronunțate în primă instanță de judecătorii în materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal și recursului la curtea de apel.

De asemenea instanța a apreciat că litigiul cu care au fost sesizate instanțele nu este dintre cele pentru care Legea nr. 18/1991 reglementează competența de soluționare a judecătoriilor ca prin grad de jurisdicție, astfel încât se aplică normele de competență stabilite de art. 282 alin. (1) C. proc. civ. și art. 3 pct. 2 C. proc. civ., art. III din Legea nr. 195/2004 negăsindu-și aplicare și deci nici art. 2 pct. 2 lit. l) C. proc. civ. Referitor la conflictul negativ de competență ivit urmează a stabili competența în favoarea Curții de Apel Constanța. Așa cum deja s-a relevat obiectul litigiului îl constituie constatatrea existenței unui drept de proprietate asupra unui imobil, teren și construcție, dobândit prin uzucapiune și respectiv accesiune imobiliară.

Cauza a fost soluționată în primă instanță de judecătorie care a pronunțat sentința la 24 februarie 2004, iar apelul a fost declarat la 7 iunie 2004, fiind sesizată Curtea de Apel Constanța pe rolul căruia se afla la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 65/2004 aprobată prin Legea nr. 493 din 10 noiembrie 2004. Conform art. I pct. 3 din menționata ordonanță, art. 3 C. proc. civ. a fost motificat în sensul că a fost introdus și pct. 2 care stabilește în sarcina curților de apel competența de a judecat apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii și tribunale în primă instanță. Este adevărat, așa cum a reținut și tribunalul, că potrivit art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004 hotărârile pronunțate în primă instanță de judecătorii în materia fondului funciar, sunt supuse apelului la tribunal și recursului la curtea de apel.

În speță însă, așa cum deja s-a relevat, litigiul dedus judecății nu are un astfel de obiect și prin urmare conform art. 282 alin. (1) C. proc. civ. așa cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2004 și art. 3 pct. 2 C. proc. civ. competența de soluționare a apelului revine Curții de Apel Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a apelului formulat de Consiliul local Constanța și Municipiul Constanța împotriva sentinței civile nr. 1969 din 24 februarie 2004 a Judecătoriei Constanța, în favoarea Curții de Apel Constanța. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2005.