ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 178/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria sectorului 2 București sub

numărul 9877 din 1 august 2002, astfel cum a fost restrânsă ulterior, L.G. și Ș.I.R.

au acționat în judecată Primăria Municipiului București solicitând instanței ca

prin sentința ce o va pronunța să constate că imobilul situat în București, a

fost preluat fără titlu valabil de stat.

Totodată au solicitat ca instanță să pronunțe nulitatea absolută a

contractelor de vânzare-cumpărare 1030 din 2 decembrie 1996 încheiate de

Primăria București prin mandatar SC F. SA cu pârâții M.M. și M.A., 3262 din 20

octombrie 1992 încheiat cu C.M. și 1023 din 28 noiembrie 1996 încheiat cu V.N.I.,

obligându-i pe pârâți să lase reclamanților deplina proprietate și liniștita

posesie a imobilului menționat.

Prin sentința 2207 din 27 martie 2003, Judecătoria sectorului 2

București a respins acțiunea formulată de reclamanta Ș.I.R. împotriva Primăriei

Municipiului București, M.M. și M.A. ca nefondată.

Acțiunea formulată de reclamantul L.G. împotriva acelorași pârâți a fost

respinsă ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate.

În ceea ce privește pe pârâtul M.C., instanța a reținut că acesta

decedând înaintea introducerii acțiunii este lipsit de capacitate procesuală de

folosință.

La data de 17 octombrie 2002 instanța a luat act de retragerea acțiunii

împotriva pârâtului V.N.I.

Tribunalul București, secția a III-a civilă, a pronunțat la data de 5

februarie 2004 decizia civilă nr. 166 A prin care a respins apelul formulat de

reclamanții Ș.I.R. și L.G. împotriva sentinței 2207 din 27 martie 2003 a

Judecătoriei sectorului 2 București.

În recursul declarat la 18 martie 2004 împotriva deciziei 166 A a

Tribunalului București și aflat la data de 13 august 2004 pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, Ș.I.R. și L.G. își axează criticile pe lipsa

titlului legal al statului asupra imobilului litigios, motivat de faptul că

antecesorul acestora nu cădea sub incidența Decretului 92/1950 și pe nulitatea

contractului de vânzare-cumpărare 1030 din 2 decembrie 1996, încheiat cu rea

credință de SC F. SA cu M.M. și M.A.

Față de obiectul pricinii Curtea a invocat din oficiu incidența

dispozițiunilor art. II alin. (2) din Legea nr. 195/2004 în temeiul cărora

recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și care au ca

obiect hotărâri prin care tribunalele au judecat apeluri se trimit spre

judecată curților de apel.

În speță, hotărârea atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și

Justiție fiind decizia 166/A din 5 februarie 2004 pronunțată în apel de

Tribunalul București, secția a III-a civilă, în temeiul art. II alin. (2) din

Legea nr. 195/2004 se impune declinarea de competență de soluționare în

favoarea Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Declină competența de soluționare

a recursului declarat de Ș.I.R. și L.G. împotriva deciziei civile nr. 166/A din

5 februarie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în

favoarea Curții de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie

2005.