ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 541/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Bihor, prin sentința penală nr. 138 din 13 aprilie 2004, a admis contestația la executare formulată de către condamnatul S.J. A constatat că s-a împlinit termenul de prescripție a executării pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 5 din 17 ianuarie 1994 a Tribunalului Bihor și a dispus revocarea mandatului de executare a pedepsei, emis la data de 11 februarie 1994 de către același tribunal.

Hotărând astfel, tribunalul a reținut următoarele: La data de 18 februarie 2004, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, contestația la executare formulată de condamnatul S.J., împotriva sentinței penale nr. 5 din 17 ianuarie 1994, pronunțată de același tribunal, cu motivarea că, s-a împlinit termenul de prescripție a executării pedepsei rezultante de 5 ani închisoare, ce i-a fost aplicată prin hotărârea menționată, pentru comiterea a două infracțiuni de viol, prevăzute de art. 197 alin. (2) C. pen., că s-a emis mandatul de executare a pedepsei, însă, după această dată condamnatul s-a sustras executării sancțiunii penale, plecând în Republica Ungaria, unde locuiește și în prezent.

Întrucât la data de 17 februarie 2004 s-a împlinit termenul de prescripție a executării pedepsei, care este de 5 ani plus durata de 5 ani a pedepsei aplicate, condamnatul a solicitat să se dispună în acest sens și să se revoce mandatul de executare a pedepsei emis de Tribunalul Bihor. Examinând contestația la executare formulată de condamnat, Tribunalul Bihor, a reținut că, prin sentința penală nr. 5 din 17 ianuarie 1994, pronunțată de același tribunal, definitivă prin neapelare la 7 februarie 1994, inculpatul S.J. a fost condamnat la două pedepse de câte 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de viol, prevăzute de art. 197 alin. (2) lit. b), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., iar în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. a) din același cod i s-a aplicat un spor de 6 luni închisoare, urmând a executa, în final, pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

Conform procesului verbal nr. 1642/III/5/2004 întocmit de procuror la 10 iunie 2004, cu ocazia verificării la Biroul de Executări Penale al Tribunalului Bihor, s-a constatat că sentința penală a fost comunicată condamnatului la domiciliu și la cele două reședințe, ultima comunicare fiind efectuată prin afișare la domiciliul acestuia la 27 ianuarie 1994. Această hotărâre a rămas definitivă prin nerecurare și pentru executarea pedepsei s-a emis mandatul din 11 februarie 1994 de către Tribunalul Bihor. Pentru a verifica dacă de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la momentul soluționării contestației, condamnatul contestator a mai suferit alte condamnări sau a mai săvârșit alte infracțiuni de natură a întrerupe termenul prescripției, instanța a solicitat relații S.E.I.P.

Bihor, Evidența operativă și cazier judiciar, răspunsul fiind în sensul că, acesta este cunoscut în evidențe doar cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 5 din 17 ianuarie 1997 a Tribunalului Bihor. În atare condiții, în raport de dispozițiile art. 126 C. pen. și reținând că pedeapsa aplicată nu a putut fi pusă în executare datorită împrejurării că, în cauză, condamnatul s-a sustras, părăsind România și stabilindu-și domiciliul în Republica Ungaria, Tribunalul Bihor a constatat fondată, contestația la executare formulată de acesta, deoarece s-a împlinit termenul de prescripție a executării pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 5 din 17 ianuarie 1994 de către același tribunal, trecând un termen de 5 ani plus durata pedepsei ce urma a fi executată, respectiv 10 ani.

Hotărârea a rămas definitivă prin neapelare. Împotriva hotărârii, procurorul general a declarat recurs în anulare, în temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1), partea I, punctul 7 1 teza 1 C. proc. pen., considerând că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea legii, întrucât, contrar prevederilor art. 127 alin. (1) C. pen., instanța a constatat că s-a împlinit termenul privind prescripția executării pedepsei de 5 ani închisoare. În acest sens, s-a motivat că prin adresa nr. 2369 din 29 aprilie 2004 I.P.J. Bihor, Serviciul de Investigații Criminale comunică faptul că, la data de 5 februarie 2004, Biroul Național Interpol a comunicat că a fost informat de Interpol Budapesta despre faptul că, la 4 februarie 2004, S.J.

a fost arestat pentru 72 de ore, pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt, fiind prins în flagrant delict. Având în vedere că sentința penală nr. 5 din 17 ianuarie 1994 a Tribunalului Bihor a rămas definitivă la 7 februarie 1994, reiese că termenul de prescripție a executării pedepsei, conform art. 126 alin. (1) lit. b) C. pen., se împlinea la 6 februarie 2004. Ținând însă cont de faptul că la 4 februarie 2004, deci în cursul termenului de prescripție a executării pedepsei, acesta a săvârșit o nouă infracțiune, s-a apreciat că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 127 alin. (1) C. pen., potrivit cărora prescripția executării pedepsei se întrerupe prin săvârșirea unei noi infracțiuni.

Recursul în anulare este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Întrucât, cu ocazia judecării recursului în anulare declarat de procurorul general împotriva sentinței penale nr. 138 din 13 aprilie 2004, prin care a fost admisă contestația la executare formulată de condamnatul S.J., constatându-se împlinit termenul de prescripție a executării pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 5 din 17 ianuarie 1994 a Tribunalului Bihor, s-a înaintat la dosar un act nou, necunoscut de prima instanță și anume, adresa din 29 aprilie 2004 a I.P.J. Bihor, Serviciul de Investigații Criminale, din care rezultă că, la data de 5 februarie 2004, Biroul Național Interpol a comunicat faptul că a fost informat de către Interpol Budapesta, în sensul că, la 4 februarie 2004, S.J.

a fost arestat 72 de ore, pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt, fiind prins în flagrant delict, se impune admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la prima instanță spre rejudecare, în raport de înscrisul nou prezentat în instanță în această fază procesuală. Totodată, instanța de trimitere, rejudecând cauza, urmează să facă verificări pentru a stabili dacă în sarcina inculpatului S.J. a fost reținută infracțiunea de furt, comisă la 4 februarie 2004, pentru care acesta a fost arestat pe timp de 72 de ore. Pentru aceste considerente, recursul în anulare urmează a fi admis și conform art. 414 1 alin. (1) 1 , raportat la art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc.

pen., se va casa hotărârea atacată și se va trimite cauza la Tribunalul Bihor pentru rejudecare. Onorariul în sumă de 400.000 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, împotriva sentinței penale nr. 138 din 13 aprilie 2004 a Tribunalului Bihor, privind pe inculpatul S.J. Casează hotărârea atacată și trimite cauza la Tribunalul Bihor pentru rejudecare. Onorariul în sumă de 400.000 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2005.