ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4936/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în

judecată înregistrată la Tribunalul Cluj sub nr. 3411 la data de 29 martie 2001,

reclamantele SC N. SA, SC G.I. SA, S.B. SA, R. SA, S.C. SA Dej, D.P.A. SA și A.S.C.

Cluj – Napoca, au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele SC C.T. SA și SC

C.R.D. SRL Baia Mare, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să

dispună constatarea nulității absolute a efectului actului judiciar din 24

noiembrie 1998, contract de închiriere, cu cheltuieli de judecată.

În susținerea pretențiilor

deduse judecății reclamantele invocă faptul că în anul 1990 fostul T.A.G.C.M.C.

s-a reorganizat în nouă societăți comerciale în baza deciziilor nr. 554 și

566/1990 ale Prefecturii Cluj.

Societățile comerciale

astfel înființate au încheiat protocoale în anii 1991, 1993, 1995, prin care au

hotărât ca întreg patrimoniul bazei de agrement C.C. și cabanele G. și S. să

constituie proprietate indiviză, iar administrarea, exploatarea și întreținerea

acestora să fie în sarcina A.S.C. Cluj – Napoca.

Reclamantele arată că între

pârâtele SC C.T. SA Cluj Napoca și SC C.R.D. SRL Baia Mare a fost încheiat

contractul de închiriere având ca obiect baza de agrement C.C. Cluj – Napoca,

în lipsa unei convenții de ieșire din indiviziune, prerogativele dreptului de

proprietate neputând fi exercitate numai de unul dintre coproprietari fără

consimțământul celorlalți.

Secția comercială și de

contencios administrativ a Tribunalului Cluj, prin sentința civilă nr. 1007 din

26 aprilie 2001, a admis acțiunea reclamantelor și a constat nulitatea absolută

a efectelor contractului de închiriere nr. 5454 din 24 noiembrie 1998 încheiat

între pârâte și a obligat pârâtele la 91.500 lei cheltuieli de judecată către

reclamantă.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță reține că pârâta SC C.T. SA Cluj – Napoca, a refuzat să

recunoască efectele juridice ale protocoalelor încheiate prin care societățile

comerciale și-au stabilit actele de proprietate asupra bazei sportive și

implicit a celor două cabane, înscriind toate mijloacele fixe în capitalul său

social.

De asemenea, prima instanță

reține că pârâtele au încheiat contractul de închiriere fără acordul celorlalți

proprietari, nici unul dintre proprietari neputând exercita singular

prerogativele conferite proprietarului, așa cum sunt prevăzute de art. 480 C. civ.

Împotriva hotărârii

instanței de fond au declarat apel pârâtele SC C.T. SA Cluj Napoca și SC C.R.D.

SRL Baia Mare, invocând netemeinicia și nelegalitatea sentinței prin aprecierea

greșită a faptului că protocoalele încheiate între părți având ca obiect

divizarea patrimoniului au stabilit calitatea de proprietar al pârâților.

Totodată, pârâta arată că este eronată constatarea nulității absolute a

contractului de închiriere, în condițiile în care acesta are caracterul unui

act de administrare, care poate fi confirmat de ceilalți coproprietari spre

deosebire de nulitatea absolută a unui act juridic care nu poate fi acoperită

în nici un mod.

Apelurile declarate

împotriva sentinței primei instanțe au fost respinse de secția comercială și de

contencios administrativ a Curții de Apel Cluj, prin decizia nr. 937 din 8

noiembrie 2001.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel reține că dreptul de proprietate asupra bazei de agrement constructorului

aparține reclamantelor și pârâtei SC C.T., așa încât, în mod evident, pârâta nu

era îndreptățită să încheie nici un fel de act juridic referitor la activul

sus-evocat, fără acordul tuturor coproprietarilor și fără a încălca

dispozițiile art. 480 și art. 948 C. civ.

Împotriva deciziei

pronunțate în apel a declarat recurs pârâta SC C.T. SA Cluj – Napoca, întemeiat

pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta invocând faptul

că este proprietara exclusivă a bazei sportive și, pe cale de consecință, o

poate închiria și poate încasa singură chiria, în aplicațiunea dispozițiilor art.

480 C. civ.

Recursul pârâtei SC C.T. SA

este întemeiat pentru considerentele arătate în continuare.

Astfel, din actele dosarului

se constată că prin decizia nr. 7151 din 30 noiembrie 2001, pronunțată de Curtea

Supremă de Justiție decizia nr. 838/2000 a Curții de Apel Cluj, a fost casată

și a fost respins apelul, menținându-se sentința nr. 2000/1999 a Tribunalului

Cluj, prin care acțiunea reclamantei a fost respinsă.

Prin sentința nr. 200 din 7

februarie 2000, Tribunalul Cluj a respins acțiunea reclamanților având ca

obiect constatarea faptului că pârâta SC C.T. SA, nu are drept de proprietate

exclusivă asupra mijloacelor fixe constând în bunurile imobile:

- Baza de agrement C.C. Cluj Napoca

și Cabanele G. și S. și, pe cale de consecință, constatarea că aceste bunuri

formează proprietatea pe cote – părți a reclamantelor și a pârâtei.

Instanța de recurs constată că

reclamantele nu au dovedit cotele lor părți din dreptul de proprietate cu un

act emis de organele abilitate, deci, cu atât mai mult nu se poate constata

existența unui drept de proprietate pe baza unor protocoale care nu reprezintă

o modalitate legală de a constitui sau transmite dreptul de proprietate.

În aceste condiții nu sunt întrunite

cerințele prevăzute de art. 111 C. proc. civ., privind admisibilitatea acțiunii

în constatare, deoarece o acțiune în realizarea dreptului este posibilă după

obținerea certificatului de atestare pe baza documentației tehnice,

neputându-se obține titlul de proprietate (certificatul de atestare) pe baza

unei hotărâri de constatare a dreptului de proprietate.

În consecință, instanța de recurs

pentru considerentele ce preced va admite recursul pârâtei, va modifica decizia

atacată în sensul admiterii apelului aceleiași pârâte și va schimba sentința

primei instanțe în sensul respingerii acțiunii menținând restul dispozițiilor,

cu cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta SC C.T. SA Cluj – Napoca, împotriva deciziei nr. 937 din 8 noiembrie

2001 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

modifică decizia atacată în sensul că admite apelul pârâtei SC C.T. SA Cluj

Napoca, împotriva sentinței nr. 2007 din 26 aprilie 2001 a Tribunalului Cluj.

Schimbă sentința în sensul că respinge acțiunea reclamantei. Menține restul

dispozițiilor deciziei.

Obligă intimata – reclamantă

SC N. SA Cluj Napoca către reclamanta pârâtă SC C.T. SA Cluj Napoca la 76.500

lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 24 noiembrie 2004.