ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4936/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Cluj sub nr. 3411 la data de 29 martie 2001, reclamantele SC N. SA, SC G.I. SA, S.B. SA, R. SA, S.C. SA Dej, D.P.A. SA și A.S.C. Cluj – Napoca, au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele SC C.T. SA și SC C.R.D. SRL Baia Mare, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să dispună constatarea nulității absolute a efectului actului judiciar din 24 noiembrie 1998, contract de închiriere, cu cheltuieli de judecată. În susținerea pretențiilor deduse judecății reclamantele invocă faptul că în anul 1990 fostul T.A.G.C.M.C. s-a reorganizat în nouă societăți comerciale în baza deciziilor nr. 554 și 566/1990 ale Prefecturii Cluj.

Societățile comerciale astfel înființate au încheiat protocoale în anii 1991, 1993, 1995, prin care au hotărât ca întreg patrimoniul bazei de agrement C.C. și cabanele G. și S. să constituie proprietate indiviză, iar administrarea, exploatarea și întreținerea acestora să fie în sarcina A.S.C. Cluj – Napoca. Reclamantele arată că între pârâtele SC C.T. SA Cluj Napoca și SC C.R.D. SRL Baia Mare a fost încheiat contractul de închiriere având ca obiect baza de agrement C.C. Cluj – Napoca, în lipsa unei convenții de ieșire din indiviziune, prerogativele dreptului de proprietate neputând fi exercitate numai de unul dintre coproprietari fără consimțământul celorlalți.

Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Cluj, prin sentința civilă nr. 1007 din 26 aprilie 2001, a admis acțiunea reclamantelor și a constat nulitatea absolută a efectelor contractului de închiriere nr. 5454 din 24 noiembrie 1998 încheiat între pârâte și a obligat pârâtele la 91.500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă. Pentru a hotărî astfel, prima instanță reține că pârâta SC C.T. SA Cluj – Napoca, a refuzat să recunoască efectele juridice ale protocoalelor încheiate prin care societățile comerciale și-au stabilit actele de proprietate asupra bazei sportive și implicit a celor două cabane, înscriind toate mijloacele fixe în capitalul său social. De asemenea, prima instanță reține că pârâtele au încheiat contractul de închiriere fără acordul celorlalți proprietari, nici unul dintre proprietari neputând exercita singular prerogativele conferite proprietarului, așa cum sunt prevăzute de art. 480 C. civ.

Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat apel pârâtele SC C.T. SA Cluj Napoca și SC C.R.D. SRL Baia Mare, invocând netemeinicia și nelegalitatea sentinței prin aprecierea greșită a faptului că protocoalele încheiate între părți având ca obiect divizarea patrimoniului au stabilit calitatea de proprietar al pârâților. Totodată, pârâta arată că este eronată constatarea nulității absolute a contractului de închiriere, în condițiile în care acesta are caracterul unui act de administrare, care poate fi confirmat de ceilalți coproprietari spre deosebire de nulitatea absolută a unui act juridic care nu poate fi acoperită în nici un mod.

Apelurile declarate împotriva sentinței primei instanțe au fost respinse de secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Cluj, prin decizia nr. 937 din 8 noiembrie 2001. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel reține că dreptul de proprietate asupra bazei de agrement constructorului aparține reclamantelor și pârâtei SC C.T., așa încât, în mod evident, pârâta nu era îndreptățită să încheie nici un fel de act juridic referitor la activul sus-evocat, fără acordul tuturor coproprietarilor și fără a încălca dispozițiile art. 480 și art. 948 C. civ. Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs pârâta SC C.T. SA Cluj – Napoca, întemeiat pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurenta invocând faptul că este proprietara exclusivă a bazei sportive și, pe cale de consecință, o poate închiria și poate încasa singură chiria, în aplicațiunea dispozițiilor art. 480 C. civ. Recursul pârâtei SC C.T. SA este întemeiat pentru considerentele arătate în continuare. Astfel, din actele dosarului se constată că prin decizia nr. 7151 din 30 noiembrie 2001, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție decizia nr. 838/2000 a Curții de Apel Cluj, a fost casată și a fost respins apelul, menținându-se sentința nr. 2000/1999 a Tribunalului Cluj, prin care acțiunea reclamantei a fost respinsă. Prin sentința nr. 200 din 7 februarie 2000, Tribunalul Cluj a respins acțiunea reclamanților având ca obiect constatarea faptului că pârâta SC C.T.

SA, nu are drept de proprietate exclusivă asupra mijloacelor fixe constând în bunurile imobile: - Baza de agrement C.C. Cluj Napoca și Cabanele G. și S. și, pe cale de consecință, constatarea că aceste bunuri formează proprietatea pe cote – părți a reclamantelor și a pârâtei. Instanța de recurs constată că reclamantele nu au dovedit cotele lor părți din dreptul de proprietate cu un act emis de organele abilitate, deci, cu atât mai mult nu se poate constata existența unui drept de proprietate pe baza unor protocoale care nu reprezintă o modalitate legală de a constitui sau transmite dreptul de proprietate. În aceste condiții nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 111 C. proc.

civ., privind admisibilitatea acțiunii în constatare, deoarece o acțiune în realizarea dreptului este posibilă după obținerea certificatului de atestare pe baza documentației tehnice, neputându-se obține titlul de proprietate (certificatul de atestare) pe baza unei hotărâri de constatare a dreptului de proprietate. În consecință, instanța de recurs pentru considerentele ce preced va admite recursul pârâtei, va modifica decizia atacată în sensul admiterii apelului aceleiași pârâte și va schimba sentința primei instanțe în sensul respingerii acțiunii menținând restul dispozițiilor, cu cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC C.T. SA Cluj – Napoca, împotriva deciziei nr. 937 din 8 noiembrie 2001 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, modifică decizia atacată în sensul că admite apelul pârâtei SC C.T. SA Cluj Napoca, împotriva sentinței nr. 2007 din 26 aprilie 2001 a Tribunalului Cluj. Schimbă sentința în sensul că respinge acțiunea reclamantei. Menține restul dispozițiilor deciziei. Obligă intimata – reclamantă SC N. SA Cluj Napoca către reclamanta pârâtă SC C.T. SA Cluj Napoca la 76.500 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2004.