ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.04.2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1365/2010

HOTĂRÂRE
23.04.2010
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1365/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Cluj la data de 29 august

2008 și precizată prin cererea din data de 29 septembrie 2008, reclamanta

a solicitat în contradictoriu

cu pârâta SC G.I. SA, să se constate nulitatea absolută a Hotărârii adoptată de

A.G.E.A. societății pârâte din data de 14 iulie 2008, prin care s-a aprobat

raportul de expertiză privind evaluarea terenurilor situate în: Cluj Napoca,

respectiv Baza Sportivă de Agrement, a terenului situat în Stațiunea Băișorii -

Cabana G. - și a terenului situat în aceiași stațiune respectiv Cabana S.

În motivare reclamanta a susținut că

potrivit actului de înființare, Decizia nr. 554/1990 a prefectului Județ Cluj,

a dobândit terenul aparținând bazei sportive care a intrat astfel în

patrimoniul său. Cu privire la terenurile aparținând celor două cabane din

Stațiunea Băișorii, reclamanta arată că le deține în baza unui contract de

închiriere încheiat cu Primăria Băișoara.

În raport de titlurile pe care le

exhibă cu privire la cele trei terenuri și construcțiile aferente reclamanta apreciază

că, hotărârea, adoptată de A.G.E.A. din data de 14 iulie 2008 de aprobare de

către acționariatul pârâtei a rapoartelor de evaluare a terenurilor în vederea

depunerii documentației pentru atestarea dreptului de proprietate este lovită

de nulitate absolută neexistând un suport legal care să ateste vreun drept al

pârâtei asupra terenurilor.

Prin întâmpinarea depusă la data de 13

octombrie 2008 pârâta s-a apărat susținând că, prin protocoale încheiate la

data înființării societăților, urmare divizării fostului T.A.G.C.I.M. Cluj,

s-au stabilit cotele părți indivize asupra patrimoniului preluat de societățile

nou înființate, în prezent cota sa indiviză fiind de 16,95% astfel cum este

menționat și în raportul de expertiză aprobat de A.G.E.A., context în care prin

acțiunea în anulare promovată, reclamanta urmărește să conserve o stare de fapt

contrară legii și hotărârilor judecătorești pronunțate, care au statuat asupra

cotelor părți deținute de cele două societăți asupra terenurilor și

construcțiilor ce le-au revenit prin protocoalele de înființare și actele

ulterioare.

din 15 decembrie 2008 Tribunalul Comercial Cluj a respins ca neîntemeiată

acțiunea în anulare promovată de reclamanta apreciind că interesul pe care

reclamanta tinde să îl ocrotească este strict personal cu referire la dreptul

său de proprietate pe care pretinde că îl are asupra imobilelor.

Sub un al doilea aspect, tribunalul

constată că prin hotărârea A.G.E.A. din 14 iulie 2008 nu s-a luat nicio măsură

care să o privească direct pe reclamantă și să-i afecteze drepturile.

de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia civilă nr. 3 din 1 aprilie

2009 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței

fondului.

Instanța de control devolutiv a

confirmat ca legale și temeinice dezlegările în fapt și în drept statuate de

prima instanță, constatând că aprobarea documentației tehnice și începerea

demersurilor pentru obținerea certificatelor de atestare a dreptului de

proprietate nu este de natură să-i afecteze vreun drept al reclamantei, cu atât

mai mult cu cât din conținutul documentelor rezultă că expertul a menționat în

mod expres că imobilele sunt deținute în coproprietate cu arătarea corectă a cotelor

ce revine reclamantei și pârâtei.

reclamanta a declarat recurs la data de 15 mai 2009, în termen legal, solicitând

casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurenta și-a întemeiat recursul pe motivele

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 6 și 8 C. proc. civ., susținând în

argumentarea criticilor de nelegalitate că instanța trebuia să analizeze legalitatea

și temeinicia rapoartelor de expertiză și a documentației care a stat la baza

lor, acesta fiind motivul de nulitate al hotărârii atacate.

În opinia recurentei instanțele nu au

înțeles obiectul acțiunii, limitându-se la o analiză formală a hotărârii

adunării generale.

4.1. Recursul este nefondat pentru

considerentele ce urmează:

Motivul de nelegalitate reglementat de

art. 304 pct. 6 are în vedere situațiile de plus petita sau ultra petita când

instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.

În cauză, obiectul cererii deduse

judecății a vizat constatarea nulității absolute a hotărârii adoptate de

adunarea generală a acționarilor societății pârâte la data de 14 iulie 2008

prin care au fost aprobate rapoartele de expertiză întocmite pentru trei

imobile în vederea obținerii certificatului de atestare a dreptului de

proprietate.

Rațiunile care au condus la

respingerea acțiunii atât de prima instanță, cât și de instanța de apel, se

circumscriu obiectului cererii introductive și argumentelor reclamantei, așa

încât nu rezultă nici un aspect care să impună concluzia susținută de

reclamanta recurentă în sensul că instanța s-a pronunțat ultra petita.

Distinct de acestea, Înalta Curte

subliniază că acțiunea în anulare reglementată de art. 132 din Legea nr. 31/1990

republicată vizează verificarea legalității hotărârilor adoptate de adunarea

generală a acționarilor în raport de legea sau actul constitutiv, or, sub acest

aspect recurenta reclamantă nu a invocat nici un motiv de nelegalitate, în

măsura în care nu a contestat dreptul adunării generale de a aproba, rapoartele

și documentația necesară eliberării certificatului de atestare a dreptului de

proprietate, sau modul de desemnare a expertului.

Susținerea recurentei în sensul că

instanțele erau datoare să examineze conținutul și temeinicia concluziilor

rapoartelor de evaluare și a documentației întocmite pentru atestarea dreptului

de proprietate, excede verificărilor impuse de soluționarea acțiunii în anulare

formulate, competența analizării lor aparținând instituției publice

îndreptățite să elibereze certificatul de atestare a dreptului de proprietate

potrivit dispozițiilor Legii nr. 137/2002 și H.G. nr. 834/1991 care reglementează

procedura de eliberare a certificatelor de atestare a drepturilor de proprietate.

În alte cuvinte verificarea

rapoartelor de evaluare și a documentației întocmite, conformitatea lor cu

legea și drepturile conferite societății pârâte prin actele de înființare,

aparține instituției de resort abilitată să elibereze certificatul de atestare

a dreptului de proprietate, reclamanta recurentă putând să-și valorifice la

rândul său în calitate de coindivizară, drepturile ce i-au fost recunoscute,

urmând aceiași procedură prevăzute de actele normative susmenționate.

În ce privește motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. - când instanța a interpretat greșit,

actul dedus judecății schimbând natura sa ori înțelesul neîndoielnic al

acestuia - invocarea sa au un caracter pur formal, nefiind susținută de

argumentele pertinente în sensul ipotezei prevăzute de textul de lege.

Pentru rațiunile mai sus înfățișate,

Înalta Curte - în temeiul art. 312 alin. (1) a respins prezentul recurs ca nefondat,

constatând că niciunul din motivele de nelegalitate pe care recurenta își

întemeiază recursul, nu subzistă.

Respinge, ca nefondat recursul

declarat de reclamantul SC T.C. SA Cluj Napoca, împotriva Deciziei civile nr. 3

din 1 aprilie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 23 aprilie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-11-24
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4936/2004
de proprietate neputând fi exercitate numai de unul dintre coproprietari fără consimțământul celorlalți. Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Cluj, prin sentința civilă nr. 1007 din 26 aprilie 2001, a admis acțiun
ÎCCJ 2008-05-29
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 174/2010
ția părților precizările de acțiune formulate de reclamante, fără a cita părțile cu ultima precizare de acțiune și fără a analiza probele de la dosar. În rejudecare, în fața Tribunalului Brașov, pârâta SC T.C. SA formulează la 4 august 2003
ÎCCJ 2010-02-23
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1167/2010
București, în calitate de entitate investită, în vederea soluționării prin decizie motivată, cuprinzând oferta de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, pentru terenul de 4.217 mp înscris inițial în C.F. nr. 23007 Cluj, nr. top 1
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81648)
în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca, SC F. SRL, F.E., R.A. și C.L. și a solicitat : să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare închei
ÎCCJ 2009-12-09
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10019/2009
icate au fost cumpărate de pârâtă de la S.C. I.D.I.T. SRL; - ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare menționat, pârâta și-a înscris dreptul de proprietate în C.F 987 nedefinitivă Cluj Napoca, sub A+1, nr. cadastral 3539/1 și C
Sursă