ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1365/2010

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Cluj la data de 29 august 2008 și precizată prin cererea din data de 29 septembrie 2008, reclamanta

SC T.C. SA

a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC G.I. SA, să se constate nulitatea absolută a Hotărârii adoptată de A.G.E.A. societății pârâte din data de 14 iulie 2008, prin care s-a aprobat raportul de expertiză privind evaluarea terenurilor situate în: Cluj Napoca, respectiv Baza Sportivă de Agrement, a terenului situat în Stațiunea Băișorii - Cabana G. - și a terenului situat în aceiași stațiune respectiv Cabana S. În motivare reclamanta a susținut că potrivit actului de înființare, Decizia nr. 554/1990 a prefectului Județ Cluj, a dobândit terenul aparținând bazei sportive care a intrat astfel în patrimoniul său. Cu privire la terenurile aparținând celor două cabane din Stațiunea Băișorii, reclamanta arată că le deține în baza unui contract de închiriere încheiat cu Primăria Băișoara.

În raport de titlurile pe care le exhibă cu privire la cele trei terenuri și construcțiile aferente reclamanta apreciază că, hotărârea, adoptată de A.G.E.A. din data de 14 iulie 2008 de aprobare de către acționariatul pârâtei a rapoartelor de evaluare a terenurilor în vederea depunerii documentației pentru atestarea dreptului de proprietate este lovită de nulitate absolută neexistând un suport legal care să ateste vreun drept al pârâtei asupra terenurilor. Prin întâmpinarea depusă la data de 13 octombrie 2008 pârâta s-a apărat susținând că, prin protocoale încheiate la data înființării societăților, urmare divizării fostului T.A.G.C.I.M.

Cluj, s-au stabilit cotele părți indivize asupra patrimoniului preluat de societățile nou înființate, în prezent cota sa indiviză fiind de 16,95% astfel cum este menționat și în raportul de expertiză aprobat de A.G.E.A., context în care prin acțiunea în anulare promovată, reclamanta urmărește să conserve o stare de fapt contrară legii și hotărârilor judecătorești pronunțate, care au statuat asupra cotelor părți deținute de cele două societăți asupra terenurilor și construcțiilor ce le-au revenit prin protocoalele de înființare și actele ulterioare. 2. Prin sentința comercială nr. 123/CC din 15 decembrie 2008 Tribunalul Comercial Cluj a respins ca neîntemeiată acțiunea în anulare promovată de reclamanta apreciind că interesul pe care reclamanta tinde să îl ocrotească este strict personal cu referire la dreptul său de proprietate pe care pretinde că îl are asupra imobilelor.

Sub un al doilea aspect, tribunalul constată că prin hotărârea A.G.E.A. din 14 iulie 2008 nu s-a luat nicio măsură care să o privească direct pe reclamantă și să-i afecteze drepturile. 3. Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia civilă nr. 3 din 1 aprilie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței fondului. Instanța de control devolutiv a confirmat ca legale și temeinice dezlegările în fapt și în drept statuate de prima instanță, constatând că aprobarea documentației tehnice și începerea demersurilor pentru obținerea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate nu este de natură să-i afecteze vreun drept al reclamantei, cu atât mai mult cu cât din conținutul documentelor rezultă că expertul a menționat în mod expres că imobilele sunt deținute în coproprietate cu arătarea corectă a cotelor ce revine reclamantei și pârâtei.

4. Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs la data de 15 mai 2009, în termen legal, solicitând casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Recurenta și-a întemeiat recursul pe motivele de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 6 și 8 C. proc. civ., susținând în argumentarea criticilor de nelegalitate că instanța trebuia să analizeze legalitatea și temeinicia rapoartelor de expertiză și a documentației care a stat la baza lor, acesta fiind motivul de nulitate al hotărârii atacate. În opinia recurentei instanțele nu au înțeles obiectul acțiunii, limitându-se la o analiză formală a hotărârii adunării generale. 4.1. Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: Motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 6 are în vedere situațiile de plus petita sau ultra petita când instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.

În cauză, obiectul cererii deduse judecății a vizat constatarea nulității absolute a hotărârii adoptate de adunarea generală a acționarilor societății pârâte la data de 14 iulie 2008 prin care au fost aprobate rapoartele de expertiză întocmite pentru trei imobile în vederea obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Rațiunile care au condus la respingerea acțiunii atât de prima instanță, cât și de instanța de apel, se circumscriu obiectului cererii introductive și argumentelor reclamantei, așa încât nu rezultă nici un aspect care să impună concluzia susținută de reclamanta recurentă în sensul că instanța s-a pronunțat ultra petita.

Distinct de acestea, Înalta Curte subliniază că acțiunea în anulare reglementată de art. 132 din Legea nr. 31/1990 republicată vizează verificarea legalității hotărârilor adoptate de adunarea generală a acționarilor în raport de legea sau actul constitutiv, or, sub acest aspect recurenta reclamantă nu a invocat nici un motiv de nelegalitate, în măsura în care nu a contestat dreptul adunării generale de a aproba, rapoartele și documentația necesară eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate, sau modul de desemnare a expertului.

Susținerea recurentei în sensul că instanțele erau datoare să examineze conținutul și temeinicia concluziilor rapoartelor de evaluare și a documentației întocmite pentru atestarea dreptului de proprietate, excede verificărilor impuse de soluționarea acțiunii în anulare formulate, competența analizării lor aparținând instituției publice îndreptățite să elibereze certificatul de atestare a dreptului de proprietate potrivit dispozițiilor Legii nr. 137/2002 și H.G. nr. 834/1991 care reglementează procedura de eliberare a certificatelor de atestare a drepturilor de proprietate.

În alte cuvinte verificarea rapoartelor de evaluare și a documentației întocmite, conformitatea lor cu legea și drepturile conferite societății pârâte prin actele de înființare, aparține instituției de resort abilitată să elibereze certificatul de atestare a dreptului de proprietate, reclamanta recurentă putând să-și valorifice la rândul său în calitate de coindivizară, drepturile ce i-au fost recunoscute, urmând aceiași procedură prevăzute de actele normative susmenționate. În ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. - când instanța a interpretat greșit, actul dedus judecății schimbând natura sa ori înțelesul neîndoielnic al acestuia - invocarea sa au un caracter pur formal, nefiind susținută de argumentele pertinente în sensul ipotezei prevăzute de textul de lege.

Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta Curte - în temeiul art. 312 alin. (1) a respins prezentul recurs ca nefondat, constatând că niciunul din motivele de nelegalitate pe care recurenta își întemeiază recursul, nu subzistă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamantul SC T.C. SA Cluj Napoca, împotriva Deciziei civile nr. 3 din 1 aprilie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 23 aprilie 2010.