ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 174/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 21 decembrie 2001 la O.R.C. de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a Județului Cluj reclamantele SC C.N. SA Cluj, SC G.I. SA Cluj, SC S.B. SA Cluj, SC R. SA Cluj, SC S.C. SA Dej și SC D.P.A. SA Cluj solicită, în contradictoriu cu pârâtele SC T. SA Cluj Napoca și A.P.A.P.S., sucursala Regională Nord-Vest Cluj Napoca, să se dispună prin hotărârea ce se va pronunța, după înaintarea cererii cu mențiunile cuvenite Tribunalului Cluj, modificarea titlului în baza căruia s-a făcut mențiunea înscrierii în capitalul social al pârâtei SC T.C.

SA peste cota indiviză de 37,64 % parte, în sumă de 526.609.342 lei din valoarea mijloacelor fixe de la Baza Sportivă „C.” Cluj Napoca și 119.005.488 lei din valoarea mijloacelor fixe de la Cabanele „G.” și „S.” din Muntele Băișorii, comuna Băișoara, jud. Cluj, radierea valorii capitalului social înscris în evidențele existente la O.R.C. Cluj peste cota de 37,64 % parte în sumă de 872.459.049 lei, respectiv 197.162.122 lei, total valoare de 1.069.621.171 lei, cu cheltuieli de judecată. La 21 februarie 2002 reclamantele își precizează acțiunea în fața Tribunalului Cluj în sensul că solicită instanței să dispună modificarea mențiunilor înscrise la O.R.C. Cluj în sensul diminuării valorii capitalului social al pârâtei SC T.C.

SA cu cota valorică de 62,36 % înscrisă ilegal și radierea valorii mențiunilor efectuate peste cota sa indiviză de 37,64 % pentru toate înscrierile, diminuarea pentru ultima mențiune a valorii capitalului social de 105.618.285.600 lei, care include cele două baze de agrement în valoare de 6.008.312.209 lei, fiind 105.618.285.600 lei valoare totală din care 6.008.312.209 lei valoarea bazelor de agrement x 62,36 %, adică 3.746.783.494 lei cotă parte indiviză ce se cuvine reclamantelor, pârâta având cota indiviză de 37,64 %, adică 2.261.528.715 lei, iar valoarea diminuată în urma radierii capitalului social al pârâtei fiind de la 1.871.502.106 lei raportat la ultima înscriere de mențiuni. La data de 14 martie 2002 reclamantele formulează o nouă precizare a acțiunii solicitând modificarea titlului în baza căruia s-a făcut înscrierea ilegală a capitalului social peste cota indiviză a pârâtei SC T.C.

SA de 37,64 % parte, respectiv încheierea nr. 1488 din 8 mai 2001, dosar nr. 9257/2001, a judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă C.C.I.A. Cluj, și modificarea actelor care au stat la baza înscrierilor, adică cererea de înscriere de mențiuni nr. 9257 din 4 mai 2001, Actul adițional al pârâtei, autentificat sub nr. 1358 din 26 aprilie 2001, situație centralizată a acționarilor, și în consecință, radierea majorării înscrise cu 3.123.183.493 lei a valorii capitalului social al pârâtei înscris în Registrul Comerțului de pe lângă C.C.I.A. Cluj, aferent B.S. Cluj Napoca și Cabanelor G. și S. Băișoara, valoarea reprezentând cota indiviză de 62,36 % parte cuvenită societăților reclamante, cu diminuarea valorii capitalului social al pârâtei în sumă de 3.123.183.493 lei (reprezentând 14.383 acțiuni), de la suma totală de 105.618.285.600 lei (reprezentând 486.384 acțiuni) la valoarea de 102.495.102.107 lei (reprezentând 472.001 acțiuni).

Prin sentința civilă nr. 1237/ C din 14 martie 2002, Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, admite acțiunea precizată formulată de reclamante și, în consecință, dispune modificarea titlului în baza căruia s-a făcut înscrierea capitalului social peste cota indiviză a pârâtei de rând 1 de 37,64 % parte, respectiv încheierea nr. 1488 din 8 mai 2001 a judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă C.C.I.A. Cluj, din dosar nr. 9257/2001, și, implicit, a actului care a stat la baza înscrisurilor, respectiv cererea de înscriere a mențiunii nr. 9257 din 4 mai 2001, actul adițional al pârâtei, autentificat sub nr. 1358 din 26 aprilie 2001, situația centralizată a acționarilor, dispune radierea majorării înscrise cu 3.123.183.493 lei a valorii capitalului social al pârâtei de rând 1 înscris în Registrul Comerțului de pe lângă C.C.I.R.

Cluj, aferent B.S. Cluj Napoca și Cabanelor G. și S. Băișoara, valoarea reprezentând cota indiviză de 62,36 % parte cuvenită societăților reclamante, dispune diminuarea valorii capitalului social al pârâtei de rând 1 în sumă de 3.123.183.493 lei de la suma totală de 105.618.285.600 lei la valoarea diminuată de 102.495.102.107 lei. Reține instanța, pentru a decide astfel, incidența dispozițiilor art. 25 pct. 1 din Legea nr. 348/2001 pentru modificarea Legii nr. 26/1990, reclamantele probând că au fost grav prejudiciate prin mențiunile înregistrate în Registrul Comerțului de către pârâta care și-a inclus în mod ilegal în capitalul social cotele indivize ale reclamantelor, peste cota sa indiviză asupra imobilelor din litigiu.

Recursul declarat de pârâta SC T.C. SA împotriva sentinței de mai sus este admis prin decizia nr. 248/ R din 10 martie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ (devenită competentă în urma încheierii civile nr. 1772 din 14 noiembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, luată în baza încheierii nr. 6670 din 8 noiembrie 2002 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a dispus strămutarea cauzei) care casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Brașov, reținând că prima instanță s-a pronunțat asupra acțiunii reclamantelor fără să fi pus în discuția părților precizările de acțiune formulate de reclamante, fără a cita părțile cu ultima precizare de acțiune și fără a analiza probele de la dosar.

În rejudecare, în fața Tribunalului Brașov, pârâta SC T.C. SA formulează la 4 august 2003 cerere reconvențională prin care solicită instanței să constate că activele „B.S.C. Cluj Napoca” și Cabanele G. și S. din Băișoara au făcut parte din patrimoniul său de la constituirea sa în temeiul Legii nr. 15/1990 și al Deciziei nr. 554/1990 a Prefecturii Cluj, cu cheltuieli de judecată. La data de 9 septembrie 2003 reclamantele formulează cerere de extindere a acțiunii și precizări solicitând modificarea titlului în baza căruia s-a făcut înscrierea ilegală a capitalului social aferent imobilelor din litigiu peste cota indiviză a pârâtei de 37,64 % parte și, pe cale de consecință, radierea majorării înscrise, de 3.123.183.493 lei, a valorii capitalului social al pârâtei înscris la O.R.C.

Cluj aferent respectivelor imobile, valoare reprezentând cota indiviză de 62,36 % parte cuvenită reclamantelor, cu includerea valorii în capitalul social al acestora potrivit cotelor părți indivize cuprinse în Protocolul din 25 mai 1993, diminuarea valorii capitalului social al pârâtei în sumă de 3.123.183.493 lei (2.784.489.546 lei pentru Baza Sportivă Cluj Napoca și 338.693.947 lei pentru cabane) de la suma totală de 105.618.285.600 lei la valoarea diminuată de 102.495.102.107 lei, cu majorarea valorii capitalului social al reclamantelor la nivelul sumei de 3.123.183.493 lei potrivit cotelor părți indivize cuprinse în Protocolul din 25 mai 1993, dispunerea menționării în Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj a modificărilor dispuse, obligarea pârâtei A.P.A.P.S.

București să îndeplinească formalitățile legale de vânzare-cumpărare de acțiuni către reclamante, aferente cotelor părți indivize la valoarea totală a capitalului social de 3.123.183.493 lei, cu regularizarea valorii diminuate pârâtei SC T.C. SA potrivit Legii nr. 31/1990 modificată și republicată, cu cheltuieli de judecată. Prin încheierea din 14 octombrie 2003, Tribunalul Brașov, secția comercială, dispune disjungerea petitelor formulate prin precizarea de acțiune de mai sus și dispune înregistrarea separată a acesteia, formându-se dosarul nr. 5871/2003, iar prin încheierea din 15 decembrie 2003 aceeași instanță dispune conexarea acestui din urmă dosar la cauza inițială respectiv la dosarul nr. 2830/2003, reținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 164 C. proc.

civ. La 15 noiembrie 2004 reclamantele majorează, în esență, câtimea obiectului cererii lor de la suma de 3.123.183.493 lei la suma de 18.511.094.227 lei, reprezentând cota indiviză de 62,36% parte a societăților reclamante asupra valorii mijloacelor fixe, reevaluate, aferente imobilelor din litigiu, din totalul valorii de 29.684.243.969 lei, reformulând capetele de cerere corespunzător menționatei majorări. Prin sentința civilă nr. 2203/S din 20 decembrie 2004 Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.V.A.S. București, invocată de pârâta SC T.C. SA, admite acțiunea reclamantelor și, în consecință, modifică încheierea judecătorului delegat pronunțată ca urmare a cererii de înscriere de mențiuni nr. 18376 din 2 august 2002, dispune radierea majorării înscrise a valorii capitalului social al pârâtei aferent B.S.C.

Cluj Napoca și Cabanelor G. și S. Băișoara, reprezentând cota indiviză de 62,63 % parte cuvenită reclamantelor, dispune diminuarea valorii capitalului social al pârâtei SC T.C. SA cu valoarea reprezentând cota indiviză de 62,63 % parte și majorarea capitalului social al reclamantelor cu aceeași valoare, dispune efectuarea mențiunilor la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj Napoca, obligă pârâta A.V.A.S. București să îndeplinească formalitățile legale de vânzarea-cumpărarea de acțiuni către reclamante, aferente cotelor părți și respinge cererea reconvențională formulată de pârâta SC T.C. SA, cu 271.135.132 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtelor către reclamante.

Pentru a decide astfel, instanța reține că prin Protocolul încheiat la 25 mai 1993 reclamantele și societatea comercială pârâtă au recunoscut că imobilele din litigiu, care fuseseră incluse în capitalul social al pârâtei, în contabilitatea reclamantelor înregistrându-se la mijloace fixe numai cotele indivize global valoric conform cotelor procentuale acordate, sunt proprietatea lor comună, stabilindu-se și întinderea cotelor părți indivize, protocolul fiind încălcat de pârâta semnatară, care și-a majorat capitalul social peste cota sa indiviză astfel stabilită și însușită de ea. Împotriva sentinței de mai sus pârâtele SC T.C. SA și A.V.A.S.

declară fiecare recurs, căi de atac calificate ca fiind apel prin încheierea din 29 mai 2008 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, care reține în acest sens că sentința atacată cuprinde atât dispoziții care pot fi atacate numai cu recurs, cât și dispoziții care pot fi atacate cu apel, soluția impunându-se pentru ca partea căzută în pretenții să nu fie privată de un grad de jurisdicție cu privire la aceste din urmă capete de cerere.

Prin decizia nr. 63/ Ap din 12 iunie 2008, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, admite apelurile declarate de pârâte împotriva sentinței instanței de fond pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând, pentru a decide astfel, că, deși nu toate cererile reclamantelor își găsesc temeiul în dispozițiile art. 25 din Legea nr. 26/1990, instanța de fond nu a pus în discuție temeiul juridic al tuturor capetelor de cerere și admisibilitatea formulării în cadrul aceleiași acțiuni a unor cereri întemeiate pe dispozițiile art. 25 din Legea nr. 26/1990, care reglementează o procedură specială, în cadrul căreia hotărârea este supusă numai recursului, și a unor cereri de drept comun, și, eventual, necesitatea disjungerii acestor cereri, nu a pus în discuție temeiul juridic al cererilor de modificare a actelor în baza cărora s-au făcut înscrierile în registrul comerțului și nu a stabilit care variantă a art. 25 din Legea nr. 26/1990 este incidentă spre a analiza eventual și admisibilitatea respectivelor capete de cerere în funcție de existența sau nu a altor căi de atac pentru a obține modificarea sau anularea actelor în cauză.

Mai reține instanța de control judiciar că prima instanță a admis acțiunea în baza altor temeiuri de drept decât cele invocate prin cererea introductivă neverificând nici dacă actele atacate au prejudiciat sau nu pe reclamante, că nu s-a pronunțat asupra tuturor petitelor, respectiv asupra cererilor de modificare a cererii de înscriere de mențiuni din 2 august 2002, a hotărârii A.G.A., a actului adițional autentificat, a procesului verbal al A.G.A. și a raportului de evaluare întocmit, precum și că a admis fără o motivare cererea de obligare a A.V.A.S.

să îndeplinească formalitățile legate de vânzare-cumpărare de acțiuni către reclamante, aferente cotelor părți, pârâtă care a înțeles, de altfel, greșit obiectul obligației, acesta vizând nu vânzarea acțiunilor aferente majorării capitalului social cu valoarea terenurilor, ci pe acelea aferente valorii mijloacelor fixe, acțiuni emise ca urmare a acestei majorări, societatea comercială devenind de drept proprietară, astfel că s-ar fi putut pune problema lipsei de obiect a respectivei cereri; reține, tot astfel, că nici respingerea cererii reconvenționale nu a fost motivată, instanța de fond rezolvând tot litigiul în mod greșit, fără a intra în cercetarea fondului. Împotriva deciziei de mai sus și a încheierii din 29 mai 2008, prin care s-a reținut calea de atac a apelului pentru toate capetele de cerere, reclamantele SC G.I.

SA, SC S.C. SA și SC R. SA declară recurs, solicitând, cu invocarea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia și, în principal, casarea deciziei și a încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, dar în compunerea corectă de trei judecători, iar în subsidiar, modificarea în totalitate a deciziei atacate în sensul respingerii apelurilor declarate de pârâte, cu cheltuieli de judecată în apel și recurs în sarcina acestora. În fundamentarea recursurilor recurentele critică instanța de apel, în principal, pentru a fi examinat toate capetele de cerere ca instanță de apel, deși reținuse că acele capete de cerere întemeiate pe dispozițiile art. 25 din Legea nr. 26/1990 sunt supuse numai recursului, or, judecându-le și pe acestea, dar în complet de doi judecători și nu de trei, instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale [(art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004)].

Recurentele critică instanța, chiar și ca instanța de apel, pentru a fi ignorat caracterul devolutiv al apelului trimițând cauza spre rejudecare deși problemele puteau fi puse în discuția părților și analizate în apel, cu examinarea probelor esențiale pentru soluționarea cauzei, depuse la dosar și neanalizate de instanță, aceasta neobservând nici că numai reclamantele și nu pârâtele justificau un interes legitim și actual în trimiterea cauzei spre rejudecare față de faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, solicitare pe care însă reclamantele nu au avansat-o. Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta SC T.C. SA solicită respingerea recursului reclamantelor ca nefondat.

Examinând recursul reclamantelor prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ., singurul dintre cele invocate avut în vedere de recurente prin susținerile orale, se constată că acesta este fondat. Se reține, în acest sens, că reclamantele în mod constant, și la momentul introducerii acțiunii și, ulterior, cu prilejul precizării acțiunii, s-au întemeiat pe dispozițiile art. 25 din Legea nr. 26/1990 solicitând în esență radierea din registrul comerțului a unor înregistrări operate la cererea pârâtei SC T.C. SA pe care le apreciază ca prejudiciindu-le.

Deși dispozițiile art. 25 din Legea nr. 26/1990 a suportat modificări în cursul litigiului, și la data introducerii acțiunii, la 21 decembrie 2001, și ulterior dispozițiile art. 25 din Legea nr. 26/1990 alin. (4) prevăd că hotărârea judecătorească de soluționare a cererii de radiere, pronunțată de tribunalul în a cărui rază teritorială se afla sediul comerciantului, poate fi atacată numai cu recurs, așa cum corect s-a procedat în primul ciclu procesual, când Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr. 248/ R din 10 martie 2003, examinează recursul declarat de pârâta SC T.C. SA îl admite, casează sentința nr. 1237/ C din 14 martie 2002 a Tribunalului Cluj și trimite cauza spre rejudecare.

Ulterior, în rejudecare, instanța de apel, prin încheierea din 29 mai 2008, în mod neîntemeiat recalifică recursul declarat de pârâte împotriva sentinței instanței de fond ca fiind apel, reținând că sentința atacată cuprinde atât dispoziții care pot fi atacate numai cu recurs cât și dispoziții care pot fi atacate cu apel, soluția recalificării căii de atac urmărind ca partea căzută în pretenții să nu fie privată de un grad de jurisdicție.

Instanța de apel a procedat la recalificarea căii de atac fără a analiza care este petitul sau petitele principale dintre capetele de cerere formulate de reclamante și care sunt capetele de cerere eventual accesorii, sau dacă există astfel de accesorialități în cauză, și nici care dintre acestea cad sub incidența dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 26/1990 spre a putea decide în mod întemeiat dacă recursul declarat de pârâte împotriva sentinței instanței de fond era calea de atac prevăzută de lege, astfel că încheierea atacată de recurente nu este temeinică și legală și urmează a fi casată, cu atât mai mult cu cât, în cauză, o dispoziție imperativă a Legii nr. 26/1990, respectiv art. 25 alin. (4), stabilește că hotărârea de soluționare a unei cereri de radiere a unei mențiuni din registrul comerțului, cum au cerut reclamantele prin acțiunea introductivă de instanță, petit la care nu au renunțat în cursul judecății, se atacă numai cu recurs, instanța nejustificând prin raportare la o altă prevedere legală posibilitatea promovării în speță a unui apel, instanța făcând o greșită aplicare a dispozițiilor art. 282 C. proc.

civ., deși în speță incidente sunt dispozițiile art. 282 1 alin. (1) C. proc. civ., ultima teză, art. 25 alin. (4) din Legea nr. 26/1990 reglementând un astfel „de caz prevăzut de lege”, la care trimit dispozițiile menționate. Cum decizia recurată a fost pronunțată în complet de doi judecători în examinarea căii de atac a apelului pârâtelor, așa cum instanța a recalificat recursurile promovate de acestea, și decizia menționată se constată a fi nelegală și netemeinică, instanța trebuind să fi examinat recursurile declarate în compunere de trei judecători, compunere prevăzută pentru examinarea unui recurs, în decizia recurată nefiind, de altfel, examinate petitele din acțiune spre a se putea stabili corect măsura în care sunt incidente dispozițiile art. 25 din Legea nr. 26/1990, invocat de reclamante constant, și în raport de care să se fundamenteze rațiunea recalificării căii de atac din recurs în apel.

Față de cele de mai sus, constatându-se ca fundamentat motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ., respectiv că instanța de control judiciar nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, recursul urmează a fi admis cu consecința că, potrivit art. 312 alin. (3) C. proc. civ., decizia recurată urmează a fi casată și cauza urmează a fi trimisă aceleiași instanțe, care va judeca în compunerea legală de instanță de recurs. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantele SC G.I. SA Cluj Napoca, SC S.C. SA Dej și SC R. SA Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 63/ Ap din 12 iunie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și încheierii din 29 mai 2008, pronunțată de aceeași instanță. Casează decizia recurată și încheierea de ședință și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe, ca instanță de recurs. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010.