ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3928/2004

Asupra recursului de față constată: Prin acțiunea formulată la Judecătoria Buzău, reclamanta, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului București, a chemat în judecată pe pârâta SC B.H.S. SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 551.580.000 lei, din care 423.000.000 lei, reprezentând diferență nerestituită din creditul alocat conform convențiilor nr. 304/1996 și 757/1995 și 128.580.000 lei, reprezentând penalități de întârziere. Prin sentința civilă nr. 6018 din 24 noiembrie 2003, Judecătoria Buzău a respins acțiunea formulată de Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului București. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, la momentul promovării acțiunii, creanța reclamantei nu mai exista, situație față de care reclamanta nu este îndreptățită nici la plata penalităților.

Sentința a fost menținută de curtea de apel, care a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului București, reținând că debitul invocat s-a stins prin conversia acestuia în acțiuni ale societății. Împotriva deciziei nr. 193 din 4 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, reclamanta, Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, a declarat recurs, criticând-o ca fiind nelegală, întrucât aceasta a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.

Recurenta-reclamantă susține că, potrivit celor două convenții, a pus la dispoziția intimatei pârâte suma de 623.000.000 lei, destinată efectuării investiției necesare pentru restructurarea tehnică și achiziționarea unei linii de îmbuteliere a vinului, sumă ce trebuia restituită din dividendele suplimentare ale societății din perioada 1996 – 2000. Că, potrivit actelor adiționare, s-a stabilit ca sumele rămase de rambursat să fie eșalonate în trei rate anuale, în perioada 30 decembrie 1999 – 30 decembrie 2001, fără ca părțile să prevadă o anumită sursă din care să ramburseze aceste credite, iar convenția aprobată de A.G.A. nu este legală, deoarece nu puteau fi convertite penalitățile. Examinând legalitatea deciziei recurate în raport cu criticile formulate, se constată că recursul declarat este nefondat.

Prin sentința civilă nr. 6924/2001, pronunțată de Tribunalul București, pârâta-intimată a fost obligată la plata sumei de 159.400.000 lei cu titlu de penalități. La 4 decembrie 2000, Comisia de cenzori a societății a inventariat sumele restante către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale, bugetul fondurilor speciale, precum și creanțele Fondului Proprietății de Stat. La 27 decembrie 2000, a fost adoptată Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor societății nr. 8/2000. Cum, potrivit O.U.G. nr. 205/2000, exista posibilitatea ca societatea debitoare să opteze pentru a stinge creanțele prin conversia acestora în acțiuni emise de ea și cum aceste dispoziții nu aveau caracter imperativ, nefiind necesar consimțământul creditorului la efectuarea conversiei, s-a hotărât de către A.G.A.

majorarea pachetului de acțiuni F.P.S. de la 699.621 la 1.055.105 acțiuni. Reprezentantul Fondului Proprietății de Stat a fost prezent la Adunarea Generală a Acționarilor, a votat împotrivă, însă nu a uzat de termenul legal de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial a hotărârii respective, prevăzut de art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, privind atacarea Hotărârii A.G.A. Nici încheierea nr. 1005 a Judecătorului delegat de Tribunalul Buzău pe lângă Oficiul Registrului Comerțului, prin care i-a fost admis societății intimatei SC B.H.S. SA Buzău, majorarea de capital social, modificarea numărului acțiunilor și modificarea structurii acționariatului, nu a fost atacată în termen de recurentă, conform art. 25 alin. (3) din Legea nr. 26/1990.

În aceste condiții, legal instanța a constatat, în raport cu art. 1 al aceleiași legi, că Hotărârea A.G.A. și actul constitutiv sunt obligatorii chiar față de acționarii care nu au luat parte la adunare sau au votat împotrivă. De altfel, prin adresa nr. 193/180 din 30 iulie 2000, A.V.A.S. București a recunoscut conversia debitului în acțiune aprobată de președintele acestei instituții și a menționat faptul că vor fi reflectate în evidențele și operative, a conversiei în acțiuni, a fondului de restructurare, acordate societății intimate, în anularea penalităților de întârziere calculate în temeiul O.U.G nr. 205/2000, iar sarcina pârâtei-intimate a rămas ca rest de plată de 2.137.025 lei, rest ce a fost achitat cu O.P.

nr. 214 din 3 august 2004. Astfel fiind, recursul declarat este nefondat și va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul reclamantei A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 193 din 4 martie deciziei nr. 193 din 4 martie 2004 a Curții de Apel Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2004.