ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5566/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta O.S. a chemat în judecată pe pârâtele SC R.V. SA și Agenția Domeniului Statului, solicitând Tribunalului Buzău, pe rolul căruia cererea a fost înregistrată sub nr. 3417/2002, anularea deciziei emisă de prima pârâtă, prin care s-au respins cererile privind restituirea în natură a unor imobile situate în comunele Smeeni și Țintești, județul Buzău (individualizate în cuprinsul acțiunii) și obligarea acestei pârâte la restituirea în natură a imobilelor solicitate. Tribunalul Buzău, prin sentința civilă nr. 275 din 19 mai 2004, a admis acțiunea, a anulat decizia nr. J/10/1234/1995 emisă de SC R.V. SA și a dispus „disjungerea soluționării pentru fiecare notificare și imobil” și înaintarea notificărilor spre competentă soluționare către Administrația Domeniilor Statului, reținând, în esență, că societatea comercială notificată este o societate comercială privatizată.

Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia civilă nr. 886 din 20 iunie 2005, pronunțată în dosarul nr. 7324/2004, a admis apelul declarat de reclamanta și a schimbat în parte sentința, în sensul că a înlăturat măsura disjungerii soluționării notificărilor și pe cea a înaintării spre competentă soluționare către Agenția Domeniului Statului, dispunând restituirea în natură a imobilelor identificate prin raportul de expertiză întocmit în cauză, aflate în posesia SC R.V. SA Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele: Imobilele în litigiu, preluate de stat în baza Decretului nr. 83/1949, au aparținut în proprietate defunctului C.G., fiind transmise pe cale succesorală autorului reclamantei, R.A.G., situație atestată de actele depuse la dosar, iar în prezent se află în patrimoniul intimatei-pârâte SC R.V.

SA Potrivit certificatului de înscriere mențiuni nr. 3909/2002, A.V.A.B. deține în cadrul societății un număr de 162.042 acțiuni, cu o valoare de 4.051.225.000 lei, iar valoarea imobilelor solicitate de reclamantă, stabilită prin expertiză la 1.880.000.000 lei este mai mică decât cea a acțiunilor deținute de stat, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 20 din Legea nr. 10/2001 și prevederile art. 27 alin. (2), cum greșit a reținut instanța de fond. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs intimata-pârâtă SC R.V. SA, criticând-o ca fiind nelegală în baza dispozițiilor art. 304 pct. 2 și 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive: 1. Decizia este nulă, în sensul că nu s-a respectat principiul continuității și hotărârea a fost dată de alți judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii.

2. Prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat doar „anularea deciziei fără număr și dată emisă de SC R.V. SA, așadar a fixat în cuprinsul ei limitele și obiectul acțiunii. 3. Curtea de Apel Ploiești, pe lângă faptul că a schimbat în apel, fără temei, obiectul cererii reclamantei, a încălcat dispozițiile Legii nr. 10/2001 și anume: „Deși în cererea de mențiuni emisă de Registrul Comerțului se precizează clar numărul de acțiuni, valoarea acestora și cota de capital deținută de A.V.A.S. (...), și anume 162.049 acțiuni în valoare de 4.051.225.000 lei, cota de participare la capitalul social fiind de 21,5374 %, Curtea reține că statul continuă să dețină calitatea de acționar majoritar, hotărând că sunt aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, (...)”.

Recursul este nefondat, sub toate aspectele. 1. Este adevărat că la termenul din 16 decembrie 2004 instanța de apel a acordat părților cuvântul în dezbaterea apelului și a reținut cauza în pronunțare, însă la aceeași dată, apreciind cu ocazia deliberării necesitatea efectuării unei expertize de specialitate, a repus cauza pe rol și a stabilit un alt termen de judecată, cu citarea părților. Ulterior completării probatoriului, dispusă din oficiu conform dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. și după parcurgerea a încă patru termene în acest scop, în ședința publică din data de 20 iunie 2005, instanța alcătuită din președinte, și judecător, a constatat cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul în dezbateri și, după deliberare, la aceeași dată, completul a pronunțat hotărârea recurată, astfel încât în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 2 C. proc.

civ. 2. În cadrul celui de-al doilea motiv de recurs, recurenta sugerează incidența cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în varianta plus petita. Critica este neîntemeiată. Verificând cererea de chemare în judecată, se constată că reclamanta a cerut atât anularea deciziei de respingere a notificărilor, cât și obligarea pârâtei emitente la restituirea în natură a imobilelor solicitate (pag. 6 din acțiune, fila 3 verso dosar nr. 3417/2002), împrejurare care face inutile alte considerente în raport de care acest motiv de recurs ar fi fost nefondat, chiar dacă, prin acțiune, reclamanta ar fi solicitat, în mod expres, doar anularea deciziei de respingere. 3. Contrar afirmației recurentei, Curtea de Apel Ploiești nu a reținut că statul este acționar majoritar la societatea comercială notificată, în sensul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Instanța de apel, în raport cu datele atestate de certificatul eliberat de Registrul Comerțului, a constatat că statul deține în cadrul SC R.V. SA un număr de acțiuni cu o valoare superioară imobilelor în litigiu, făcând astfel corecta aplicare a dispozițiilor art. 20 alin. (2) din legea specială de reparație, conform cărora se restituie în natură persoanei îndreptățite și imobilele deținute de o societate comercială la care statul este acționar minoritar, dacă valoarea acțiunilor „este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură este cerută”. Pentru considerentele prezentate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC R.V. SA Buzău împotriva deciziei nr. 886 din 20 iunie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Obligă pe recurentă la 8.800 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă O.S. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2006.