ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5566/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5566/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta O.S. a chemat în judecată
pe pârâtele SC R.V. SA și Agenția Domeniului Statului, solicitând Tribunalului
Buzău, pe rolul căruia cererea a fost înregistrată sub nr. 3417/2002, anularea
deciziei emisă de prima pârâtă, prin care s-au respins cererile privind
restituirea în natură a unor imobile situate în comunele Smeeni și Țintești,
județul Buzău (individualizate în cuprinsul acțiunii) și obligarea acestei
pârâte la restituirea în natură a imobilelor solicitate.
Tribunalul Buzău, prin sentința civilă
nr. 275 din 19 mai 2004, a admis acțiunea, a anulat decizia nr. J/10/1234/1995
emisă de SC R.V. SA și a dispus „disjungerea soluționării pentru fiecare
notificare și imobil” și înaintarea notificărilor spre competentă soluționare
către Administrația Domeniilor Statului, reținând, în esență, că societatea
comercială notificată este o societate comercială privatizată.
Curtea de Apel Ploiești, secția civilă,
prin decizia civilă nr. 886 din 20 iunie 2005, pronunțată în dosarul nr. 7324/2004,
a admis apelul declarat de reclamanta și a schimbat în parte sentința, în
sensul că a înlăturat măsura disjungerii soluționării notificărilor și pe cea a
înaintării spre competentă soluționare către Agenția Domeniului Statului,
dispunând restituirea în natură a imobilelor identificate prin raportul de
expertiză întocmit în cauză, aflate în posesia SC R.V. SA
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța de apel a reținut următoarele:
Imobilele în litigiu, preluate de
stat în baza Decretului nr. 83/1949, au aparținut în proprietate defunctului C.G.,
fiind transmise pe cale succesorală autorului reclamantei, R.A.G., situație
atestată de actele depuse la dosar, iar în prezent se află în patrimoniul
intimatei-pârâte SC R.V. SA
Potrivit certificatului de înscriere
mențiuni nr. 3909/2002, A.V.A.B. deține în cadrul societății un număr de
162.042 acțiuni, cu o valoare de 4.051.225.000 lei, iar valoarea imobilelor
solicitate de reclamantă, stabilită prin expertiză la 1.880.000.000 lei este
mai mică decât cea a acțiunilor deținute de stat, în cauză fiind aplicabile
dispozițiile art. 20 din Legea nr. 10/2001 și prevederile art. 27 alin. (2),
cum greșit a reținut instanța de fond.
Împotriva deciziei instanței de apel
a declarat recurs intimata-pârâtă SC R.V. SA, criticând-o ca fiind nelegală în
baza dispozițiilor art. 304 pct. 2 și 9 C. proc. civ., pentru următoarele
motive:
Decizia este nulă, în sensul că
nu s-a respectat principiul continuității și hotărârea a fost dată de alți
judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii.
Prin cererea introductivă,
reclamanta a solicitat doar „anularea deciziei fără număr și dată emisă de SC
R.V. SA, așadar a fixat în cuprinsul ei limitele și obiectul acțiunii.
Curtea de Apel Ploiești, pe lângă
faptul că a schimbat în apel, fără temei, obiectul cererii reclamantei, a
încălcat dispozițiile Legii nr. 10/2001 și anume: „Deși în cererea de mențiuni
emisă de Registrul Comerțului se precizează clar numărul de acțiuni, valoarea
acestora și cota de capital deținută de A.V.A.S. (...), și anume 162.049
acțiuni în valoare de 4.051.225.000 lei, cota de participare la capitalul
social fiind de 21,5374 %, Curtea reține că statul continuă să dețină calitatea
de acționar majoritar, hotărând că sunt aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (1)
din Legea nr. 10/2001, (...)”.
Recursul este nefondat, sub toate
aspectele.
Este adevărat că la termenul din
16 decembrie 2004 instanța de apel a acordat părților cuvântul în dezbaterea
apelului și a reținut cauza în pronunțare, însă la aceeași dată, apreciind cu
ocazia deliberării necesitatea efectuării unei expertize de specialitate, a
repus cauza pe rol și a stabilit un alt termen de judecată, cu citarea
părților.
Ulterior completării probatoriului,
dispusă din oficiu conform dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. și
după parcurgerea a încă patru termene în acest scop, în ședința publică din
data de 20 iunie 2005, instanța alcătuită din președinte, și judecător, a
constatat cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul în dezbateri și, după
deliberare, la aceeași dată, completul a pronunțat hotărârea recurată, astfel
încât în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 2 C.
proc. civ.
În cadrul celui de-al doilea
motiv de recurs, recurenta sugerează incidența cazului de modificare prevăzut
de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în varianta plus petita.
Critica este neîntemeiată.
Verificând cererea de chemare în
judecată, se constată că reclamanta a cerut atât anularea deciziei de
respingere a notificărilor, cât și obligarea pârâtei emitente la restituirea în
natură a imobilelor solicitate (pag. 6 din acțiune, fila 3 verso dosar nr. 3417/2002),
împrejurare care face inutile alte considerente în raport de care acest motiv
de recurs ar fi fost nefondat, chiar dacă, prin acțiune, reclamanta ar fi
solicitat, în mod expres, doar anularea deciziei de respingere.
Contrar afirmației recurentei,
Curtea de Apel Ploiești nu a reținut că statul este acționar majoritar la
societatea comercială notificată, în sensul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Instanța de apel, în raport cu
datele atestate de certificatul eliberat de Registrul Comerțului, a constatat
că statul deține în cadrul SC R.V. SA un număr de acțiuni cu o valoare
superioară imobilelor în litigiu, făcând astfel corecta aplicare a
dispozițiilor art. 20 alin. (2) din legea specială de reparație, conform cărora
se restituie în natură persoanei îndreptățite și imobilele deținute de o
societate comercială la care statul este acționar minoritar, dacă valoarea
acțiunilor „este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a
cărui restituire în natură este cerută”.
Pentru considerentele prezentate, în
baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea urmează să respingă
recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 C.
proc. civ.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul
declarat de pârâta SC R.V. SA Buzău împotriva deciziei nr. 886 din 20 iunie
2005 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.
Obligă pe recurentă la 8.800 RON
cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă O.S.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2006.