ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4288/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 100 din 18

mai 2004, Tribunalul Buzău, în baza art. 174, cu aplicarea art. 75 lit. a) C.

pen., a dispus condamnarea inculpaților F.I., J.M. și M.N. la câte 15 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)

și e) C. pen.

În baza art. 189 alin. (2) C. pen.,

a condamnat fiecare inculpat la câte 10 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) a dispus ca inculpații să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani

închisoare la care a adăugat un spor de 2 ani, în final având de executat 17

ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 – art. 64

C. pen., pentru toții inculpații, iar pentru inculpatul F.I., în baza art. 67

C. pen., a dispus și degradarea militară.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus

timpul reținerii și arestării preventive din 30 noiembrie 2003 la zi, pentru

F.I. și J.M. și de la 1 decembrie 2003 la zi pentru M.N.

A dispus confiscarea unei scânduri

și a unui levier de la inculpatul J.M.

A luat act că partea vătămată nu s-a

constituit parte civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că în noaptea de 01 noiembrie 2003, cei trei

inculpați, prin loviri repetate cu corpuri dure (levier, scândură) au ucis

victima P.D., după care, cu intenția de a ascunde fapta, au transportat

cadavrul cu o căruță și l-au abandonat pe prundul râului Rm. Sărat din județul

Buzău.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză, respectiv raportul medico-legal de necropsie, declarațiile martorilor

C.L.L., P.M., D.A., S.C. și C.D., proces-verbal de cercetare la fața locului și

declarațiile inculpaților.

Deși pe parcursul urmăririi penale

inculpații au recunoscut fapta și au descris modalitatea în care au săvârșit-o,

în cursul cercetării judecătorești, J.M. a revenit și a negat comiterea faptei,

fără a motiva schimbarea atitudinii sale procesuale.

Inculpatul F.I. și-a menținut

declarația dată în cursul urmăririi penale, recunoscând fapta pentru care a

fost cercetat și dând amănunte și cu privire la participarea celorlalți doi

inculpați.

Împotriva acestei hotărâri, au

declarat apel inculpații solicitând redozarea pedepselor aplicate, întrucât au

dat dovadă de sinceritate și au regretat faptele comise.

Prin decizia penală nr. 298 din 7

iulie 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondate, apelurile

declarate.

Împotriva acestei decizii,

inculpații J.M. și F.I. au declarat recurs, solicitând, în primul rând

achitarea, întrucât nu se consideră vinovați, iar, în subsidiar, reducerea

pedepselor pe care le consideră prea aspre.

Recursurile sunt nefondate.

Analizând decizia atacată, în raport

de probele dosarului, Curtea constată că situația de fapt a fost corect

reținută și vinovăția inculpaților pe deplin dovedită, fiind susținute de

ansamblul materialului probator administrat în cauză.

Astfel, în faza de urmărire penală,

inculpații F.I. și J.M. au dat declarații ample cu privire la modalitatea în

care au comis faptele și participarea fiecăruia, declarații care se coroborează

cu declarațiile martorilor C.L.L. și C.D. în care aceștia arată că în noaptea

când s-a petrecut fapta au auzit strigăte de ajutor și zgomote de lovituri pe

drumul din direcția podului, au văzut trei persoane de etnie romă care loveau

un bărbat, recunoscându-l pe F.I.

Martorii au strigat la aceștia să

înceteze, împrejurare în care cei trei inculpați au ridicat victima și au

aruncat-o într-o căruță, după care au plecat.

Din procesele verbale de confruntare

dintre inculpații F.I. și J.M., M.N. și J.M., rezultă că faptele s-au derulat

într-un interval de aproximativ 2 ore, 2 ore și jumătate, iar cei mai agresivi

au fost J.M. și F.I.

Față de aceste probe administrate,

în mod corect cele două instanțe au reținut că inculpații J.M. și F.I. se fac

vinovați de săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate și omor.

În ceea ce privește pedepsele

aplicate, se constată că acestea au fost corect individualizate, în raport de

dispozițiile art. 52 și art. 72 C. pen., avându-se în vedere gradul de pericol

social deosebit de ridicat al faptelor, modul în care au fost comise, pedeapsa

prevăzută de lege, numărul făptuitorilor, precum și conduita procesual penală a

acestora.

Ca atare după verificarea cauzei și

în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

recursurile fiind nefondate, Curtea urmează a le respinge, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații J.M. și F.I. împotriva deciziei penale nr. 298 din 7

iulie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, timpul arestării preventive de la 30 noiembrie 2003 la 27 august

2004.

Obligă pe recurenți să plătească

statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 august 2004.