ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5525/2003

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 24 din 20 februarie 2003, Tribunalul Caraș-Severin a condamnat, printre alții, pe inculpații: B.P. la 20 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 174, art. 175 lit. a) și art. 176 lit. d) C. pen.; 15 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.; 25 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 174, art. 175 lit. a) și art. 176 lit. c) și d) C. pen. și la 15 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. B.A. la 20 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 174, art. 175 lit. a) și art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.; la 15 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., urmând ca, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata arestării preventive a acestora, de la 8 septembrie 1999 pentru inculpatul B.P. și de la 10 septembrie 1999 pentru inculpatul B.A., până la zi. Inculpații au fost obligați la plata în solidar, a despăgubirilor civile, așa cum rezultă din dispozitivul sentinței. S-au reținut, în esență, următoarele: La data de 27 martie 1999, după o înțelegere prealabilă, între inculpații B.A. și B.P. și alți 3 inculpați (condamnați în aceeași cauză) au hotărât să atragă pe victima P.M., cunoscut drept traficant de aur și valută, în locuința inculpatului B.P., unde era pregătit un levier, cu care urmau, să lovească victima, cu scopul de a o tâlhări.

Drept urmare, inculpații B.P. și B.A. i-au propus victimei P.M. încheierea unei afaceri, motiv pentru care a acceptat să-i însoțească la locuința inculpatului B.P. În timp ce inculpatul B.P. a rămas în curtea casei, victima a intrat în locuință, moment în care a fost lovită, din spate, în zona capului, cu un levier de către inculpatul B.A. Deși i-a implorat pe inculpați să nu o ucidă, victima a fost imobilizată și lovită, iar apoi spânzurată de un scaun și ulterior, deposedată de toate bunurile pe care le avea asupra ei. La data de 30 iunie 1999, după ce inculpatul M.F. (condamnat în aceeași cauză) și-a procurat un pistol, a hotărât împreună cu inculpatul B.P., să tâlhărească o altă persoană, victima T.L., cunoscută ca traficat de valută.

În acest scop, inculpatul B.P. a contactat victima, propunându-i să se întâlnească pentru o tranzacție de schimb valutar. După ce a convins victima să-l însoțească într-o localitate din apropierea orașului, inculpatul B.P. l-a luat și pe inculpatul M.F. Pe drum, pretextând o defecțiune la motor, inculpatul B.P. a oprit într-o parcare, unde, după ce a supravegheat zona, pentru a nu fi urmăriți, i-a făcut semn inculpatului M.F., care a împușcat în tâmplă victima, cauzându-i decesul. Ulterior, inculpații au deposedat victima de bunurile pe care le avea asupra ei și au ascuns cadavrul. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 244/ A din 25 iunie 2003, a respins ca nefondate apelurile inculpaților.

Totodată, a menținut starea de arest a inculpaților și a dedus, din pedepsele aplicate, durata arestării preventive a acestora, de la 20 februarie 2003, la zi. Prin recursurile declarate, inculpații B.P. și B.A. au solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate, avându-se în vedere circumstanțele personale ale acestora. Recursurile inculpaților nu sunt fondate. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, instanța a reținut, în mod corect, faptele și vinovăția inculpaților și le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale.

În raport de gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, reflectat de modul în care inculpații au conceput și realizat infracțiunile de omor calificat și tâlhărie (după o înțelegere prealabilă, au ales victima, cunoscut traficant de aur și valută și au atras-o în locuința inculpatului B.P., pentru a o ucide, și a o deposeda de bunuri iar ulterior au îngropat cadavrul), precum și de datele ce caracterizează persoana inculpaților, rezultă că instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepselor aplicate, dând eficiență tuturor criteriilor, prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că nu se impune reducerea acestora. Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile inculpaților să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea lor la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de inculpații B.P. și B.A., împotriva deciziei nr. 244/ A din 25 iunie 2003 a Curții de Apel Timișoara, ca nefondate. Compută din pedeapsa aplicată inculpaților, durata arestării preventive pentru B.P. de la 8 septembrie 1999, la zi și pentru inculpatul B.A. de la 10 septembrie 1999, la zi. Obligă pe recurentul inculpat B.P., să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției. Obligă pe recurentul inculpat B.A., să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 noiembrie 2003.