ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2321/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 7/

F din 10 februarie 2005, Curtea de Apel Pitești a respins plângerea formulată

de petentul R.I., împotriva rezoluției nr. 200/P/2004 din 26 noiembrie 2004 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și a dispus menținerea

rezoluției atacate.

Petentul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 400.000 lei.

S-a reținut că, la data de

24 septembrie 2004, petiționarul R.I. a formulat plângere penală prin care a

solicitat tragerea la răspundere penală a lucrătorilor de poliție din cadrul

Biroului pașapoarte Pitești pentru faptul că, în anul 2003, i-au eliberat

pașaport fiicei sale minore R.R.R., fără a i se cere și lui acordul.

Prin rezoluția nr.

200/P/2004 din 26 noiembrie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești

a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul de poliție R.V., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 228

alin. (6) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

S-a constatat că minora

R.R.R., născută la data de 25 septembrie 1987, a solicitat la 27 februarie

2003, eliberarea unui pașaport, act care i-a fost întocmit de Biroul Pașapoarte

din cadrul Serviciului de evidență informatizată Argeș cu respectarea

dispozițiilor art. 11 alin. (1) din O.G. nr. 65/1997 aprobată prin Legea nr.

216/1998, întrucât având împlinită vârsta de 14 ani, minora avea dreptul la

obțiunea unui pașaport individual.

Prin rezoluția nr. 559/2004,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a respins, ca neîntemeiată,

plângerea formulată de persoana vătămată R.I. apreciind soluția de neurmărire

penală ca legală și temeinică.

În conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul a formulat

plângere la instanța de judecată căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența

să judece cauza în primă instanță.

Verificând rezoluția de

neurmărire penală pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei,

instanța de fond a constatat că în cauză nici un lucrător de poliție al

Biroului Pașapoarte Pitești nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de

abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.,

documentul fiind emis cu respectarea dispozițiilor legale în materie.

Împotriva acestei sentințe

penale a declarat recurs petiționarul R.I., solicitând admiterea acestuia,

casarea hotărârilor atacate și, pe fond, începerea urmăririi penale față de

făptuitorul R.V.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Instanța de fond a analizat

în mod temeinic actele și lucrările dosarului și a constatat în mod just că

soluția dispusă corespunzător materialului probator administrat.

Comisarul de poliție R.V. a

eliberat pașaportul minorei R.R.R. cu respectarea dispozițiilor legale, fără

să-și încalce atribuțiile de serviciu și fără să vatăme vreo persoană în

interesele sale legitime.

Întrucât soluția de

neurmărire penală a fost menținută în mod corect, Curtea urmează să respingă,

ca nefondat, recursul declarat de petiționar, dispunând obligarea acestuia la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul R.I. împotriva sentinței penale nr.

7 din 10 februarie 2005 a Curții de Apel Pitești.

Obligă recurentul petiționar

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 aprilie 2005.