ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2049/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 367 din 12 martie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost condamnat inculpatul B.F. la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 99 C. pen. I s-au aplicat dispozițiile art. 71 – art. 64 C. pen., privind pedeapsa accesorie, s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 250.000 lei și a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.500.000 lei, luându-se act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. S-a reținut în fapt că, în ziua de 30 iunie 1999, aflându-se pe Șoseaua Ștefan cel Mare, în sectorul 2 București, inculpatul B.F.

a smuls de la gâtul părții vătămate T.S. un lănțișor din aur, vândut ulterior martorului B.P. cu suma de 250.000 lei. În termen legal, inculpatul B.F. a declarat apel, criticând soluția pentru greșita încadrare juridică în tâlhărie în loc de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. e) C. pen., nefiind realizată violența. A mai învederat neefectuarea contopirii cu pedeapsa anterioară, stabilită prin sentința penală nr. 894 din 10 septembrie 2001, cu deducerea perioadei executate. Verificându-se hotărârea atacată în limita motivelor de apel invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea de Apel București constată că prima instanță a soluționat legal și temeinic procesul penal, că situația de fapt reținută corespunde probelor administrate, respectiv sesizarea persoanei vătămate, declarațiile martorilor B.P., M.T., T.C., C.V.

și C.F., toate coroborate cu recunoașterea inculpatului. Din aceste probatorii rezultă că inculpatul aflându-se într-un loc public, a observat-o pe partea vătămată T.S. care avea la gât un lănțișor din aur cu cruciuliță, a urmărit-o și când a ajuns în dreptul acesteia i-a smuls lănțișorul și a fugit spre Parcul Circului. S-a reținut că acțiunea de deposedare, s-a realizat prin violență, așa încât prima instanță a dat faptelor calificarea legală, de tâlhărie, incriminată în art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., aplicând totodată corespunzător dispozițiile art. 13 C. pen., privind legea penală mai favorabilă și art. 99 C. pen., privind minoritatea. S-a reținut că nici motivul privind omisiunea contopirii pedepsei cu o alta anterioară este nefondat, o eventuală contopire putând forma obiectul unei cereri ulterioare.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, solicitând schimbarea modalității de executare a pedepsei. Recursul este fondat. În raport de criteriile de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. și de datele ce caracterizează persoana inculpatului care a fost sincer pe parcursul procesului penal, la data săvârșirii faptei avea vârsta de 16 ani, în prezent este reintegrat social fiind angajat la o societate potrivit adeverinței depusă la dosar, și nu în ultimul rând având în vedere că de la săvârșirea faptei au trecut mai bine de 5 ani, nu se mai justifică ca executarea pedepselor să se facă în regim de detenție. În consecință și văzând și dispozițiile art. 110 și art. 81 C. pen., se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare.

Totodată, se vor face în cauză aplicarea art. 359 C. proc. pen., se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. Celelalte dispoziții vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul B.F. împotriva deciziei penale nr. 407/ A din 31 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 367 din 12 martie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei. În temeiul dispozițiilor art. 110 C. pen., raportat la art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și a art. 99 din același cod, pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

Face aplicarea dispozițiilor art. 359 C. proc. pen. și atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 martie 2005.