ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2049/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 367

din 12 martie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost

condamnat inculpatul B.F. la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art.

13 C. pen. și art. 99 C. pen.

I s-au aplicat dispozițiile

art. 71 – art. 64 C. pen., privind pedeapsa accesorie, s-a dispus confiscarea

specială de la inculpat a sumei de 250.000 lei și a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.500.000 lei, luându-se act că

partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

S-a reținut în fapt că, în

ziua de 30 iunie 1999, aflându-se pe Șoseaua Ștefan cel Mare, în sectorul 2

București, inculpatul B.F. a smuls de la gâtul părții vătămate T.S. un lănțișor

din aur, vândut ulterior martorului B.P. cu suma de 250.000 lei.

În termen legal, inculpatul

B.F. a declarat apel, criticând soluția pentru greșita încadrare juridică în

tâlhărie în loc de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. e) C.

pen., nefiind realizată violența.

A mai învederat neefectuarea

contopirii cu pedeapsa anterioară, stabilită prin sentința penală nr. 894 din

10 septembrie 2001, cu deducerea perioadei executate.

Verificându-se hotărârea

atacată în limita motivelor de apel invocate, cât și sub toate aspectele de

fapt și de drept ale cauzei, Curtea de Apel București constată că prima

instanță a soluționat legal și temeinic procesul penal, că situația de fapt

reținută corespunde probelor administrate, respectiv sesizarea persoanei

vătămate, declarațiile martorilor B.P., M.T., T.C., C.V. și C.F., toate

coroborate cu recunoașterea inculpatului.

Din aceste probatorii

rezultă că inculpatul aflându-se într-un loc public, a observat-o pe partea

vătămată T.S. care avea la gât un lănțișor din aur cu cruciuliță, a urmărit-o

și când a ajuns în dreptul acesteia i-a smuls lănțișorul și a fugit spre Parcul

Circului.

S-a reținut că acțiunea de

deposedare, s-a realizat prin violență, așa încât prima instanță a dat faptelor

calificarea legală, de tâlhărie, incriminată în art. 211 alin. (2) lit. c) C.

pen., aplicând totodată corespunzător dispozițiile art. 13 C. pen., privind

legea penală mai favorabilă și art. 99 C. pen., privind minoritatea.

S-a reținut că nici motivul

privind omisiunea contopirii pedepsei cu o alta anterioară este nefondat, o

eventuală contopire putând forma obiectul unei cereri ulterioare.

Împotriva acestei decizii a

formulat recurs inculpatul, solicitând schimbarea modalității de executare a

pedepsei.

Recursul este fondat.

În raport de criteriile de

individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. și de datele ce

caracterizează persoana inculpatului care a fost sincer pe parcursul procesului

penal, la data săvârșirii faptei avea vârsta de 16 ani, în prezent este

reintegrat social fiind angajat la o societate potrivit adeverinței depusă la

dosar, și nu în ultimul rând având în vedere că de la săvârșirea faptei au

trecut mai bine de 5 ani, nu se mai justifică ca executarea pedepselor să se

facă în regim de detenție.

În consecință și văzând și

dispozițiile art. 110 și art. 81 C. pen., se apreciază că scopul pedepsei poate

fi atins prin aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani

închisoare.

Totodată, se vor face în

cauză aplicarea art. 359 C. proc. pen., se va atrage atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Celelalte dispoziții vor fi

menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de inculpatul

B.F. împotriva deciziei penale nr. 407/ A din 31 mai 2004  a Curții de Apel

București, secția a II-a penală.

Casează decizia penală

atacată și sentința penală nr. 367 din 12 martie 2004 a Tribunalului București,

secția I penală, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.

În temeiul dispozițiilor

art. 110 C. pen., raportat la art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiționată

a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C.

pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și a art. 99 din același cod, pe durata unui

termen de încercare de 4 ani.

Face aplicarea dispozițiilor

art. 359 C. proc. pen. și atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.

83 C. pen.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 martie 2005.