ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.04.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2670/2005

HOTĂRÂRE
19.04.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2670/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 30 ianuarie 2004, reclamanta SC E. SRL Bacău a solicitat obligarea

Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, să emită pentru

reclamantă, autorizații CEMT, pentru desfășurarea transportului rutier

internațional de mărfuri.

Ulterior, la data de 28

aprilie 2004, reclamanta a depus o cerere prin care a precizat că solicită

anularea art. 7 lit. a) din Normele metodologice privind repartizarea și

distribuirea autorizațiilor CEMT, aprobate prin Ordinul Ministerului

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 368 din 30 septembrie 2003,

prin care se impune transportatorilor o condiție de vechime de cel puțin un an,

raportat la data de 30 septembrie 2003.

Prin sentința civilă nr. 243/2004,

a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ,

acțiunea a fost admisă, s-a anulat actul atacat și Comisia de repartizare a

autorizațiilor CEMT a fost obligată să reanalizeze cererea reclamantei în prima

ședință de repartizare, care se va desfășura după data pronunțării sentinței.

Instanța a reținut că reclamantei i

s-a refuzat dreptul de a primi autorizații CEMT, deoarece nu îndeplinea condiția

de vechime prevăzută de art. 7 lit. a) din Normele aprobate prin Ordinul

Ministerului Transporturilor,

Construcțiilor și Turismului

nr. 368/2003; că actul atacat are caracter normativ și nu a

fost publicat în monitorul Oficial al României; că actul atacat este nelegal,

întrucât îngrădește accesul operatorilor de transport, posesori de licență, la autorizațiile

CEMT și vine în contradicție cu Ordinul nr. 1842/2001, prin care s-au aprobat

Normele metodologice de autorizare și efectuare a transporturilor rutiere.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și

Turismului, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului s-a arătat

în esență că intimata-reclamantă nu a respectat procedura prealabilă de a ataca

măsura de respingere a cererii sale, în termen de 5 zile de la data publicării

listelor cu operatori declarați admiși la sediul Agențiilor R.R. din teritoriu;

că reclamanta nu întrunea condițiile legale de acordare a autorizațiilor CEMT.

Verificând cauza, în funcție de

motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 304

1

civ., Curtea constată că recursul este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 5 din

Legea nr. 29/1990, înainte de a se adresa instanței, cel ce se consideră

vătămat într-un drept al său prin emiterea actului administrativ, trebuie să

solicite organului emitent, anularea actului.

Se constată că reclamanta nu a

parcurs această procedură prealabilă, condiție de admisibilitate a acțiunii.

Nefiind respectate dispozițiile art.

5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, acțiunea se impunea a fi respinsă ca inadmisibilă.

Neprocedând în acest sens, instanța

de fond a pronunțat o hotărâre nelegală care se impune a fi desființată.

De altfel, instanța a încălcat și

dispozițiile art. 132 C. proc. civ., întrucât cererea reclamantei, din data de

28 aprilie 2004, reprezintă o modificare a obiectului acțiunii, care a fost

realizată după prima zi de înfățișare și fără acordul pârâtului.

De asemenea, prin sentință, instanța

a dat mai mult decât s-a cerut, având în vedere că a obligat comisia de repartizare

a autorizațiilor CEMT să reanalizeze solicitarea petentei, de acordare a

autorizațiilor CEMT, reclamanta neformulând o astfel de cerere.

Pentru considerentele expuse,

recursul va fi admis, sentința se va modifica și acțiunea va fi respinsă.

Admite recursul declarat de

Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului împotriva sentinței

civile nr. 243 din 11 iunie 2004, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și

de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată

și, în fond, respinge acțiunea formulată de SC E. SRL Bacău.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 aprilie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-10-24
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3556/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 21 iunie 2005, SC L.I. SRL Bacău a solicitat ca, în contradictoriu cu Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehno
ÎCCJ 2006-03-23
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1000/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1358 din 25 iulie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeia
ÎCCJ 2011-06-22
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3651/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantele SC A.C.S.E. SRL, SC A.G.L.
ÎCCJ 2008-01-22
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 209/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: În fond, după casare, prin Decizia nr. 99 din 27 august 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost resp
ÎCCJ 2003-05-20
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1892/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 18 aprilie 2002, reclamanta SC A.P. SRL București a solicitat anularea Ordinului pentru aprobarea Normelor metodologice
Sursă