ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3149/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin Dispoziția nr. 688 din 11 decembrie

2002, emisă în baza Legii nr. 10/2001, Primarul General al municipiului

București a restituit, în natură, numiților R.C.N. și D.A., imobilul situat în

București, format din teren în cotă de 2/3 din totalul de 375 mp, respectiv 250

mp și cota de 2/3 din construcție, care se identifică potrivit planului

topografic și care face parte integrantă din dispoziție.

La data de 4 iunie 2003, numitul P.C.M. a

chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului București, prin Primarul

General, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună nulitatea

absolută a Dispoziției de retrocedare nr. 688 din 11 decembrie 2002.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că locuiește în baza unui contract de închiriere, împreună cu familia

sa, în apartamentul nr. 4 din București, ce a fost retrocedat, prin dispoziția

atacată, numiților R.C.N. și D.A., apartament pentru care reclamantul a

formulat cerere de cumpărare conform Legii nr. 112/1995. Consideră reclamantul

că persoanele cărora li s-a retrocedat imobilul, cât și autorii lor nu sunt

proprietarii bunului întrucât nu au achitat creditul ipotecar pe care l-au

contractat, iar din dosarul comisiei care a propus restituirea nemișcătorului

lipsește ordonanța de adjudecare de care face vorbire actul de

vânzare-cumpărare a terenului.

Învestită inițial cu soluționarea cauzei,

Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința nr. 4225 din 25 iunie 2003,

și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București, cu motivarea că

pricina este de competența secției civile a acestui tribunal, conform art. 24

alin. (8) din Legea nr. 10/2001.

Prin sentința nr. 1027 din 5 decembrie

2003 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins acțiunea

reclamantului ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă,

soluție confirmată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, care,

prin decizia nr. 1045/A din 20 mai 2004, a respins ca nefondat apelul

reclamantului.

Pentru a hotărî astfel instanțele au

reținut că depunând o cerere de cumpărare a spațiului în care locuiește în

temeiul art. 9 din Legea nr. 112/1995, nu îl legitimează procesual pe reclamant

să formuleze prezenta acțiune, întrucât imobilul a fost restituit foștilor

proprietari, cu excepția apartamentului de la parter, ce a fost donat statului,

apartament în care nu locuiește reclamantul.

Împotriva deciziei dată în apel, prin

care s-a menținut soluția tribunalului, în termen legal, a declarat recurs

reclamantul P.M.C. care a criticat hotărârile pronunțate în cauză deoarece

instanțele interpretând greșit actul juridic dedus judecății, au soluționat

cauza cu încălcarea normelor de competență după materie și totodată, au dat o

greșită interpretare prevederilor Legii nr. 10/2001.

Recursul este fondat, în sensul

considerentelor care succed:

Obiectul acțiunii introductive de

instanță îl reprezintă constatarea nulității absolute a Dispoziției nr. 688 din

11 decembrie 2002 emisă de Primarul General al Municipiului București, prin

care s-a admis cererea formulată de R.C.N. și D.A., pe calea notificării

prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001 și s-a dispus restituirea în natură

a unei cote părți dintr-un imobil al căruia regim juridic a fost definit ca

preluat în mod abuziv, făcând astfel incidente prevederile Legii nr. 10/2001.

Este de asemenea de observat că acțiunea

în nulitate a fost promovată de reclamantul P.C.M. care este un terț în raport

atât cu emitentul, cât și cu beneficiarii dispoziției de restituire în natură.

Potrivit art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001,

tribunalele sunt competente să soluționeze, în primă instanță, contestațiile

împotriva deciziilor sau dispozițiilor emise de deținătorul imobilului, calea

de atac fiind conferită de lege doar persoanelor îndreptățite, expres prevăzute

prin art. 3 din Legea nr. 10/2001.

În speță, reclamantul P.C.M. nu a

învestit instanțele de judecată cu o asemenea contestație, care să atragă competența

materială de primă instanță a tribunalului, ci, așa cum s-a demonstrat mai sus,

fiind un terț față de emitentul și beneficiarii dispoziției, terț care pretinde

că ar fi suferit o vătămare a drepturilor sau intereselor sale legitime prin

actul emis de primar, a atacat în justiție dispoziția, pe calea dreptului

comun, prin intermediul unei acțiuni în nulitate.

Pe de altă parte, conform art. 23 alin. (4)

din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a

restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei

îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și

constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea

formalităților de publicitate imobiliară.

Prevederea legală citată impune

interpretarea potrivit căreia decizia sau dispoziția emisă în temeiul Legii nr.

10/2001 reprezintă un veritabil titlu de proprietate asupra imobilului

retrocedat, iar nu un simplu instrument probator, cu caracter constatator,

situație în care competența materială de soluționare a acțiunii în nulitate

promovată de reclamant, care invocă un drept propriu asupra aceluiași imobil,

aparține judecătoriei în circumscripția căreia se găsește nemișcătorul,

potrivit art. 1 și art. 13 C. proc. civ.

Întrucât, în cauză, instanțele au

soluționat cauza cu neobservarea normelor legale ce reglementează competența

după materie se impune admiterea recursului declarat de reclamant, casarea

hotărârilor și reluarea judecății la Judecătoria sectorului 1 București, ca instanță

de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul P.M.C.

împotriva deciziei nr. 1045/A/20 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a

IV-a civilă.

Casează decizia recurată, sentința nr. 1027

din 5 decembrie 2003 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, precum și

sentința civilă nr. 4225 din 25 iunie 2003 a Judecătoriei sectorului 1

București și trimite cauza spre rejudecare la aceeași judecătorie, ca instanță

de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 aprilie 2005.