ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6586/2004

Examinând contestația în anulare de față constată: Prin cererea înregistrată la 21 octombrie 2004, condamnatul L.I. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 3230 din 11 iunie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție susținând că parte din pedepsele la care a fost condamnat sunt grațiate și că nejustificat i s-au aplicat două sporuri. Contestația în anulare se poate face numai în cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 386 C. proc. pen.

Astfel, potrivit dispozițiilor legale menționate se poate face contestație în anulare numai în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită potrivit legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza în recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) – i), cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat hotărâri definitive pentru aceiași faptă.

Întrucât motivele invocate în contestația de față nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de lege, contestația în anulare urmează a fi respinsă. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de condamnatul L.I. împotriva deciziei penale nr. 3230 din 11 iunie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă pe condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 decembrie 2004.