ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 110/2005

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul V.I. a chemat în judecată pe pârâta B.M. și a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 2.000.000 lei reprezentând contravaloarea geamurilor unui tractor și a vopsitului capotei. În motivarea acțiunii se arată că pârâta a aruncat cu pietre în timp ce conducea tractorul provocându-i distrugerile arătate. Pe parcursul procesului reclamantul și-a majorat pretențiile la suma de 4.368.962 lei. Acțiunea a fost timbrată cu 200.000 lei taxă judiciară de timbru și 5.000 lei timbru judiciar. Judecătoria Târgoviște, prin sentința civilă nr. 3443 din 24 octombrie 2003 a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 2.000.000 lei despăgubiri și 205.000 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat apel, ce a fost anulat ca netimbrat de Curtea de Apel Ploiești prin decizia civilă nr. 337 din 11 februarie 2004. Instanța a reținut că apelantul-reclamant, deși a fost legal citat cu mențiunea de a timbra apelul, acesta nu s-a conformat fiind astfel aplicabile dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 146/1997. Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat prezentul recurs. Se susține că nu a fost citat la curtea de apel pentru a putea achita taxa judiciară de timbru. Recursul se privește ca nefondat. În dosarul curții de apel la fila 4 se află procesul-verbal pentru îndeplinirea procedurii de citare din care rezultă că apelantul-reclamant V.I.

a fost legal citat, cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru cu precizarea că aceasta reprezintă ½ din „nota de timbraj”. Rezultă deci că reclamantul știa și de termen și de necesitatea de a achita taxa judiciară de timbru. Suma cuvenită putea fi ușor calculată deoarece reclamantul știa ce sumă a achitat la instanța de fond, fiind necesar a efectua o operație de împărțire. Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul V.C.I. împotriva deciziei nr. 337 din 11 februarie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2005.