ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4033/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta, C.I.M. Timișoara, a

chemat-o în judecată pe pârâta B.D.F. SA Cluj-Napoca, solicitând ca, prin

hotărârea ce se va pronunța, să se dispună rezilierea contractului de asociere

în participațiune nr. 1109 din 12 mai 1992 și evacuarea pârâtei din spațiul, proprietatea

reclamantei, situat în Timișoara str. G., nr. 2, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Timiș, prin

sentința civilă nr. 1337/PI din 20 septembrie 2000, a admis acțiunea

reclamantei C.I.M. Timișoara, împotriva pârâtei B.D.F. SA Cluj Napoca, prin

administrator judiciar SC R.V.A. SA București.

A dispus rezilierea

contractului de asociere în participațiune nr. 1109 din 12 mai 1992, încheiat

între reclamantă și pârâtă.

A dispus evacuarea pârâtei

din spațiul, proprietatea reclamantei, situat în Timișoara, str. G., nr. 2,

înscris în C.F. nr. 97566 Timișoara nr. top 1179 – 1181, 1185, 1189/11179 –

1181, 1185, 1189 – 1190/5, 1182, 1187 – 1188/2.

A obligat-o pe pârâtă la

plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.100.000 lei.

Prin decizia civilă nr. 342

din 2 aprilie 2001, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ, a anulat, ca netimbrat, apelul reclamantei C.I.M.

Timișoara.

A respins apelul pârâtei B.D.F.

SA Cluj Napoca, sucursala Timișoara, împotriva aceleiași sentințe, precum și

cererea de intervenție a SC C.A.S. SRL Timișoara.

Împotriva acestei ultime

hotărâri, pârâta B.D.F. SA Cluj a declarat recurs, admis de Curtea Supremă de

Justiție, secția comercială, cu decizia nr. 6699 din 12 noiembrie 2002,

hotărârea atacată fiind casată, cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea

apelului, reținându-se, în esență, că, față de necomunicarea sentinței, greșit

s-a reținut depășirea termenului de recurs.

În rejudecare, după casare,

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ,

prin decizia nr. 18/A din 5 mai 2003, a respins apelul pârâtei B.D.F. SA Cluj

Napoca, sucursala Timiș.

În pronunțarea acestei

decizii, s-a reținut că hotărârea instanței de fond, prin care s-a dispus

rezilierea contractului de asociere în participațiune și evacuarea pârâtei din spațiul

ce constituie obiectul contractului, este temeinică și legală. Pârâta nu a

îndeplinit obligațiile din contract, de a pune la dispoziția reclamantei un

pachet de acțiuni echivalent cu valoarea imobilului, de 30 milioane lei, în

1992, precum și obligația de a vărsa anual dividendele cuvenite acestor

acțiuni.

S-a mai reținut că, prin

contract, nu s-a prevăzut nici o situație exoneratoare de răspundere în

îndeplinirea obligațiilor asumate (situații de faliment, reorganizare).

Împotriva acestei decizii,

pârâta a declarat recurs la 13 iunie 2003, în temeiul art. 304 pct. 7, 9 și 10 C.

proc. civ., formulând următoarele critici:

- hotărârea instanței de

apel este insuficient motivată, iar instanța a interpretat greșit contractul de

asociere în participațiune, întrucât nu suntem în prezența unei rezilieri, ci a

rezoluțiunii contractului.

- obligația de predare către

cooperativă a celor 6.000 acțiuni, echivalente cu 30 milioane lei, a fost

îndeplinită, întrucât Adunarea Generală a Acționarilor băncii, întrunită la

data de 12 noiembrie 1993, a aprobat majorarea capitalului social cu imobilul

în litigiu, moment de la care reclamanta a devenit acționară și, în această

calitate, a și încasat, cu anticipație, dividende în primul an, în sumă de 14

milioane lei.

- nu s-a făcut dovada neîndeplinirii

obligațiilor asumate în totalitate. Că, oricum, părțile nu au prevăzut

răspunderea în cazul intervenirii unor situații ce împiedică executarea, cum ar

fi falimentul sau reorganizarea.

- nu s-a avut în vedere că,

în cadrul asocierii, părțile participă la beneficii și pierderi, deci,

reclamanta și-a asumat riscul pierderilor suferite de bancă. Ca urmare,

sancțiunea neexecutării contractului putea interveni numai dacă banca, deși

funcțională, nu-și îndeplinea obligațiile.

Recursul este nefondat și

urmează să fie respins pentru următoarele motive:

Criticile recurentei,

referitoare la insuficienta motivare a apelului, sunt de respins, instanța

analizând, cu referire la clauzele contractuale, art. 4 și art. 7 din

contractul de asociere în participațiune, modul de îndeplinire a obligațiilor

de către pârâtă. Sunt respinse convingător și argumentat și susținerile privind

dobândirea proprietății imobilului.

Criticile recurentei privind

greșita reținere a rezilierii contractului, pe motiv că nu suntem în prezența

rezoluțiunii, nu-și au temei.

Prin contract, părțile au

prevăzut rezilierea contractului pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate.

Pronunțarea rezilierii

contractului de către instanță s-a întemeiat pe analizarea clauzelor și a

efectelor asocierii în participațiune.

Contractul a fost valid la

data încheierii în 1992 și-a produs efectele în parte, pârâta recurentă

beneficiind de folosința imobilului, iar reclamanta încasând o mică parte din

dividende, în avans, 14 milioane lei, după cum susține chiar recurenta. Ca urmare,

desființarea contractului cu executare succesivă, determinat de neîndeplinirea

obligațiilor uneia din părți, intervine pentru viitor, din ziua pronunțării

rezilierii, iar nu operează pentru trecut, nefiind neregularități sancționate

cu rezoluțiunea.

- Susținerile recurentei, în

sensul îndeplinirii obligației asumate, de a preda reclamantei cele 6.000

acțiuni, echivalentul a 30 milioane lei, reprezentând valoarea imobilului în 1992,

sunt fără temei.

Aprobarea Adunării Generale

a Acționarilor B.D.F. SA din 12 noiembrie 1993, de a majora capitalul social cu

imobilul, proprietatea C.I.M., nu a produs efecte, această hotărâre nefiind

urmată de procedura prevăzută de Legea nr. 31/1990, privind modificarea actelor

constitutive ale societății.

Ca urmare, fără temei susține

recurenta că și-a îndeplinit obligația predării acțiunilor către intimată.

Pe de altă parte, C.I.M. a

adus în asociere doar atributul folosinței imobilului, iar nu proprietatea

acestuia.

Nu pot fi primite nici

susținerile recurentei, în sensul asumării de către intimată a unor riscuri în

cazul contractului de asociere în participațiune.

Participarea părților la

beneficii și pierderi se referă numai la activitatea din cadrul asocierii în

participațiune, iar nu la suportarea pierderilor din activitatea proprie a unei

părți, în speță, falimentul, reorganizarea recurentei.

În speță, C.I.M. și-a

îndeplinit obligația de a preda imobilul în folosință, conform obligațiilor

contractuale, numai că banca nu și-a respectat obligațiile asumate, privind

acordarea de acțiuni și dividende, astfel că întemeiat s-a dispus rezilierea

contractului și evacuarea pârâtei.

Asocierea în participațiune,

contract sinalagmatic, nu-și putea continua existența întemeiat numai pe

îndeplinirea obligațiilor uneia din părți, în speță, nefiind cazul invocării

riscului contractual.

Față de cele de mai sus,

hotărârea atacată fiind temeinică și legală, recursul urmează să fie respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta E.U.B SA București (fosta B.D.F. SA) împotriva deciziei nr. 18

A din 5 mai 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi, 26 octombrie 2004.