ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4033/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta, C.I.M. Timișoara, a chemat-o în judecată pe pârâta B.D.F. SA Cluj-Napoca, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună rezilierea contractului de asociere în participațiune nr. 1109 din 12 mai 1992 și evacuarea pârâtei din spațiul, proprietatea reclamantei, situat în Timișoara str. G., nr. 2, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 1337/PI din 20 septembrie 2000, a admis acțiunea reclamantei C.I.M. Timișoara, împotriva pârâtei B.D.F. SA Cluj Napoca, prin administrator judiciar SC R.V.A. SA București. A dispus rezilierea contractului de asociere în participațiune nr. 1109 din 12 mai 1992, încheiat între reclamantă și pârâtă.

A dispus evacuarea pârâtei din spațiul, proprietatea reclamantei, situat în Timișoara, str. G., nr. 2, înscris în C.F. nr. 97566 Timișoara nr. top 1179 – 1181, 1185, 1189/11179 – 1181, 1185, 1189 – 1190/5, 1182, 1187 – 1188/2. A obligat-o pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.100.000 lei. Prin decizia civilă nr. 342 din 2 aprilie 2001, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a anulat, ca netimbrat, apelul reclamantei C.I.M. Timișoara. A respins apelul pârâtei B.D.F. SA Cluj Napoca, sucursala Timișoara, împotriva aceleiași sentințe, precum și cererea de intervenție a SC C.A.S. SRL Timișoara. Împotriva acestei ultime hotărâri, pârâta B.D.F.

SA Cluj a declarat recurs, admis de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, cu decizia nr. 6699 din 12 noiembrie 2002, hotărârea atacată fiind casată, cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului, reținându-se, în esență, că, față de necomunicarea sentinței, greșit s-a reținut depășirea termenului de recurs. În rejudecare, după casare, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 18/A din 5 mai 2003, a respins apelul pârâtei B.D.F. SA Cluj Napoca, sucursala Timiș. În pronunțarea acestei decizii, s-a reținut că hotărârea instanței de fond, prin care s-a dispus rezilierea contractului de asociere în participațiune și evacuarea pârâtei din spațiul ce constituie obiectul contractului, este temeinică și legală.

Pârâta nu a îndeplinit obligațiile din contract, de a pune la dispoziția reclamantei un pachet de acțiuni echivalent cu valoarea imobilului, de 30 milioane lei, în 1992, precum și obligația de a vărsa anual dividendele cuvenite acestor acțiuni. S-a mai reținut că, prin contract, nu s-a prevăzut nici o situație exoneratoare de răspundere în îndeplinirea obligațiilor asumate (situații de faliment, reorganizare). Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs la 13 iunie 2003, în temeiul art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ., formulând următoarele critici: - hotărârea instanței de apel este insuficient motivată, iar instanța a interpretat greșit contractul de asociere în participațiune, întrucât nu suntem în prezența unei rezilieri, ci a rezoluțiunii contractului.

- obligația de predare către cooperativă a celor 6.000 acțiuni, echivalente cu 30 milioane lei, a fost îndeplinită, întrucât Adunarea Generală a Acționarilor băncii, întrunită la data de 12 noiembrie 1993, a aprobat majorarea capitalului social cu imobilul în litigiu, moment de la care reclamanta a devenit acționară și, în această calitate, a și încasat, cu anticipație, dividende în primul an, în sumă de 14 milioane lei. - nu s-a făcut dovada neîndeplinirii obligațiilor asumate în totalitate. Că, oricum, părțile nu au prevăzut răspunderea în cazul intervenirii unor situații ce împiedică executarea, cum ar fi falimentul sau reorganizarea. - nu s-a avut în vedere că, în cadrul asocierii, părțile participă la beneficii și pierderi, deci, reclamanta și-a asumat riscul pierderilor suferite de bancă.

Ca urmare, sancțiunea neexecutării contractului putea interveni numai dacă banca, deși funcțională, nu-și îndeplinea obligațiile. Recursul este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele motive: Criticile recurentei, referitoare la insuficienta motivare a apelului, sunt de respins, instanța analizând, cu referire la clauzele contractuale, art. 4 și art. 7 din contractul de asociere în participațiune, modul de îndeplinire a obligațiilor de către pârâtă. Sunt respinse convingător și argumentat și susținerile privind dobândirea proprietății imobilului. Criticile recurentei privind greșita reținere a rezilierii contractului, pe motiv că nu suntem în prezența rezoluțiunii, nu-și au temei.

Prin contract, părțile au prevăzut rezilierea contractului pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate. Pronunțarea rezilierii contractului de către instanță s-a întemeiat pe analizarea clauzelor și a efectelor asocierii în participațiune. Contractul a fost valid la data încheierii în 1992 și-a produs efectele în parte, pârâta recurentă beneficiind de folosința imobilului, iar reclamanta încasând o mică parte din dividende, în avans, 14 milioane lei, după cum susține chiar recurenta. Ca urmare, desființarea contractului cu executare succesivă, determinat de neîndeplinirea obligațiilor uneia din părți, intervine pentru viitor, din ziua pronunțării rezilierii, iar nu operează pentru trecut, nefiind neregularități sancționate cu rezoluțiunea.

- Susținerile recurentei, în sensul îndeplinirii obligației asumate, de a preda reclamantei cele 6.000 acțiuni, echivalentul a 30 milioane lei, reprezentând valoarea imobilului în 1992, sunt fără temei. Aprobarea Adunării Generale a Acționarilor B.D.F. SA din 12 noiembrie 1993, de a majora capitalul social cu imobilul, proprietatea C.I.M., nu a produs efecte, această hotărâre nefiind urmată de procedura prevăzută de Legea nr. 31/1990, privind modificarea actelor constitutive ale societății. Ca urmare, fără temei susține recurenta că și-a îndeplinit obligația predării acțiunilor către intimată. Pe de altă parte, C.I.M. a adus în asociere doar atributul folosinței imobilului, iar nu proprietatea acestuia.

Nu pot fi primite nici susținerile recurentei, în sensul asumării de către intimată a unor riscuri în cazul contractului de asociere în participațiune. Participarea părților la beneficii și pierderi se referă numai la activitatea din cadrul asocierii în participațiune, iar nu la suportarea pierderilor din activitatea proprie a unei părți, în speță, falimentul, reorganizarea recurentei. În speță, C.I.M. și-a îndeplinit obligația de a preda imobilul în folosință, conform obligațiilor contractuale, numai că banca nu și-a respectat obligațiile asumate, privind acordarea de acțiuni și dividende, astfel că întemeiat s-a dispus rezilierea contractului și evacuarea pârâtei. Asocierea în participațiune, contract sinalagmatic, nu-și putea continua existența întemeiat numai pe îndeplinirea obligațiilor uneia din părți, în speță, nefiind cazul invocării riscului contractual.

Față de cele de mai sus, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta E.U.B SA București (fosta B.D.F. SA) împotriva deciziei nr. 18 A din 5 mai 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 26 octombrie 2004.