ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5298/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 283 din 21 mai 2004, Tribunalul Brașov, în baza art. 174 și art. 175 lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., i-a condamnat pe inculpații: T.O.N. și Z.C.S., la pedepsele principale de câte 18 ani închisoare și pedepsele complimentare de câte 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.; B.I.C., la pedeapsa principală de 15 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 4 ani. Inculpaților li s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., iar față de inculpații T.O.N.

și B.I.C. s-a dispus și măsura de siguranță a obligării la tratament medical, prevăzută de art. 113 C. pen. Din pedepsele principale s-a scăzut perioada prevenției, pentru inculpații T.O.N. și B.I.C. de la data de 9 martie 2003 la zi, iar pentru celălalt inculpat de la data de 8 iulie 2003 la zi și s-a menținut arestarea preventivă a acestora. Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat: 6.153.666 lei T.O.N.; 4.070.666 lei Z.C.S.; 6.722.666 lei B.I.C. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în seara zilei de 8 martie 2003, inculpații se aflau în stare de ebrietate împreună cu numitul B.L. și martorii R.I., B.I., S.M.E., I.M. și C.M. într-o baracă situată pe Dealul Melcilor din municipiul Brașov, unde a venit și victima P.M.

Întrucât victima i-a propus martorei R.I. să întrețină raport sexual, inculpatul T.O.N., care era prietenul martorei, a început să o lovească, acestuia alăturându-se și inculpatul Z.C.S. și numitul B.L. și mai târziu și inculpatul B.I.C. Victima a fost lovită în mod repetat cu pumnii și picioarele, precum și cu un lemn, în zona feței și a toracelui. La un moment dat, inculpatul Z.C.S. împreună cu numitul B.L. au prins victima de mâini și de picioare și îi făceau balans, lovind-o cu capul de pereții barăcii. În urma acestor lovituri violente și repetate victima a decedat, moartea datorându-se hemoragiei interne, consecutivă rupturilor de organe interne și multiplelor fracturi costale. Apărarea inculpaților, că ar fi acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de propunerea făcută de victimă, martorei R.I., a fost înlăturată, motivându-se că între actul pretins provocator și riposta inculpaților există o vădită disproporție.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpații, toți criticând-o pentru netemeinicie, procurorul solicitând majorarea pedepselor, iar inculpații reducerea acestora. Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 281 din 18 august 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și de inculpații T.O.N., Z.C.S. și B.I.C., împotriva sentinței penale nr. 283 din 21 mai 2004 a Tribunalului Brașov. S-a dedus prevenția inculpaților de la data de 21 mai 2004 la zi și s-a menținut arestarea preventivă a acestora. Nemulțumiți și de această hotărâre, în termenul legal, atât parchetul precum și cei trei inculpați au declarat recurs, reluând motivele invocate în apel respectiv parchetul solicitând majorarea pedepselor iar inculpații, reducerea acestora.

În plus inculpații Z.C.S. și B.I.C. au cerut în principal achitarea, în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece deși au lovit victima, aceste agresiuni ale lor, nu au fost determinante în producerea morții, iar inculpatul T.O.N. a mai cerut ca, reducerea pedepsei să aibă loc ca urmare a recunoașterii în favoarea sa, a circumstanței atenuante, a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. Recursurile sunt nefondate. Examinând actele și probele cauzei în raport de criticile aduse de recurenți, precum și din oficiu se constată că, acestea au fost evaluate corect și corespunzător activității infracționale, efectiv desfășurată de fiecare făptuitor, judicios s-a stabilit situația de fapt, iar încadrarea juridică este cea legală.

Astfel, întreg materialul probator dovedește că toți cei 3 inculpați în stare de ebrietate fiind, au aplicat lovituri repetate victimei, cu pumnii, picioarele și cu un lemn, în zone vitale, cap și torace, existând raport direct cauzal, între acestea și decesul părții vătămate. Cum, agresiunea a durat un timp și cum s-au cauzat suferințe prelungite prin ruptura organelor interne și prin multiplele fracturi costale, pe deplin justificat s-a reținut încadrarea juridică, de omor deosebit de grav prin cruzimi și săvârșit în condițiile circumstanței agravante, prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen., adică de trei persoane împreună.

De asemenea, pe baza aceluiași probatoriu în mod justificat, nu s-a reținut și nu se poate reține circumstanța atenuantă a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., solicitată în apărare de toți inculpații și care ar fi constat în propunerea victimei de a avea relații intime, cu prietena inculpatului T.O.N., martora R.I., fiind o vădită disproporție, între pretinsul act provocator și riposta inculpaților, astfel după cum a fost expusă. În raport de cele analizate, nu poate fi primită, nici cererea de achitare, formulată de inculpații Z.C.S. și B.I.C., probatoriul infirmând-o.

Trecând în final, la verificarea motivului comun de recurs și care vizează cuantumul sancțiunilor penale aplicate, în raport de criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen., dar și de scopul acestora prevăzută de art. 52 C. pen., care trebuie să asigure nu numai reinserția socială a acuzatului, ci și prevenția generală față de cei tentați a comite fapte penale, se va reține de asemenea că, nu este fondat. Astfel, pedepsele de câte 18 ani închisoare, aplicate inculpaților T.O.N. și Z.C.S. și de 15 ani închisoare aplicată inculpatului B.I.C., față de condițiile concrete în care s-a săvârșit omorul deosebit de grav și prin cruzimi, dar și de datele ce caracterizează persoana inculpaților, nu pot fi apreciate nici ca excesive și nici ca insuficiente.

Ca atare, acestea vor fi menținute, ca de altfel și hotărârea atacată, ca temeinică și legală, iar recursurile respinse, ca nefondate, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Prin aplicarea art. 381 și art. 192 C. proc. pen., se va deduce timpul arestării preventive pentru fiecare inculpat recurent ce va fi obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpații T.O.N., Z.C.S. și B.I.C., împotriva deciziei penale nr. 281 din 18 august 2004 a Curții de Apel Brașov. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților T.O.N. și B.I.C., timpul arestării preventive de la 9 martie 2003 la 15 octombrie 2004, iar pentru inculpatul Z.C.S., timpul arestării preventive de la 8 iulie 2003 la 15 octombrie 2004. Obligă recurenții inculpați să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2004.