ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5298/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 283 din 21

mai 2004, Tribunalul Brașov, în baza art. 174 și art. 175 lit. a), cu aplicarea

art. 75 lit. a) C. pen., i-a condamnat pe inculpații:

T.O.N.

și Z.C.S., la pedepsele principale de câte 18 ani

închisoare și pedepsele complimentare de câte 5 ani interzicerea drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.;

B.I.C.,

la pedeapsa principală de 15 ani

închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 4 ani.

Inculpaților li s-a aplicat și

pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen., pe

durata prevăzută de art. 71 C. pen., iar față de inculpații T.O.N. și B.I.C.

s-a dispus și măsura de siguranță a obligării la tratament medical, prevăzută

de art. 113 C. pen.

Din pedepsele principale s-a scăzut

perioada prevenției, pentru inculpații T.O.N. și B.I.C. de la data de 9 martie

2003 la zi, iar pentru celălalt inculpat de la data de 8 iulie 2003 la zi și

s-a menținut arestarea preventivă a acestora.

Inculpații au fost obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat: 6.153.666 lei T.O.N.; 4.070.666 lei Z.C.S.;

6.722.666 lei B.I.C.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că, în seara zilei de 8 martie 2003, inculpații se aflau

în stare de ebrietate împreună cu numitul B.L. și martorii R.I., B.I., S.M.E.,

I.M. și C.M. într-o baracă situată pe Dealul Melcilor din municipiul Brașov,

unde a venit și victima P.M. Întrucât victima i-a propus martorei R.I. să

întrețină raport sexual, inculpatul T.O.N., care era prietenul martorei, a

început să o lovească, acestuia alăturându-se și inculpatul Z.C.S. și numitul B.L.

și mai târziu și inculpatul B.I.C. Victima a fost lovită în mod repetat cu

pumnii și picioarele, precum și cu un lemn, în zona feței și a toracelui. La un

moment dat, inculpatul Z.C.S. împreună cu numitul B.L. au prins victima de

mâini și de picioare și îi făceau balans, lovind-o cu capul de pereții barăcii.

În urma acestor lovituri violente și

repetate victima a decedat, moartea datorându-se hemoragiei interne,

consecutivă rupturilor de organe interne și multiplelor fracturi costale.

Apărarea inculpaților, că ar fi

acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de propunerea

făcută de victimă, martorei R.I., a fost înlăturată, motivându-se că între

actul pretins provocator și riposta inculpaților există o vădită disproporție.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpații, toți

criticând-o pentru netemeinicie, procurorul solicitând majorarea pedepselor,

iar inculpații reducerea acestora.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

penală nr. 281 din 18 august 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și de inculpații T.O.N., Z.C.S. și B.I.C.,

împotriva sentinței penale nr. 283 din 21 mai 2004 a Tribunalului Brașov.

S-a dedus prevenția inculpaților de

la data de 21 mai 2004 la zi și s-a menținut arestarea preventivă a acestora.

Nemulțumiți și de această hotărâre,

în termenul legal, atât parchetul precum și cei trei inculpați au declarat

recurs, reluând motivele invocate în apel respectiv parchetul solicitând

majorarea pedepselor iar inculpații, reducerea acestora.

În plus inculpații Z.C.S. și B.I.C.

au cerut în principal achitarea, în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.,

deoarece deși au lovit victima, aceste agresiuni ale lor, nu au fost

determinante în producerea morții, iar inculpatul T.O.N. a mai cerut ca,

reducerea pedepsei să aibă loc ca urmare a recunoașterii în favoarea sa, a

circumstanței atenuante, a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C.

pen.

Recursurile sunt nefondate.

Examinând actele și probele cauzei

în raport de criticile aduse de recurenți, precum și din oficiu se constată că,

acestea au fost evaluate corect și corespunzător activității infracționale,

efectiv desfășurată de fiecare făptuitor, judicios s-a stabilit situația de

fapt, iar încadrarea juridică este cea legală.

Astfel, întreg materialul probator

dovedește că toți cei 3 inculpați în stare de ebrietate fiind, au aplicat

lovituri repetate victimei, cu pumnii, picioarele și cu un lemn, în zone

vitale, cap și torace, existând raport direct cauzal, între acestea și decesul

părții vătămate.

Cum, agresiunea a durat un timp și

cum s-au cauzat suferințe prelungite prin ruptura organelor interne și prin

multiplele fracturi costale, pe deplin justificat s-a reținut încadrarea

juridică, de omor deosebit de grav prin cruzimi și săvârșit în condițiile

circumstanței agravante, prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen., adică de trei

persoane împreună.

De asemenea, pe baza aceluiași

probatoriu în mod justificat, nu s-a reținut și nu se poate reține circumstanța

atenuantă a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., solicitată

în apărare de toți inculpații și care ar fi constat în propunerea victimei de a

avea relații intime, cu prietena inculpatului T.O.N., martora R.I., fiind o

vădită disproporție, între pretinsul act provocator și riposta inculpaților,

astfel după cum a fost expusă.

În raport de cele analizate, nu

poate fi primită, nici cererea de achitare, formulată de inculpații Z.C.S. și B.I.C.,

probatoriul infirmând-o.

Trecând în final, la verificarea

motivului comun de recurs și care vizează cuantumul sancțiunilor penale

aplicate, în raport de criteriile generale de individualizare, prevăzute de art.

72 C. pen., dar și de scopul acestora prevăzută de art. 52 C. pen., care

trebuie să asigure nu numai reinserția socială a acuzatului, ci și prevenția

generală față de cei tentați a comite fapte penale, se va reține de asemenea

că, nu este fondat.

Astfel, pedepsele de câte 18 ani

închisoare, aplicate inculpaților T.O.N. și Z.C.S. și de 15 ani închisoare

aplicată inculpatului B.I.C., față de condițiile concrete în care s-a săvârșit

omorul deosebit de grav și prin cruzimi, dar și de datele ce caracterizează

persoana inculpaților, nu pot fi apreciate nici ca excesive și nici ca

insuficiente.

Ca atare, acestea vor fi menținute,

ca de altfel și hotărârea atacată, ca temeinică și legală, iar recursurile

respinse, ca nefondate, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

Prin aplicarea art. 381 și art. 192 C.

proc. pen., se va deduce timpul arestării preventive pentru fiecare inculpat

recurent ce va fi obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpații T.O.N., Z.C.S.

și B.I.C., împotriva deciziei penale nr. 281 din 18 august 2004 a Curții de

Apel Brașov.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților T.O.N. și B.I.C., timpul arestării preventive de la 9 martie 2003 la

15 octombrie 2004, iar pentru inculpatul Z.C.S., timpul arestării preventive de

la 8 iulie 2003 la 15 octombrie 2004.

Obligă recurenții inculpați să plătească

statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 octombrie 2004.