ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5334/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 275 din 8 iulie 2004, Tribunalul Botoșani a condamnat, printre alții, pe inculpații: 1. C.M., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare. În temeiul art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și șase luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3156 din 11 decembrie 2001 a Judecătoriei Botoșani, pedeapsă pe care a adiționat-o la pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul având de executat în total pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare. 2. F.G., pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a menținut starea de arest și s-a dedus din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării preventive a inculpaților de la data de 3 februarie 2004 la 8 iulie 2004. Inculpații au fost obligați, în solidar, să plătească părții civile C.G.O. sumele de 5.375.500 lei daune materiale și 10.000.000 lei daune morale. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În după amiaza zilei de 30 ianuarie 2004, după ce a ieșit de la serviciu, partea vătămată C.G.O. a scos de pe card suma de 2.000.000 lei. După ce a trecut pe la o casă de pariuri și o agenție loto, de unde și-a cumpărat bilet, s-a întâlnit cu martorul D.D. S-au deplasat împreună la barul D. din Botoșani, unde au consumat băuturi alcoolice.

La o masă vecină se aflau cei 3 inculpați împreună cu martora H.M. Partea vătămată a achitat consumația scoțând din buzunar teancul de bancnote, fapt ce le-a atras atenția inculpaților, care s-au hotărât să o tâlhărească. În jurul orelor 22,30 – 23,00, partea vătămată a părăsit barul și s-a îndreptat spre capătul liniei de tramvai nr. 1, fiind urmărită de către inculpați și martora H.M. După ce partea vătămată a intrat într-un alt bar de pe traseu, inculpații au condus-o acasă pe martoră, după care, s-au reîntors în apropierea barului. Când partea vătămată a ieșit și s-a îndreptat spre casă, pe Aleea Curcubeului, profitând de întuneric și de faptul că strada era pustie, cei 3 inculpați s-au apropiat prin spatele părții vătămate, iar inculpatul C.M.

l-a lovit în zona feței, sub ochiul drept, cu o scrumieră din plastic pe care o luase din bar. În continuare toți inculpații au lovit victima cu pumnii și picioarele, iar când aceasta a căzut, inculpații C.M. și F.G. au controlat-o prin buzunare însușindu-și banii și o legătură de chei. În urma loviturilor partea vătămată a suferit leziuni traumatice vindecabile în 14-15 zile de îngrijiri medicale, fără a fi spitalizată. Acesta a susținut că inculpații i-au sustras suma de 1.600.000 lei, însă inculpații au arătat că suma sustrasă a fost doar de 10.500 lei, pe care au cheltuit-o în aceeași seară pe băuturi alcoolice tot la barul D. În ziua de 1 februarie 2004, inculpatul F.G. a povestit prietenei sale, martora H.M., ce s-a întâmplat după ce a condus-o acasă, în seara zilei de 30 ianuarie 2004, respectiv modul cum a fost lovită și deposedată victima de o legătură cu chei.

Împotriva hotărârii au formulat apel inculpații și partea vătămată. C.M. a solicitat, în principal, achitarea, pentru că nu a comis fapta [(art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.)], în subsidiar, achitarea pentru că în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie nici sub aspectul laturii obiective nici subiective [(art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.)], iar în al treilea rând reducerea pedepsei aplicate. F.G. a solicitat, de asemenea, achitarea sa în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) sau art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. A cerut, de asemenea, dacă nu sunt luate în considerare primele două motive invocate, reducerea pedepsei aplicate. Partea vătămată, prin motivele de apel formulate în scris și pe care nu l-a susținut oral, lipsind de la dezbateri, a cerut majorarea pedepselor aplicate inculpaților și a daunelor morale la 50.000.000 lei.

Prin decizia penală nr. 248 din 23 august 2004, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondate, apelurile declarate de partea civilă și inculpați, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond. Împotriva deciziei au declarat recurs inculpații F.G. și C.M., solicitând admiterea recursurilor, casarea hotărârilor și, pe fond, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepselor. Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele motive: Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de aceștia.

Criticile invocate de recurenți în faza judecării apelului și reluate, cu ocazia formulării recursurilor, au fost corect respinse de instanța de apel, care le-a analizat minuțios, înlăturându-le motivat. Examinând probatoriul administrat, în raport de criticile aduse hotărârilor pronunțate, cât și din oficiu, se reține că situația de fapt este corespunzătoare acestuia, precum și activității infracționale efectiv întreprinse de inculpați. Susținerile recurenților inculpați, în sensul că nu sunt autorii infracțiunii de tâlhărie reținute în sarcina lor sunt contrazise de probele administrate în cauză. Astfel, din chiar declarațiile inculpaților C.M.

și F.G., date în fața poliției municipiului Botoșani și la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, rezultă fără dubiu că sunt autorii infracțiunii de tâlhărie, aceștia recunoscând faptele și relatând cum acestea s-au petrecut, momentul luării hotărârii infracționale (împreună cu al treilea inculpat, care nu a declarat recurs) respectiv faptul că inculpatul C.M. a lovit victima cu scrumiera în zona capului (feței) și a luat cheile ce i-au căzut din buzunar, inculpatul F.G. a sustras suma de 10.500 lei din buzunarul din față al pantalonilor victimei, iar toți cei trei inculpați au lovit victima cu pumnii și picioarele, în timp ce aceasta era căzută la pământ. Alte probe administrate în cauză sunt: - procesul verbal de cercetare la fața locului; - procesul verbal de examinare a îmbrăcămintei victimei; - declarația martorei A.E.G., sora victimei, care confirmă cele spuse de aceasta.

Față de probatoriul care dovedește că inculpații sunt autorii infracțiunii de tâlhărie, susținerile acestora că nu au săvârșit infracțiunea nu pot fi primite. Cu privire la solicitarea de reducere a pedepselor, Curtea apreciază că au fost respectate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracțiunii, împrejurările și modalitatea concretă de comitere a faptelor, cât și persoana inculpaților (atitudine procesuală nesinceră, inculpatul C.M. are antecedente penale), astfel încât pedepsele aplicate sunt just individualizate, fiind în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. În consecință, nu sunt motive care să justifice reducerea pedepselor aplicate inculpaților.

În baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să fie respinse, ca nefondate, recursurile declarate, conform dispozitivului. În baza dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., vor fi obligați recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.M. și F.G. împotriva deciziei penale nr. 248 din 23 august 2004 a Curții de Apel Suceava. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la 3 februarie 2004 la 19 octombrie 2004. Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.600.000 lei, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 octombrie 2004.