ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6683/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe

rolul Tribunalului Mureș la data de 30 ianuarie 2002, reclamantul A.D. a

formulat contestație împotriva deciziei nr. 4 din 11 ianuarie 2002 emisă de

Universitatea de medicină și farmacie Târgu-Mureș, solicitând desființarea

deciziei atacate și obligarea intimatei la restituirea în natură a imobilului

situat în Târgu-Mureș, compus din teren fără construcții în suprafață de 2005

mp.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că la data de 12 noiembrie 2001 a adresat o notificare Universității de

medicină și farmacie Târgu-Mureș, solicitând restituirea în natură a imobilului

situat în Târgu-Mureș, compus din teren în suprafață de 2005 mp, imobil

moștenit de reclamant de la defunctele A.E. și A.J.

Prin decizia nr. 4 din 11 ianuarie 2002,

intimata a respins cererea de restituire a imobilului ca fiind nelegală și

netemeinică.

Prin sentința civilă nr. 602 din 22

noiembrie 2002, Tribunalul Mureș a respins excepția privind lipsa calității

procesuale active a contestatorului A.D. invocată de intimată prin întâmpinarea

formulată la data de 25 martie 2002.

De asemenea, a admis contestația

formulată de reclamant, a anulat decizia nr. 4 din 11 ianuarie 2002 emisă de

Universitatea de medicină și farmacie Târgu-Mureș și a dispus restituirea în

natură a imobilului în litigiu.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantului este nefondată întrucât certificatul de moștenitor nr. 60/1996

atestă calitatea reclamantului de moștenitor al defunctelor A.E. și A.J.,

proprietarele tabulare ale imobilului în litigiu. Faptul că respectivul

certificat de moștenitor a fost anulat prin hotărâre judecătorească nu prezintă

relevanță în cauză, în opinia instanței de fond, întrucât motivul anulării îl

constituie categoria bunului imobil ce a format obiectul devoluțiunii

succesorale și nu lipsa vocației la succesiune a reclamantului.

În ceea ce privește fondul cauzei,

instanța a apreciat că terenul revendicat de reclamant nu intră sub incidența

legilor care reglementează materia fondului funciar (Legea nr. 18/1991, Legea nr.

167/1998, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 112/1995), aflându-se în categoria

terenurilor reglementate de art.16 din Legea nr. 10/2001, printre care se află

și imobilele ocupate de unități bugetare de învățământ, dacă ele au fost

„preluate fără titlu valabil”.

S-a mai reținut că prevederile art. 16

alin. (4) din Legea 10/2001 au caracter special și prioritar în speță, neputând

fi invocată Legea nr. 84/1995 care prin art. 166 reglementează la nivel general

situația patrimoniului unităților de învățământ de stat.

Ori, intimata Universitatea de

medicină și farmacie Târgu-Mureș deține imobilul din anul 1945, însă ea nu

poate invoca dispozițiile art. 27 din Legea nr. 115/1938 (deoarece nu s-a

înscris în Cartea funciară) și nici dispozițiile art. 28 din aceeași lege

întrucât nu deține nici un titlu valabil de preluare pentru a beneficia de buna

credință în accepțiunile Legii nr. 10/2001.

Împotriva sentinței civile nr. 602 din

22 noiembrie 2002 a declarat apel intimata Universitatea de medicină și

farmacie Târgu-Mureș, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.

În esență, în motivele de apel s-a

susținut că imobilul în litigiu nu face obiectul Legii nr. 10/2001, prima

instanță ignorând prevederile art. 10 din această lege privind întinderea

restituirii și nu s-a dovedit de către reclamant și de către instanță preluarea

imobilului de către stat în mod abuziv. Că, în mod greșit, instanța a dat

eficiență unui act de donație în favoarea antecesorilor reclamantului, statuând

că ulterior nu a avut loc nici o expropriere, însă actul de donație nu se

găsește în materialul arhivistic privind cărțile funciare.

S-a mai susținut că, potrivit art. 166

din Legea învățământului nr. 84/1995, baza materială a instituțiilor de

învățământ superior de stat este de drept proprietatea acestora, fiind domeniu

public.

Prin decizia civilă nr. 63/A din 28

mai 2003, Curtea de apel Târgu-Mureș a admis apelul declarat de intimata

Universitatea de medicină și farmacie Târgu-Mureș, a schimbat în tot hotărârea

atacată, în sensul că a respins ca nefondată contestația reclamantului A.D.

În motivarea acestei soluții se

arată, în esență, că terenul în litigiu a fost preluat de la proprietarul

tabular în anul 1941, trecând succesiv de la Statul Maghiar la Statul Român,

prin Ministerul de Război al României, care la data de 6 martie 1945 îl avea

deja în administrare și apoi l-a cedat Ministerului Educației Naționale, în

urma înființării Universității de medicină și farmacie Târgu-Mureș. Astfel,

prima instanță nu a analizat acest aspect, respectiv faptul că imobilul nu cade

sub incidența Legii nr. 10/2001, respectiv a perioadei de referință prevăzută

de lege și H.G. nr. 498 din 14 mai 2003.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul A.D., solicitând modificarea deciziei atacate, în sensul

respingerii apelului intimatei.

Recurentul susține că în mod greșit

instanța a reținut că imobilul nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001,

raportat la perioada de referință 6 martie 1945-22 decembrie 1989 și la

valabilitatea titlului prin care statul a preluat imobilul.

Astfel, actele invocate de intimată

ca temei legal al preluării de către stat a imobilului în litigiu sunt emise

după data de 6 martie 1945 și deci intră sub incidența prevederilor Legii nr. 10/2001,

fără a putea fi considerate „titluri valabile de preluare la stat” a

imobilului. Pe de altă parte, aceste acte nu fac referire la transferul vreunui

drept de proprietate ci doar la transferul dreptului de folosință.

Prin urmare, nefăcându-se dovada

preluării de către stat a imobilului anterior datei de 6 martie 1945, devin

aplicabile dispozițiile art. 9 alin. (1) și art. 16 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

S-a criticat astfel faptul că, în

mod greșit, instanța de apel a considerat că în cauză nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 16 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

Intimata Universitatea de medicină

și farmacie Târgu-Mureș a formulat întâmpinare, solicitând respingerea

recursului și menținerea deciziei pronunțată de instanța de apel.

Rezumând, intimata a susținut în

întâmpinare că recursul este nefondat întrucât terenul în litigiu nu face

obiectul Legii nr. 10/2001, fiind preluat de la proprietar în anul 1941, din

același an fiind încorporat incintei actualei UMF, trecând succesiv de la

Statul Maghiar la Statul Român, prin Ministerul de Război, de la acesta la

Ministerul Educației Naționale, pentru facultatea de medicină, astfel că la

data de 6 martie 1945 era deja în administrarea Ministerului de Război,

nefăcând niciodată obiectul unei preluări abuzive de către autoritățile române.

Recursul reclamantului A.D. este nefondat,

pentru considerentele ce vor urma:

Potrivit actelor aflate la dosar,

terenul în litigiu a fost preluat de la proprietarul tabular la data de 26

noiembrie 1941 (conform extrasului de Carte funciară), trecând succesiv de la

Statul Maghiar la Statul Român, prin Ministerul de Război al României, care, la

data de 6 martie 1945, îl avea deja în administrare și apoi a fost trecut la

Ministerul Educației Naționale, în urma înființării Universității de medicină

și farmacie în Târgu-Mureș.

Se constată astfel că imobilul a

fost preluat în perioada de referință prevăzută de Legea nr. 10/2001 și H.G.

nr. 498 din 14 mai 2003 (6 martie 1945-22 decembrie 1989) de Statul Român de la

Statul Maghiar și nicidecum de la fostul proprietar.

Susținerea recurentului că în Cartea

funciară s-a notat dreptul de expropriere în favoarea Statului Maghiar fără a

fi urmat de înscrierea exproprierii efective nu poate fi reținută întrucât, așa

cum corect a reținut instanța de apel, în fapt această publicitate s-a produs

când imobilul se afla în stăpânirea Statului Maghiar.

Legea nr. 10/2001 arată în art. 1 că

imobilele preluate în mod abuziv de către stat în perioada 6 martie 1945-22

decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940

asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie de regulă în natură, în

condițiile prezentei legi.

Așadar, domeniul de aplicare al

Legii nr. 10/2001 îl constituie imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie

1945-22 decembrie 1989, denumită „perioadă de referință”, singura excepție

expresă fiind rechizițiile efectuate în baza Legii nr. 139/1940 și care se

referă strict numai la acele bunuri rechiziționate în temeiul legii respective

ce se aflau și se află pe teritoriul actual al României.

Instanța de apel a reținut în mod

corect că imobilul revendicat nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 întrucât

nu se încadrează în perioada de referință menționată anterior, fapt pentru care

nici nu s-a mai intrat în analizarea celorlalte motive de apel invocate.

Susținerea reclamantului potrivit

căreia Universitatea de medicină și farmacie Târgu-Mureș ar fi preluat imobilul

după 6 martie 1945 nu atrage incidența Legii nr. 10/2001, întrucât nu această

preluare este determinantă în a încadra cererea de restituire în sfera de

aplicare a acestei legi, ci preluarea efectivă de la fostul proprietar care s-a

realizat în anul 1941.

În consecință, recursul declarat de

reclamantul A.D. în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va fi respins ca

nefondat pentru considerentele expuse anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul

A.D. împotriva deciziei nr. 63/A din 28 mai 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie

2004.