ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5973/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 726 din 27

decembrie 2002, Tribunalul Dolj, a condamnat pe inculpatul G.G. la 2 ani

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) din același cod, prin schimbarea

încadrării juridice din 14 infracțiuni prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de

încercare de 4 ani.

În baza art. 257 alin. (2) C. pen.,

combinat cu art. 118 lit. d) C. proc. pen., s-a confiscat de la inculpat suma

de 2.100.000 lei.

Potrivit art. 257 alin. (2) C. pen.,

s-a confiscat câte 300.000 lei de la numiții A.F., A.C., B.F.C., I.A.M., G.F.C.

și A.M.C. și câte 350.000 lei de la numiții C.H.I., C.A.C. și S.M.

Pentru pronunțarea hotărârii, prima

instanță a reținut următoarea stare de fapt:

Inculpatul G.G., student la F.E. din

cadrul Universității Craiova, în ziua de 18 ianuarie 2001, s-a întâlnit cu

A.F.C., în barul facultății.

c

u

acest prilej, a aflat că acesta și alți colegi care îl însoțeau, toți studenți

în anul III secția „Centrale Termoelectrice”, urmează să susțină la 22 ianuarie

2001 examen la disciplina „electronică digitală”, cu profesorul F.V., studenții

exprimându-și teama de a nu promova examenul, fiind insuficient pregătiți.

În această situație, prevalându-se

de o relație apropiată cu profesorul F.V., căruia îi fusese colaborator timp

îndelungat la Studioul de televiziune T.U., inculpatul a pretins de la fiecare

student suma de 350.000 lei pentru a interveni la profesor, ca acesta să le

acorde o notă suficientă promovării examenului, precizându-le că 300.000 lei îi

va da profesorului, iar 50.000 lei îi va opri pentru sine.

Motivați de faptul, cunoscut unora

dintre cei prezenți, că inculpatul este în bune relații cu profesorul

examinator, un număr de 15 studenți i-au înmânat lui G.G. sume de bani,

cuprinse între 300.000 lei și 350.000 lei.

Pentru a-i convinge de veridicitatea

afirmațiilor sale, inculpatul l-a rugat pe C.F.C. să-l însoțească la sediul

postului de televiziune, unde el a intrat într-un birou și revenind i-a

comunicat martorului că examenul va fi promovat.

Din probatoriul administrat a

rezultat că inculpatul nu a efectuat demersuri la profesorul F.V., în sensul

dorit de studenți și nici nu i-a înmânat acestuia vreo sumă de bani.

Prin decizia penală nr. 322 din 3

iunie 2003, Curtea de Apel Craiova, admițând apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Dolj, a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. și

reținând, în favoarea inculpatului, circumstanțe atenuante, prin aplicarea art.

74 – art. 76 C. pen., a redus pedeapsa stabilită acestuia la 1 an închisoare.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul care, prin apărător, a solicitat menținerea hotărârii primei

instanțe prin aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., suspendându-se

condiționat executarea pedepsei, față de faptul că au trecut patru ani de la

săvârșirea faptelor, timp în care inculpatul s-a căsătorit, având și un copil

minor. Inculpatul regretă fapta și a restituit sumele de bani primite de la

studenți.

Recursul este nefondat.

Instanța de control judiciar a

reținut, pe baza probelor administrate în cauză, o situație de fapt corectă,

încadrând corespunzător, din punct de vedere juridic, faptele săvârșite de

inculpat.

Înalta Curte constată că la

individualizarea pedepsei aplicate inculpatului au fost respectate, de către

instanța de apel, criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., aceasta stabilind o

pedeapsă just individualizată, raportată la pericolul social ridicat al

faptelor săvârșite, la stăruința inculpatului în săvârșirea lor, antrenând mai

multe persoane și împrejurarea că el a mai fost condamnat în antecedente,

respectiv în 1998 la 3 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.

312 C. pen.

De asemenea, inculpatului i s-au

acordat circumstanțe atenuante, fiindu-i redusă substanțial pedeapsa, sub

minimul special prevăzut de lege.

Față de aceste elemente, corect

instanța de apel a apreciat că pedeapsa închisorii cu executare în regim de

detenție, este în măsură să atingă scopul reeducării inculpatului și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni conform art. 52 C. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul inculpatului în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând hotărârea atacată, ca fiind

temeinică și legală.

În conformitate cu dispozițiile art.

192 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul G.G., împotriva deciziei penale nr.

322 din 3 iunie 2003 a Curții de Apel Craiova.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 noiembrie 2004.