ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1896/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Dolj, prin sentința penală nr. 155 din 12 martie 2002, a condamnat pe inculpatul G.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) din același cod. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani, inculpatul fiind obligat ca pe durata acestui termen să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 din același cod. S-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive cu începere de la 6 septembrie 2001, la zi.

Totodată, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere, iar în temeiul art. 118 lit. d) din același cod, s-a confiscat de la inculpat suma de 100 mărci germane. S-a reținut, în esență, că inculpatul, în calitate de profesor la Facultatea de Științe Economice, din cadrul Universității din Craiova, a pretins și primit de la studenta C.E., suma de 300 mărci germane, pentru a promova la trei examene în sesiunea din toamna anului 2001. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 366 din 9 septembrie 2002, a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul G.I. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul.

În recursul său, parchetul a susținut că în mod greșit s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, fapta săvârșită fiind de o gravitate deosebită. La rândul său, inculpatul a solicitat să se constate că nu sunt suficiente probe, pentru stabilirea vinovăției sale, așa încât se impune achitarea sa de orice penalitate. Ambele recursuri sunt nefondate. Vinovăția inculpatului a fost corect reținută de instanțe pe baza probelor administrate, respectiv declarațiile martorilor audiați în cauză și a procesului-verbal de prindere în flagrant a inculpatului în momentul primirii sumei de 200 mărci germane. Aceste probe exclud orice dubiu cu privire la vinovăția inculpatului și fac inutile speculațiile pe tema unor mici inadvertențe între declarațiile martorilor.

Referitor la pedeapsă, se constată că a fost just individualizată, cu respectarea criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen. Modul de executare (suspendarea sub supraveghere) apare justificat în raport de elementele ce caracterizează persoana inculpatului și anume, faptul că în calitate de profesor universitar, doctor, a editat mai multe lucrări științifice și a fost caracterizat la superlativ atât de colegi cât și de instituția din care face parte, aspecte ce întăresc convingerea că reintegrarea sa socială se poate face fără executarea pedepsei în regim de detenție. De altfel, la o concluzie asemănătoare a ajuns și Serviciul de reintegrare socială a infractorilor și de supraveghere a executării sancțiunilor neprivative de libertate de pe lângă Tribunalul Dolj, prin referatul de evaluare din 4 martie 2001. În consecință, atât recursul parchetului, cât și al inculpatului sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.

Ca o consecință a respingerii recursului, inculpatul recurent va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 366 din 9 septembrie 2002 a Curții de Apel Craiova. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2003.