ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 93/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

SC C. SA Tecuci, în

contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Galați, a solicitat

recunoașterea dreptului de scutire de la plata obligațiilor bugetare restante

la 31 noiembrie 2001, potrivit Legii nr. 254/2002, modificată prin O.U.G. nr. 209/2002.

Reclamanta a arătat că la 6

iulie 2001, când a intrat în vigoare Legea nr. 268/2001, acționar majoritar era

fostul F.P.S., actualmente A.P.A.P.S., care la data de 19 februarie 2002,

deținea 71,4696% din capitalul social. În administrarea societății erau la data

respectivă și în prezent, terenuri proprietate publică și privată a statului,

astfel că a fost înscrisă în anexa acestei legi, la poziția 325, precum și în Anexa

nr. 1 poziția 334 din O.U.G. nr. 198/1999. Ulterior, la 19 februarie 2002,

pachetul majoritar a fost transmis de către F.P.S., către P.G.

Deși societatea nu și-a

schimbat nici profilul și nici capitalul social sau patrimoniul, s-a omis

trecerea ei în continuare. în anexa Legii nr. 254/2002 și în O.U.G. nr. 209/2002,

pentru a beneficia în continuare de dispozițiile de clemență fiscală ale

acestor acte normative.

Curtea de Apel Galați, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 151 din 16

octombrie 2003, a admis acțiunea și a constatat că reclamanta este îndreptățită

să beneficieze de dispozițiile de clemență fiscală instituite prin Legea nr. 254/2002,

cu modificările ulterioare.

Considerând hotărârea

nelegală, pârâta a declarat recurs și a solicitat, casarea în temeiul art. 304 pct.

3 C. proc. civ., cu referire la art. 2 pct. 1 lit. c), coroborat cu art. 3 pct.

1 și trimiterea cauzei, spre soluționare, Tribunalului Galați, întrucât pârâta

este autoritate administrativă locală.

Se mai arată că acțiunea de

față nu are nici obiect, întrucât nu se atacă concret un act administrativ, ci

se solicită o constatare, care nu este de competența contenciosului.

În caz contrar, trebuia

reținut că nu s-a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr.

29/1990.

Recursul este fondat,

potrivit celor ce se vor arăta:

În conformitate cu

dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., curțile de apel judecă în primă

instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind

actele autorităților și instituțiilor centrale.

În cauză, pârâta este o

autoritate locală, astfel competența de soluționare revenea tribunalului.

Cum dosarul a fost

soluționat de o instanță necompetentă material, se va admite recursul, în baza art.

313 C. proc. civ. și se va casa sentința, cu trimitere, spre soluționare,

Tribunalului Galați, unde celelalte critici invocate prin recurs, urmează a fi

analizate ca apărări ale părții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați împotriva sentinței civile nr. 151

din 16 octombrie 2003, a Curții de Apel Galați, secția de contencios

administrativ.

Casează sentința, cu

trimiterea cauzei, spre competentă soluționare, la Tribunalul Galați.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 ianuarie 2005.