ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1018/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 16 din 24

aprilie 2003, Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Olt, în fond după

casare, a respins contestațiile formulate de petenții O.I., T.M. și P.N.,

împotriva deciziei de imputare nr. 36 din 25 aprilie 2001, decizie pe care a

menținut-o ca legală și temeinică.

S-a reținut că în cauză sunt

întrunite elementele răspunderii materiale ale celor trei contestatori care se

fac vinovați de producerea prejudiciului cauzat Spitalului Scornicești, astfel

că s-au emis decizii de imputare directorului (T.M.), directorului economic (P.N.)

și contabilului-șef (O.I.). În condițiile în care s-a constatat că aceștia nu

și-au respectat sarcinile de serviciu conform fișei posturilor atașate la

dosar, s-au înlăturat ca neconcludente, concluziile raportului de expertiză

tehnică și contabilă.

Prin decizia nr. 443 din 27

iunie 2003, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a României a respins

recursul jurisdicțional formulat de cei trei contestatori împotriva sentinței nr.

16/2003, a Colegiului jurisdicțional Olt.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de recurs jurisdicțional a reținut că scoaterea de sub urmărirea

penală a contestatorilor prin Ordonanța din 22 martie 2002 a Parchetului de pe

lângă Tribunalul Olt, nu poate avea drept consecință înlăturarea răspunderii

materiale a acestora, pentru pagubele imputate.

S-a subliniat că prima

instanță a reținut în mod corect că în cadrul controlului efectuat s-au

constatat nereguli în evidențele mijloacelor fixe, în ce privește inventarierea

patrimoniului Spitalului Scornicești, în aprovizionarea cu materiale și în

întocmirea documentațiilor necesare pentru efectuarea unor lucrări de amenajare

și întreținere a spitalului și că de toate aceste nereguli se fac vinovate

persoanele cărora li s-a emis decizia de imputație.

Referindu-se la Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, s-a arătat că, de fapt, din chiar cuprinsul

acesteia se desprinde concluzia că în cazul anumitor abateri și nereguli sunt

întrunite elementele răspunderii materiale sau ale răspunderii civile pentru

pagubele constatate.

În privința celor două

expertize extrajudiciare s-a punctat că expertiza tehnică a analizat abaterile

doar din punctul de vedere al răspunderii penale, care nu s-a conturat, iar

expertiza contabilă a evidențiat suficiente elemente care conduc la stabilirea

răspunderii materiale în sarcina recurenților, pentru paguba de 416.818.797

lei.

În termen legal și în

temeiul art. 82 și 84 din Legea nr. 94/1992, republicată, împotriva

sus-amintitei decizii a secției jurisdicționale au declarat recurs, O.I., T.M.

și P.N.

În motivarea cererii de

recurs s-a pus accent pe greșita interpretare dată de ambele instanțe,

expertizelor efectuate în faza de urmărire penală. Concluziile celor două

expertize, tehnică și contabilă, au fost înlăturate nejustificat, fără a se

observa că aprecierile privind o eventuală răspundere materială, se referă la o

altă persoană, decât cea a contestatorilor, respectiv la I.N. - gestionar.

Soluția instanțelor s-a

bazat în exclusivitate pe conținutul actului de audit intern, în acest fel

analizându-se ca element al prejudiciului, și o sumă care nu fusese imputată

celor trei contestatori, respectiv cea plătită nelegal către SC N.I. SRL.

Din moment ce prin ordonanța

Parchetului s-a concluzionat că nu există prejudiciu, iar în măsura în care

există acesta este imputabil unei alte persoane, recurenții au solicitat

casarea celor două hotărâri, admiterea contestației și anularea deciziei de

imputare emisă în ce îi privește.

Prin întâmpinare, intimatul

Spitalul Pneumoftiziologic Scornicești a cerut menținerea deciziei de

întâmpinare nr. 36 din 25 aprilie 2001, emisă de Direcția de Sănătate Publică

Olt.

Analizând decizia recurată,

în raport cu criticile formulate de contestatori, Înalta Curte de Casație și

Justiție reține că recursul este fondat și va fi admis în temeiul art. 312 C.

proc. civ., cu referire la art. 304

1

din același cod.

Din examinarea probatoriului

administrat de instanța de fond, se constată că existența unui prejudiciu

imputabil celor trei recurenți-contestatori, este stabilită numai pe baza

constatărilor făcute în cadrul controlului efectuat de organele proprii,

respectiv a raportului de audit intern înregistrat sub nr. 1585 din 19 aprilie

2001, la Direcția județeană de Sănătate Publică Olt.

În mod greșit s-au înlăturat

concluziile celor două expertize, contabilă și tehnică, ce au stat la baza

Ordonanței Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, din 22 martie 2002.

O analiză temeinică a actului

de scoatere de sub urmărirea penală a celor trei contestatori, pune în evidență

un aspect esențial, respectiv acela al inexistenței prejudiciului presupus a fi

cauzat de aceștia.

În lipsa acestui element al

răspunderii materiale, atât soluția instanței de fond, cât și cea a instanței

de recurs jurisdicțional apar ca netemeinice și nelegale.

De altfel, nici una din

instanțe nu argumentează înlăturarea concluziilor celor două expertize,

rezumându-se doar la a face distincție între răspunderea penală și cea

materială.

Observarea atentă a

probatoriului evidențiază că s-a stabilit ca fiind întrunite elementele

răspunderii materiale, numai în ce privește pe numita I.N.

În condițiile inexistenței

prejudiciului, ca element fundamental al răspunderii materiale, se reține că

decizia de imputare nr. 36 din 25 aprilie 2001 a fost emisă de Direcția de

Sănătate Publică Olt, cu încălcarea legii, așa încât se impune exonerarea

recurenților de plata sumei stabilite prin această decizie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

O.I., T.M. și P.N., împotriva deciziei nr. 443 din 27 iunie 2003, a Curții de

Conturi a României, secția jurisdicțională.

Casează decizia atacată și

sentința nr. 16 din 24 aprilie 2003, a Colegiului jurisdicțional Olt și în fond,

admite contestația și anulează decizia de imputare nr. 36 din 25 aprilie 2001,

emisă de Direcția de Sănătate Publică Olt și exonerează contestatorii de la

plata sumei de 416.818.797 lei.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 februarie 2005.