ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5818/2004

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 989 din 10 august 2004, pronunțată în dosarul nr. 1121/2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul S.V.D. Instanța a reținut că, potrivit referatului de anchetă socială, familia condamnatului nu are nevoie de sprijin din partea acestuia, contrar celor susținute de petent. Totodată, a constatat că nici motivele invocate de condamnat în cererea sa nu se încadrează în acelea cerute de lege pentru întreruperea executării pedepsei. Prin decizia penală nr. 672/ A din 17 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.

Împotriva acestei decizii, condamnatul a declarat recurs, considerând că există motive pentru întreruperea executării pedepsei. Examinând recursul, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru motivele ce urmează: În cuprinsul cererii sale de întrerupere a executării pedepsei de 12 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. (sentința penală nr. 27 din 28 martie 2002 a Tribunalului Călărași), condamnatul a susținut că părinții săi sunt grav bolnavi, nu au nici un venit și nu se pot întreține singuri, iar casa părintească este în stare de degradare. A mai susținut că are doi copii minori, soția sa nu lucrează, fiind întreținută necorespunzător de părinții ei.

Ancheta socială efectuată în cauză a constatat însă că părinții condamnatului nu sunt bolnavi, casa în care locuiesc este în stare bună, au în proprietate un teren agricol extravilan de 1 ha și au venituri lunare de 2.097.000 lei. Înalta Curte constată că soluția ambelor instanțe de respingere a cererii condamnatului este justificată pentru că, pe de o parte, motivele invocate de acesta nu constituie împrejurări speciale din cauza cărora continuarea executării pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, iar pe de altă parte, nici motivele invocate nu au fost dovedite prin referatul de anchetă socială, astfel cum s-a menționat mai sus. În consecință, recursul declarat de condamnat va fi respins, ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.V.D. împotriva deciziei penale nr. 672/ A din 17 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 noiembrie 2004.