ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5277/2004

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 238 din 23 martie 2004 a Tribunalului Iași au fost condamnați inculpații Ș.C. și L.I. la pedepsele de câte 6 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen. Inculpații au fost obligați în solidar să plătească părții civile C.V. despăgubiri în sume de 40 milioane lei reprezentând daune morale și de 900.000 lei daune materiale. S-a respins cererea părții civile privind obligarea inculpaților la plata unei prestații periodice. Instanța a reținut în fapt că, în ziua de 12 mai 2003, a fost un conflict între victima C.V. și inculpatul L.I., victima reproșându-i inculpatului că a priponit un cal pe terenul proprietatea părinților victimei, situație ce s-a repetat de mai multe ori.

În noapte următoare, în timp ce victima stătea pe terenul său pentru a-și păzi animalele, a venit inculpatul L.I. însoțit de vecinul său, inculpatul Ș.C. și l-au lovit pe C.V. cu un par și o furcă pe tot corpul, după care l-au abandonat. Victima a fost găsită în cursul dimineții și transportată la spital unde s-a constatat că a suferit un traumatism cranio-facial, traumatism toracic și abdominal, fiind necesare îngrijiri medicale timp de 25 – 30 zile. Prin decizia penală nr. 280 din 17 august 2004 a Curții de Apel Iași s-a admis apelul părții civile, în sensul majorării despăgubirilor pentru daune morale de la 40 milioane lei la 50 milioane lei și a obligării inculpaților și la plata cheltuielilor de transport efectuate de victimă și dovedite în sumă de 570.000 lei.

S-au respins, totodată, apelurile inculpaților ca fiind nefondate. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații și partea civilă. Inculpații nu și-au motivat recursul și la termenul de judecată de astăzi, 15 octombrie 2004, au arătat că îl retrag. Având în vedere dispozițiile art. 385 4 alin. (2), raportat la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., urmează a se lua act de retragerea recursului de către inculpați. Aceștia vor fi obligați la plata către stat a cheltuielilor judiciare corespunzătoare. Partea civilă în recursul său a solicitat majorarea despăgubirilor atât pentru daune morale cât și materiale. Recursul nu este fondat. Este de principiu că prin natura lor, daunele morale nu pot fi stabilite pe baza unor criterii de ordin cantitativ, deoarece suferința umană nu poate fi compensată material.

Funcția daunelor morale este aceea de sprijin acordat persoanei vătămate pentru a se adapta la noua situație apărută după pierderea suferită printr-un fapt ilicit, iar stabilirea lor se face întotdeauna prin apreciere de către judecător pe baza întregului complex de împrejurări reflectat în actele dosarului. Evaluarea daunelor morale nu poate fi, în consecință, cenzurată decât dacă este vădit excesivă sau vădit derizorie. În cauza de față nu sunt însă, temeiuri pentru a se majora cuantumul daunelor morale acordate părții civile, cuantum deja majorat de instanța de apel.

În ceea ce privește despăgubirile pentru daune materiale, cerute de recurent, în sumă de 100 milioane lei, se constată că acordând recurentului despăgubiri în sume de 900.000 (la instanța de fond) și de 570.000 lei/în apel) instanțele au avut în vedere probele prezentate de partea civilă și anume: declarațiile martorilor care au fost remunerați pentru plata prestării unor munci în gospodărie, precum și tichetele pentru plata transportului la spitale și la organele judiciare. În mod corect instanțele au respins cererea părții civile privind plata îngrijirilor medicale pentru afecțiuni (miopie forte și infecție urinară) ce nu au legătură cu leziunile produse, cât și pentru plata unei prestații periodice, având în vedere că recurentul nu a rămas cu sechele de natură infirmizantă sau invalidantă.

Recursul declarat de partea civilă C.V. se va respinge, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă C.V., împotriva deciziei penale nr. 280 din 17 august 2004 a Curții de Apel Iași. Ia act de retragerea recursurilor declarate de inculpații Ș.C. și L.I. împotriva aceleeași decizii penale. Obligă recurenta parte civilă să plătească statului suma de 1.200.000 lei, cheltuieli judiciare. Obligă recurenții inculpați să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2004.