ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6001/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 342

din 17 aprilie 2003, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul P.M. la 8 ani

închisoare, pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută și pedepsită de

art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., a dedus prevenția de

la 23 aprilie 2002 la 14 mai 2002 și a respins cererea de despăgubiri civile

formulată de P.A.

În baza art. 188 din Legea

nr. 1978, a obligat inculpatul la 7.953.754 lei către Spitalul Clinic de

Urgență Iași.

Pentru a pronunța această

sentință, Tribunalul a reținut că la data de 20 noiembrie 2001, fiind în stare

de ebrietate, a lovit cu pietre poarta părții vătămate P.A. cu scopul de a se

apăra de câini.

Partea vătămată a ieșit la

poartă, înarmat cu o secure, afectat de zgomot, având în vedere și ora târzie,

22,00 la care avea loc incidentul.

Fără nici un avertisment,

inculpatul P.M. l-a lovit cu capul în figură, apoi i-a aplicat părții vătămate

o lovitură cu toporișca ce i-a căzut acestuia din mână provocându-i fracturi

costale C 10, C 11 dreaptă, cât și o plagă penetrantă cu eviscerație de mare

epiplon ce au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale și i-au pus viața în

pericol.

Apelul recurentului a fost

respins de Curtea de Apel Iași, iar cel al părții civile P.A. a fost admis,

dispunând ca inculpatul să-i plătească 30.000.000 lei daune materiale (decizia

penală nr. 238 din 29 iunie 2004).

Împotriva deciziei,

inculpatul a declarat recurs, solicitând aplicarea scuzei provocării prevăzută

de art. 73 lit. b) cu consecința reducerii pedepsei sub minimul prevăzut de

lege.

Recursul nu este fondat.

Instanțele de fond și de

apel au stabilit corect situația de fapt și încadrarea juridică dată faptei

comise de inculpat.

Din nici o probă nu a

rezultat că lovirea părții civile a fost urmare stării de tulburare provocată

de acesta inculpatului.

Partea civilă P.A. s-a

înarmat cu o toporișcă necunoscând împrejurarea că cel care a provocat zgomot

era nepotul său, nu a avut nici o intenție de a-l ataca pe acesta, ci din

contră, pe neașteptate a fost lovit inițial cu capul, iar apoi cu toporișca.

Actul medico legal relevă

lovire activă cu obiect tăietor înțepător, fiind exclus autoprovocarea, ceea ce

infirmă susținerea inculpatului că partea civilă a căzut în topor.

Ca atare, nu se confirmă

existența scuzei provocării, sub acest aspect cele două hotărârii fiind

temeinice și legale.

Cât privește pedeapsa de 8

ani închisoare aplicată, aceasta corespunde criteriilor de individualizare a

pedepsei stabilite în dispozițiile art. 72 C. pen.

Fapta prezintă un pericol

social crescut fiind o infracțiune contra vieții, urmările acesteia asupra

părții vătămate, în vârstă de 71 de ani au fost deosebite, viața fiindu-i pusă

în primejdie; pe de altă parte, instanțele au avut în vedere și vârsta

inculpatului cât și lipsa antecedentelor penale.

În consecință, recursul va

fi respins, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., neconstatându-se motive care examinate din oficiu, să conducă la casarea

hotărârilor.

Inculpatul recurent va fi

obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu

urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr.

238 din 29 iunie 2004 a Curții de Apel Iași.

Obligă pe recurentul

inculpat să plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 noiembrie 2004.