ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6001/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 342 din 17 aprilie 2003, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul P.M. la 8 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., a dedus prevenția de la 23 aprilie 2002 la 14 mai 2002 și a respins cererea de despăgubiri civile formulată de P.A. În baza art. 188 din Legea nr. 1978, a obligat inculpatul la 7.953.754 lei către Spitalul Clinic de Urgență Iași. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că la data de 20 noiembrie 2001, fiind în stare de ebrietate, a lovit cu pietre poarta părții vătămate P.A.

cu scopul de a se apăra de câini. Partea vătămată a ieșit la poartă, înarmat cu o secure, afectat de zgomot, având în vedere și ora târzie, 22,00 la care avea loc incidentul. Fără nici un avertisment, inculpatul P.M. l-a lovit cu capul în figură, apoi i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu toporișca ce i-a căzut acestuia din mână provocându-i fracturi costale C 10, C 11 dreaptă, cât și o plagă penetrantă cu eviscerație de mare epiplon ce au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale și i-au pus viața în pericol. Apelul recurentului a fost respins de Curtea de Apel Iași, iar cel al părții civile P.A. a fost admis, dispunând ca inculpatul să-i plătească 30.000.000 lei daune materiale (decizia penală nr. 238 din 29 iunie 2004). Împotriva deciziei, inculpatul a declarat recurs, solicitând aplicarea scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) cu consecința reducerii pedepsei sub minimul prevăzut de lege.

Recursul nu este fondat. Instanțele de fond și de apel au stabilit corect situația de fapt și încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat. Din nici o probă nu a rezultat că lovirea părții civile a fost urmare stării de tulburare provocată de acesta inculpatului. Partea civilă P.A. s-a înarmat cu o toporișcă necunoscând împrejurarea că cel care a provocat zgomot era nepotul său, nu a avut nici o intenție de a-l ataca pe acesta, ci din contră, pe neașteptate a fost lovit inițial cu capul, iar apoi cu toporișca. Actul medico legal relevă lovire activă cu obiect tăietor înțepător, fiind exclus autoprovocarea, ceea ce infirmă susținerea inculpatului că partea civilă a căzut în topor. Ca atare, nu se confirmă existența scuzei provocării, sub acest aspect cele două hotărârii fiind temeinice și legale.

Cât privește pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată, aceasta corespunde criteriilor de individualizare a pedepsei stabilite în dispozițiile art. 72 C. pen. Fapta prezintă un pericol social crescut fiind o infracțiune contra vieții, urmările acesteia asupra părții vătămate, în vârstă de 71 de ani au fost deosebite, viața fiindu-i pusă în primejdie; pe de altă parte, instanțele au avut în vedere și vârsta inculpatului cât și lipsa antecedentelor penale. În consecință, recursul va fi respins, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., neconstatându-se motive care examinate din oficiu, să conducă la casarea hotărârilor. Inculpatul recurent va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr. 238 din 29 iunie 2004 a Curții de Apel Iași. Obligă pe recurentul inculpat să plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 noiembrie 2004.