ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.11.2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6319/2004

HOTĂRÂRE
26.11.2004
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6319/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 274

din 26 iulie 2004, Tribunalul Mureș a respins, ca nefondată, cererea formulată

de O.L. privind revizuirea sentinței penale nr. 310 din 14 octombrie 2003 a

aceleiași instanțe prin care a fost condamnat la 7 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2)

lit. b) și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Apelul declarat de condamnat

împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr.

131 din 20 august 2004 a Curții de Apel Tg. Mureș.

Ambele instanțe au reținut

că susținerea condamnatului în sensul că autor al infracțiunii de tâlhărie este

și coinculpatul M.I., condamnat, ca urmare a disjungerii, într-un dosar separat

pentru infracțiunea de furt, nu poate forma obiectul unei revizuiri a cauzei,

neîndeplinindu-se condițiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva deciziei curții de

apel condamnatul a declarat recurs reiterând susținerea formulată în cererea de

revizuire.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 393 C. proc. pen.,

hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii numai în cazurile

limitativ prevăzute în art. 394 din același cod.

Or, motivul invocat de

condamnat și care privește situația juridică a unui alt participant la

săvârșirea faptelor comise împotriva victimei O.M., nu se regăsește textul de

lege menționat și de altfel, această susținere a fost analizată de instanțele

care s-au pronunțat în cauză și în mod justificat înlăturată.

Decizia instanței de apel

fiind deci legală și temeinică, urmează a se respinge recursul declarat de

revizuient, care va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de

stat.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul O.L. împotriva deciziei penale nr. 131/ A din

20 august 2004 a Curții de Apel Tg. Mureș.

Obligă recurentul condamnat

să plătească suma de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 noiembrie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-07-15
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4410/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 478 din 8 aprilie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de M.I. împotriva sentinț
ÎCCJ 2004-10-18
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5311/2004
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 798 din 14 iunie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul P.C
ÎCCJ 2004-01-16
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 290/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.575/P din 10 septembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Timiș, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul A.M. ca nefond
ÎCCJ 2005-01-13
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 264/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 218/ A din 17 februarie 2004, Tribunalul București a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul M.T.M. împotri
ÎCCJ 2005-01-27
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 638/2005
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 201 din 20 septembrie 2004 a fost respinsă cererea condamnatului F.C. de revizuire a sentinței penale nr. 170/2000 a aceleiași instanțe,
Sursă