ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4579/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată

la data de 15 martie 2004 în dosarul nr. 1972/2004, Judecătoria Baia Mare a

admis cererea de asistență juridică internațională formulată de Tribunalul

Capitalei Budapesta a Republicii Ungare și a dispus numirea în cauză a

expertului M.E. din Satu Mare, în vederea realizării unei expertize tehnice

judiciare în specialitatea construcții hidrotehnice, conform obiectivelor

transmise prin cererea de comisie rogatorie internațională.

Cauza a fost amânată la data

de 29 martie 2004, când s-a dispus a se reveni cu adresă la expertul menționat

în vederea depunerii jurământului și pentru efectuarea expertizei dispuse.

Împotriva încheierilor

menționate pârâta SC T. SA Baia

m

are

a declarat apel, solicitând admiterea căii de atac exercitate și schimbarea încheierilor

atacate, în sensul respingerii cererii de comisie rogatorie.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 294 din 6 mai 2004,

a respins apelul ca inadmisibil, reținând că împotriva încheierilor premergătoare,

conform art. 282 alin. (2) C. proc. civ., nu se poate face decât odată cu

fondul.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri, pârâta SC T. SA Baia Mare a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct.

5 și 9 C. proc. civ.

Recursul este inadmisibil,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Inadmisibilitatea privește

între altele, contestarea dreptului părții cu privire la calea procesuală

aleasă, pentru pretenția juridică a pretenției deduse judecății.

Este de reținut că în

aplicarea principiului statuat prin art. 129 din Constituția României,

corespunzător art. 21 din legea fundamentală, legea procesuală a determinat

riguros, prin norme imperative, desfășurarea procesului civil.

Aceste norme, de natură a

satisface exigențele art. 1, 5, 6 și 13 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale, au creat un cadru adecvat de

protecție judiciară a drepturilor persoanei.

Revine așadar părții

interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii

procesuale, prin exercitarea căilor de atac în condițiile prevăzute de aceasta.

Pârâta vizează provocarea

unui control judecătoresc al unor încheieri interlocutorii, prin exercitarea

căilor de atac, separat, împotriva acestora.

Însă, în raport de art. 299 C.

proc. civ., cu referire la art. 282 alin. (2) din același cod, împotriva

încheierilor nu se poate face recurs decât odată cu fondul.

Se constată așadar în cauză,

neîndeplinirea uneia dintre condițiile ce se vor a fi întrunite cumulativ

pentru exercitarea căilor de atac, cu referire la existența unei hotărâri

determinate ca atare de lege, ca fiind susceptibilă de reformare pe această

cale.

Ori, recunoașterea unei căi

de atac în cazuri neprevăzute de legea procesuală civilă constituie o încălcare

a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție

inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecință, pentru

considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Curtea va respinge

recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC T. SA Baia Mare, împotriva deciziei nr. 294 din 6 mai 2004 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială și contencios administrativ, ca

inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 11 noiembrie 2004.