ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 24.03.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1945/2005

HOTĂRÂRE

24.03.2005

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1945/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ, înregistrată sub nr. 5010 din 28 ianuarie 2004, la Curtea de Apel Alba Iulia, reclamanta S.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Sibiu, anularea hotărârii nr. 79 din 29 mai 2002, emisă de

pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască

reclamantei, calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 20 octombrie 1944 - 20 ianuarie 1945, cât timp soțul acesteia,

în prezent decedat, a fost persecutat pe motive etnice.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 422 din 17

decembrie 2003, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.E. împotriva pârâtei

Casa Județeană de Pensii Sibiu și în consecință, a anulat hotărârea nr. 79 din

29 mai 2002. A obligat-o pe pârâtă să emită o nouă hotărâre prin care să acorde

reclamantei, calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 20 octombrie 1944 - 20 ianuarie 1945, în care soțul acesteia,

în prezent decedat, a fost persecutat pe motive etnice.

În motivarea soluției s-a

reținut că reclamanta a dovedit că soțul său, S.F., în prezent decedat, a fost ridicat

de la domiciliu către sfârșitul lunii octombrie 1944 și dus împreună cu alte

persoane, în localitatea Buzău, la lucrări de reparații și construcții căi

ferate, de unde a fugit la sfârșitul lunii ianuarie 1945.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Sibiu, criticând-o în temeiul art.

304 pct. 3, 9 și 10 C. proc. civ.

Examinând sentința atacată,

în raport cu critica formulată și cu actele din dosarul cauzei, se constată că

recursul este fondat, pentru următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 1

lit. din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a

suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6 situații enumerate.

Din declarațiile martorilor

K.Ș. și B.M. rezultă că soțul reclamantei, S.F., în luna octombrie 1940, a fost

ridicat de la domiciliu, de către jandarmi, împreună cu alți săteni și duși la Luduș, apoi la Turda, Buzău și în cele din urmă, într-un detașament de muncă la Barboși, unde au muncit la construcția podului peste râul Siret.

Se reține că certificatul nr.

18933 din decembrie 2003, emis de Arhivele Naționale, atestă că soțul reclamantei

S.E. a efectuat stagiul militar, în perioada 1 ianuarie 1953 - 21 iulie 1953, la Detașamentul de muncă Buzău, actul fiind eliberat pentru stabilirea drepturilor prevăzute de

Legea nr. 309/2002, nefiind, însă, făcută de către reclamantă, nici o dovadă a

persecuțiilor etnice pe care le-ar fi suferit soțul, în prezent decedat al

reclamantei, față de prevederile O.G. nr. 105/1999, modificată prin Legea nr. 189/2000.

Ca atare, nici reclamanta,

în calitate de soție supraviețuitoare, nu îndeplinește cerințele art. 3 din O.G.

nr. 105/1999, modificată prin Legea nr. 189/2000, pentru a beneficia de indemnizația

lunară, indexată, conform art. 4 din ordonanță.

Cât privește motivul de

recurs formulat în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., se reține a fi nefondat,

instanța de fond soluționând pricina potrivit competenței materiale stabilită

prin art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000.

Ca atare, în temeiul art. 7