ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2746/2005

Asupra recursului de față.

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată sub nr. 1399 din 24 martie 2003 pe rolul Tribunalului

Călărași, reclamanții N.M.E., N.A.M., N.C. și C.A. au solicitat în

contradictoriu cu Primăria comunei Cuza Vodă județul Călărași să se pronunțe o

hotărâre judecătorească prin care să se dispună anularea dispoziției nr. 355/2002

emisă de pârâtă și reluarea procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001.

În

motivarea cererii formulate de reclamanți în calitate de moștenitori ai

bunicului și tatălui lor G.L.N. au formulat la data de 6 mai 2002, notificare

în baza Legii nr. 10/2001 prin care au solicitat despăgubiri pentru bunurile

(clădiri și teren) ce au fost confiscate abuziv după anul 1950, notificarea

fiind înaintată Primăriei Cuza Vodă.

S-a mai arătat că dispoziția primăriei a fost comunicată în ultimul

moment fără ca reclamanții să fie invitați să-și susțină cererile și fără să

fie motivată.

Tribunalului Călărași, prin sentința civilă nr. 1228 din 20 mai 2003, a

respins acțiunea reclamanților cu motivarea că aceștia nu au făcut dovada

dreptului de proprietate pe care îl invocă asupra imobilului pentru care au

cerut acordarea de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 și corect

pârâta a respins notificarea.

Împotriva acestei sentințe, au formulat apel reclamanții N.M.E., N.A.M.,

N.C. și C.A. susținând că instanța de fond nu a luat în considerare actele

depuse de acestea.

Curtea de Apel București, secția a III- civilă, prin decizia nr. 498/A

din 30 octombrie 2003 a respins ca nefondat apelul reclamanților, reținând că

apelanții nu au depus actele doveditoare ale dreptului lor de proprietate în

termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001.

În contra acestei decizii reclamanții au formulat recurs, susținând, în

esență, nelegalitatea hotărârilor formulate de cele două instanțe, în sensul că

s-a făcut dovada proprietății și solicitând respingerea dispoziției nr. 355/2002

emisă de Primăria Cuza Vodă fiind lovită de nulitate.

Examinând motivele de recurs, în raport de actele de la dosar, constată

nefondat recursul.

Reclamanții au solicitat prin notificarea nr. 30/2001 în baza Legii nr.

10/2001 că Primăria Cuza Vodă, să le acorde măsuri reparatorii prin echivalent

pentru gospodăria ce a aparținut autorilor lor compus din imobil, teren de 2000

mp și o construcție cu 8 încăperi, cu o magazie de cereale.

Imobilul a fost demolat, în prezent terenul este ocupat cu o altă

construcție cu destinație de magazin universal.

Primăria Cuza Vodă prin decizia nr. 355/202, a respins notificarea

reclamanților cu motivarea că reclamanții nu au depus acte doveditoare privind

dreptul lor de proprietate.

Corect instanța de apel a reținut că reclamanții nu au depus actele doveditoare

ale dreptului lor de proprietate, deoarece nici unul din actele depuse nu face

dovada titlului de proprietate.

Reclamanții nu au depus la dosar înscrisuri constatatoare ale unui act

juridic civil, jurisdicțional sau administrativ cu efect constitutiv,

translativ sau declarativ și care să genereze o prezumție relativă de

proprietate în favoarea persoanei care le invocă.

Având în vedere aceste considerente, recursul urmează a se respinge, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de reclamanții N.M.E., N.A.M., N.C. și C.A.

împotriva deciziei civile nr. 498/A din 30 octombrie 2003 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2005.