ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5346/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 946 din 22 iulie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 2431/2003 s-a dispus respingerea cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de către condamnatul C.M.M. ca nefondată. A fost obligat condamnatul la 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 250.000 lei onorariu avocat desemnat din oficiu, s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că mama condamnatului are mijloace de subzistență, chiar dacă insuficiente, și nu se impune liberarea inculpatului pentru ca acesta în perioada de 3 luni să găsească resursele financiare necesare plății întreținerii restante.

Curtea de Apel București, secția a II–a penală, prin decizia nr. 596/ A din 12 august 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat, în termen legal, de către condamnat, apreciind că, în mod corect, instanța de fond a reținut că motivul invocat nu face parte din cele prevăzute de lege pentru întreruperea executării pedepsei. Reiterând motivele cererii pentru întreruperea executării pedepsei închisorii, condamnatul a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri. Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, se constată că instanțele au stabilit corect cu privire la neîndeplinirea condițiilor art. 455, cu referire la art. 453 lit. c) C. proc. pen. Este de reținut că pentru asigurarea, concomitent, a scopului procesului penal și a scopului pedepsei aplicate, punerea de îndată în executare a hotărârii definitive de condamnare și executarea pedepsei apar ca fiind condiții obligatorii.

Ca atare, întreruperea executării pedepsei închisorii poate fi acordată exclusiv în acele situații în care instanța investită cu cererea constată incidența unuia din cazurile limitativ prevăzute de legea procesual penală și îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru cazul invocat. Or, în speță nu corespunde cerințelor art. 453 lit. c) C. proc. pen., lipsa resurselor financiare necesare plății întreținerii restante de către mama condamnatului. Așa fiind, pentru considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.M.M. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.M.M. împotriva deciziei penale nr. 596 din 12 august 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 octombrie 2004.