ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5346/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 946 din 22

iulie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr.

2431/2003 s-a dispus respingerea cererii de întrerupere a executării pedepsei

formulată de către condamnatul C.M.M. ca nefondată.

A fost obligat condamnatul la 300.000

lei cheltuieli judiciare către stat, din care 250.000 lei onorariu avocat

desemnat din oficiu, s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că mama condamnatului are mijloace de subzistență, chiar dacă

insuficiente, și nu se impune liberarea inculpatului pentru ca acesta în

perioada de 3 luni să găsească resursele financiare necesare plății

întreținerii restante.

Curtea de Apel București, secția a

II–a penală, prin decizia nr. 596/ A din 12 august 2004, a respins, ca

nefondat, apelul declarat, în termen legal, de către condamnat, apreciind că,

în mod corect, instanța de fond a reținut că motivul invocat nu face parte din

cele prevăzute de lege pentru întreruperea executării pedepsei.

Reiterând motivele cererii pentru

întreruperea executării pedepsei închisorii, condamnatul a declarat recurs

împotriva acestei din urmă hotărâri.

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate, se constată că instanțele au stabilit corect cu privire

la neîndeplinirea condițiilor art. 455, cu referire la art. 453 lit. c) C.

proc. pen.

Este de reținut că pentru

asigurarea, concomitent, a scopului procesului penal și a scopului pedepsei

aplicate, punerea de îndată în executare a hotărârii definitive de condamnare

și executarea pedepsei apar ca fiind condiții obligatorii.

Ca atare, întreruperea executării

pedepsei închisorii poate fi acordată exclusiv în acele situații în care

instanța investită cu cererea constată incidența unuia din cazurile limitativ

prevăzute de legea procesual penală și îndeplinirea condițiilor prevăzute de

lege pentru cazul invocat.

Or, în speță nu corespunde

cerințelor art. 453 lit. c) C. proc. pen., lipsa resurselor financiare necesare

plății întreținerii restante de către mama condamnatului.

Așa fiind, pentru considerentele

arătate mai sus, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

condamnatul C.M.M.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul C.M.M. împotriva deciziei penale nr. 596 din 12 august

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 octombrie 2004.