ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2816/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 251 din 9

mai 2003, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpata P.C. la 5 ani închisoare,

pentru infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 215

1

alin. (1)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, prin schimbarea

încadrării juridice a faptei din aceeași infracțiune, prevăzută de art. 215

1

alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a

art. 64 C. pen.

În conformitate cu art. 1 din Legea

nr. 543/2002 s-a constatat că pedeapsa aplicată este grațiată integral și condiționat.

Pe latură civilă, în baza

dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., inculpata

a fost obligată să plătească părții civile S.N.T.F.C. S.A. București, Regionala

de Transport Feroviar Călători Galați, suma de 1.757.033.576 lei reprezentând

contravaloarea a 49.465 legitimații de călătorie și dobânda aferentă pentru

perioada de la pronunțare până la achitarea integrală a prejudiciului.

S-au menținut măsurile asiguratorii

dispuse în faza de urmărire penală.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În perioada august 1989 – iunie

1998, inculpata a îndeplinit funcția de gestionar al casei de bilete nr. 13 din

stația C.F. Galați – Călători, în gestiune ea având pachete de

bilete-legitimații de călătorie pentru anumite relații de cale ferată, în

funcție de cerințele călătorilor, depozitarea făcându-se în 4 tichete și

într-un dispozitiv special.

La 3 iunie 1998, pentru

inventarierea gestiunii sale, s-a dispus sigilarea, măsură nerealizată întrucât

inculpata, gestionar, s-a internat în spital.

În aceste condiții, inventarierea

gestiunii a început la 23 august 1998 și a durat până la 24 februarie 1999,

perioadă în care inculpata a mai fost internată în spital, odată având și o

tentativă de suicid. Inventarierea gestiunii a avut ca obiectiv perioada 5

iulie 1991 – iunie 1998, lipsa constatată fiind 1.757.033.576 lei reprezentând

contravaloarea a 49.465 bilete C.F.R. la prețurile din 3 iunie 1998.

Expertiza contabilă efectuată la

urmărirea penală, a reținut că inculpata a creat paguba menționată, prin

însușirea în interes personal, a contravalorii celor 49.465 bilete pe care le-a

avut în gestiune și ca factori favorizanți activității sale, evidențiindu-se

superficialitatea exercitării controlului ierarhic operativ lunar, controlului

financiar intern și neîndeplinirea, de către inculpată, a obligației de

serviciu ca la sfârșitul turei să întocmească centralizatorul în care să

consemneze biletele vândute și sumele încasate, obligație stabilită prin

Instrucția 61/1991 cap. IV, pct. 4-5.

În faza cercetării judecătorești

(dosarul parcurgând mai multe rejudecări urmare admiterii apelului și

recursului declarate de inculpată), s-a mai dispus efectuarea a două expertize

contabile, fiecare din ele stabilind prejudiciu de 45.502.055 lei și,

respectiv, de 67.466.968 lei.

Pentru elucidarea cuantumului

prejudiciului cert, real și dovedit, prin decizia penală nr. 2935 din 7 iunie

2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, admițându-se recursul

declarat de inculpată, s-au casat hotărârile și cauza a fost trimisă pentru

rejudecare, la Tribunalul Galați (dosar nr. 1930/2002).

În rejudecare, s-a efectuat o

expertiză tehnico-contabilă care a concluzionat că la stabilirea prejudiciului

în sumă de 1.757.033.576 lei, biletele lipsă din gestiunea inculpatei au fost

evaluate la prețurile de valorificare practicate la data de 3 iunie 1998,

aceasta fiind data ultimă când gestionara inculpată a avut acces la gestiunea

casei de bilete nr. 13.

Lipsa în gestiune s-a întins pe

perioada 5 iulie 1991 - 1998, timp în care au avut loc mai multe modificări de

prețuri, biletele de călătorie căpătând valoare în momentul vânzării lor și

încasării prețului, normele legale vizând răspunderea gestionarului impunând

îndeplinirea, de către acesta, a tuturor îndatoririlor de serviciu menite a

proteja integritatea bunurilor încredințate spre gestionare: primire, păstrare,

eliberare, toate aceste operații trebuind să fie îndeplinite prin evidențiere

în documente scrise și în permanență apte să reflecte patrimoniul încredințat.

Prejudiciul efectiv, acela de

1.757.034.576 lei reprezintă valoarea pe care ar fi obținut-o partea civilă

dacă, în momentul sigilării gestiunii inculpatei, s-ar fi găsit cele 49.465

bilete de călătorie și ar fi fost valorificate cu prețul corespunzător fiecărei

relații de călătorie.

Împotriva sentinței, inculpata a

declarat apel, motivul invocat fiind nelegala stabilire a cuantumului

prejudiciului și netemeinicia pedepsei aplicată.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

penală nr. 726 din 17 decembrie 2003 a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpată.

Împotriva hotărârii pronunțată de

instanța de apel, inculpata, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de

casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., respectiv prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii, cu

referire la certitudinea lipsei din gestiunea inculpatei, numai a unui nr. de

132 bilete de călătorie în valoare de 67.466.968 lei, ceea ce determină, pe

latură penală, aplicarea unei pedepse mai mici.

Recursul declarat de inculpată nu

este fondat.

Din verificarea lucrărilor cauzei,

se reține că inculpata nu a contestat, nici un moment inventarierea efectuată

de revizorii Oficiului Control Financiar General Iași, finalizată prin

procesul-verbal încheiat la 24 februarie 1999, prin care s-a constatat lipsa

unui număr de 49.465 bilete de călătorie din gestiunea casei de bilete nr. 13.

Privind o parte din biletele CF

constatate lipsă, probele au demonstrat că ele au fost valorificate de

inculpată, fără ca ea să le înregistreze și să depună la casieria colectoare,

contravaloare acestora.

Faptul că inculpata obișnuia să

sustragă bilete din pachetele predate gestiunii casei nr. 13, rezultă și din

împrejurarea că, la controlul gestiunii, dintr-un pachet de 100 bilete pentru

relația București Nord, au mai fost găsite doar 7 bilete, iar dintr-un pachet

de 100 bilete pe relația Mangalia Nord, s-a găsit un singur bilet, restul, deși

fuseseră valorificate, nu au fost înregistrate în evidențele gestiunii.

S-a dovedit, în fapt, și că biletele

predate gestiunilor, deci și gestiunii inculpatei, erau păstrate în dulapuri

din tablă, prevăzute cu 3 sisteme de închidere separată, la acestea având acces

numai casierul gestionar.

Gestionarul, la sfârșitul fiecărei

ture de serviciu, avea îndatorirea de a întocmi un borderou al vânzărilor și al

încasărilor din ziua respectivă, iar la plecarea din spațiul gestiunii, avea

obligația închiderii și sigilării dulapurilor, astfel ca, în absența sa,

deschiderea dulapurilor să nu fie posibilă decât prin violarea sistemelor de

închidere și a sigiliilor, situație neîntâmplată odată ce inculpata nu a

sesizat conducerea stației C.F. despre vreun eveniment de acest gen.

În ce privește latura civilă a

cauzei, activitatea infracțională a inculpatei întinzându-se pe o perioada

lungă de timp, fără a se putea determina cert când aceasta a valorificat în

interes personal, fiecare din cele 49.465 bilete de călătorie și în condițiile

în care în perioada infracțională au intervenit majorări de tarife la călătoria

cu trenul, prejudiciul creat se calculează la prețul biletelor la data

constatării lipsei în gestiune, respectiv 3 iunie 1998.

Modul de calcul amintit este în

consens și cu dispozițiile art. 45 din Ordinul nr. 2388/1995 al Ministerului de

Finanțe, potrivit căruia, în cazul constatării unor lipsuri din gestiune,

imputabile, paguba reprezintă valoarea de înlocuire a bunurilor lipsă.

În același sens, sunt și

dispozițiile Instrucției nr. 60 cap. XVI/1981, acestea prevăzând că în cazul în

care se constată lipsa în gestiune a unor legitimații de călătorie, acestea se

impută la valoarea lor gestionară, adică la prețul tipărit pe ele sau la

tariful corespunzător parcursului fix pentru care sunt destinate.

Se reține astfel că celelalte

expertize efectuate în cauză, în afara celei care a stabilit prejudiciul de

1.757.033.576 lei, nesocotesc principiul reparării integrale a pagubei,

principiu aplicabil răspunderii civile delictuale.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de inculpată nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Conform art. 192 C. proc. pen.,

inculpata recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata P.C. împotriva deciziei penale nr. 726 A din 17 decembrie

2003 a Curții de Apel Galați.

Obligă pe recurentă la plata sumei

de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 mai 2004.