ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2027/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

sub nr. 944/2004, la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de

contencios administrativ, reclamantul C.G. a declarat recurs împotriva

sentinței civile nr. 269 din 8 noiembrie 2004, solicitând casarea acesteia.

În motivarea recursului,

recurentul-reclamant a invocat, ca motiv de casare, dispozițiile art. 304 pct. 9

și 10 C. proc. civ.

A susținut că livretul

militar, prin care dovedește calitatea sa de beneficiar al drepturilor

conferite de Legea nr. 309/2002, este un act suficient pentru a putea proba

faptul că se înscrie în prevederile legii mai sus menționată, nefiind

obligatoriu ca această probă să fie completată cu alte acte doveditoare, așa

cum, de altfel, susține recurentul, s-a pronunțat inițial și Curtea de Apel

Târgu Mureș, prin sentința nr. 333/2003, pronunțată în dosarul nr. 1055/2003,

sentință care, ulterior a fost casată, cauza fiind trimisă, spre rejudecare, în

vederea completării probelor.

Din actele de la dosar,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că sentința nr. 269 din 8 noiembrie

2004, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, ca urmare a casării sentinței nr.

333/2003 și trimiterii cauzei, spre rejudecare, este temeinic fundamentată.

Instanța de fond, rejudecând

cauza, în fond după casare, a solicitat relații suplimentare de la Ministerul Administrației și Internelor și U.M. 02405 Pitești, care a confirmat, prin

adresele existente la dosar, că U.M. 04339 și U.M. 03220 în care a efectuat

recurentul, stagiul militar, conform livretului militar, nu au făcut parte din

Direcția Generală a Serviciului Muncii și nu au funcționat ca detașamente de

muncă, precum și că aceste unități nu se găsesc în tabelul cu evidența

detașamentelor și unităților de muncă din cadrul Direcției Generale a

Serviciului Muncii.

Întrucât unitățile militare

indicate în livretul militar al reclamantului nu se regăsesc în evidența

întocmită de C.N.P.A.S., în colaborare cu Arhivele Naționale, conform art. 7

din H.G. nr. 1114/2002, corect instanța de fond a respins acțiunea

reclamantului C.G. și în consecință, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.G. împotriva sentinței civile nr. 269 din 8 noiembrie 2004 a Curții de

Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 martie 2005.